Facebook

This message is only visible to admins.
Problem displaying Facebook posts. Backup cache in use.
Click to show error
Error: Error validating access token: The session has been invalidated because the user changed their password or Facebook has changed the session for security reasons. Type: OAuthException
⚔️ 01 septembrie 1916, acum 105 ani..un funcționar al ministerului pentru afaceri externe al Regatului Bulgariei înmâna ministrului român la Sofia declarația de război. România se trezea într-un coșmar: un război pe două fronturi cu patru state - Austro - Ungaria, Germania, Turcia și Bulgaria.Linia frontului pentru români devenea acum egală cu lungimea frontului tuturor Aliaților noștri. Iar cum Sarrail, în fruntea trupelor aliate, nu începuse nici acum ofensiva de la Salonic, care ar fi putut ține departe ofensiva bulgară, singura noastră speranță rămăsese în trupele țariste....Se spune că, la partida sa obișnuită de bridge, generalul Aslan, comandantul Armatei a III-a române - de care ținea Divizia 17-a ce forma garnizoana noastră de la Turtucaia - aflând de vestea începerii ostilităților cu bulgarii, era convins că lasă posterității o previziune istorică:- Turtucaia va fi Verdunul românesc! Nu știa că deja ofensiva bulgară începuse, că bateriile românești de 106 mm, model 1888, nu făceau față artileriei grele inamice și sufereau cele mai grele pierderi, că mai multe coloane inamice deja străpungeau defensiva noastră și tăiau legătura dintre Turtucaia și Silistra. Habar nu avea....În numai șase zile, sistemul de fortificații de la Turtucaia cădea, zeci de mii de tineri români mureau sau cădeau prizonieri, iar Armata Română înregistra cea mai rușinoasă înfrângere din cauza îngâmfării, prostiei și nepriceperii comandanților săi. Așa cum un tânăr locotenent îi recunoștea îngrozit lui George Topârceanu, poetul - artilerist, care se afla pe linia frontului la Turtucaia: "Mare ticăloșie e războiul..."Dar despre poveștile, pline de groază și curaj, soldaților români din acele prime zile ale războiului la sud de Dunăre, vom vorbi pe larg în acest weekend... ... Vezi continuarea ...Vezi mai puțin ...
Vizualizează articolul pe Facebook
01 septembrie este data la care, în anul 1990, întreaga Deltă a Dunării și unitățile geografice vecine au fost declarate rezervație a biosferei. Totodată, a fost înființată Administrația Rezervației Biosferei „Delta Dunării”(ARBDD), având menirea să implementeze măsurile de management adecvate pentru conservarea patrimoniului natural și dezvoltarea durabilă a regiunii. Delta Dunării, cea mai întinsă zonă compactă de stufărişuri de pe planetă, este faimoasă, de asemenea, ca fiind una dintre cele mai întinse zone umede de pe pământ. Habitatele naturale formate aici oferă condiţii propice de dezvoltare a unei biodiversităţi impresionante a ecosistemelor deltaice. Delta Dunării, una dintre cele mai întinse delte de pe continentul european şi cea mai bine conservată zonă umedă din Europa, este cea mai reprezentativă arie naturală protejată din reţeaua naţională care a dobândit triplu statut internaţional.A fost inclusă în reţeaua internaţională a rezervaţiilor biosferei, în cadrul programului „Omul şi Biosfera" (1990), prin declararea ca zonă umedă de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor de apă şi includerea în Lista Convenţiei Ramsar (septembrie 1991), precum şi prin includerea în Lista patrimoniului natural mondial - UNESCO (decembrie 1991).Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării” este inclusă în reţeaua europeană de arii naturale protejate, fiind declarată în întregime sit Natura 2000, atât ca Sit de importanţă comunitară (SCI) cât şi ca Arie Specială de Protecţie Avifaunistică (SPA), datorită frumuseţii şi bogăţiei zonei şi varietăţii de biotopuri şi resurse, care o fac unică nu numai în Europa, ci şi în cadrul ecosistemelor deltaice ale lumii. În septembrie 2010, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a decis reînnoirea, pentru a doua oară şi pentru o durată de 10 ani, a Diplomei Europene a Ariilor Protejate, acordată Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării” în anul 2000. Prin zonele sale umede, care adăpostesc o floră şi o faună extrem de diversă, Delta Dunării are o valoare biologică, peisagistică şi culturală deosebită pentru întregul mapamond. Nicăieri în Europa nu poate fi întâlnit un ţinut cu atât de variate şi numeroase forme ale vieţii, dar pe care suntem datori să învățăm să-l protejăm mai bine... ... Vezi continuarea ...Vezi mai puțin ...
Vizualizează articolul pe Facebook
Pescuitul pe plută pe Dunăre, acum 90 de ani... ... Vezi continuarea ...Vezi mai puțin ...
Vizualizează articolul pe Facebook
🇲🇩"Prin limba noastră comunicăm şi ne prezentăm lumii cu literatura română, adică acea pleiadă de lumi recreate de scriitorii români, de la cronicari încoace. În rândul celor 6.000 - 7.000 de limbi vorbite de pe planetă, româna se află - în funcţie de criterii obiective, fixate de neromâni - între primele 15 - 20, ceea ce nu este puţin lucru. (...) Să o păzim aşa cum ne îndemna cândva Ienăchiţă Văcărescu şi să o dăm frumoasă, caldă, curată şi strălucitoare feţilor şi fetelor noastre" spunea săptămâna aceasta președintele Academiei Române.✒Ziua Limbii Române se sărbătorește în România la 31 august, la aceeași dată cu Limba Noastră, o sărbătoare similară celebrată în Republica Moldova din 1990. Propunerea legislativă a fost inițiată în 2011, la propunerea senatorului PNL Viorel Badea, fiind semnată de 166 de parlamentari aparținând tuturor partidelor parlamentare din România. În expunerea de motive, inițiatorii propunerii legislative explică faptul că "importanța limbii române nu trebuie marginalizată de tendințele actuale către globalizare, deoarece limba română reprezintă fundamentul identității naționale, un punct deosebit de important pentru consolidarea unei societăți puternice și unite".↗Manifestările naționale şi cele internaționale îşi propun să-i unească pe 31 august pe cei care vorbesc şi simt românește şi dau ocazia de a ne reaminti că "limba noastră-i o comoară" şi că "limba română este patria mea". Așa că, dacă vreţi să marcaţi acest eveniment, un punct de plecare ar fi să vorbim corect!!P.S. Ca fapt interesant, cele mai vechi atestări ale unor cuvinte românești apar în unele texte slavone cu peste 1555 de ani în urmă:„abia”: 863-867 d.Hr.„cumătră”: 869-885 d.Hr.„august”: 943 d.Hr. ... Vezi continuarea ...Vezi mai puțin ...
Vizualizează articolul pe Facebook
⚔️Pe 30 august 1877, de ziua Sf. Alexandru, dorobanţii ridicau tricolorul deasupra redutei otomane Griviţa, prima victorie pentru obţinerea independenței de stat de sub suzeranitatea otomană. Aveau să urmeze și cele de la Rahova, Smârdan, Opanez, Plevna și Vidin, care au dus la înfrângerea finală a turcilor. Mărșăluind pe ritmurile cântecului de luptă "Drum bun, drum bun, toba bate" (versuri Vasile Alecsandri, compozitor Ștefan Nosievici), România a reuşit atunci să-şi obţină independenţa, plătită cu mult sânge și consfințită la Congresul de pace de la Berlin din anul următor. Este de datoria noastră să nu uităm niciodată jertfa ostașilor români și tot ce s-a putut realiza în această țară atunci când clasa politică avea ca scop să servească interesul poporului !!Bătălia de la Griviţa I, redută care făcea parte din complexul sistem de apărare al Plevnei, a fost prima operaţiune militară iniţiată de armata română pe frontul din Balcani, în cadrul Războiului de Independenţă. Cei 38.000 de militari români (42 batalioane, 32 escadroane şi 18 baterii) reprezentau cam jumătate din trupele aliate de la Plevna, când s-a declanșat la 30 august (pe stil vechi, ziua de nume a ţarului) a treia bătălia de la Plevna. După patru zile de bombardament continuu, regele Carol I dă ordinul de atac coloanelor de infanterie română, sub acoperirea unei ceți dese.Există un aspect foarte interesant referitor la acea zi de 30 august, consemnat în memoriile generalului Alexandru Cernat, care ne arată însă erorile fatale făcute de comandamentul rus, dar și de către unii ofițeri români. Generalul istorisea: „Pentru ziua de 30 august, onomastica Împăratului Rusiei, s-a decis a se da asalt Plevnei de toate trupele din înconjurare. În ajunul acestei zile, au fugit din Plevna un individ grec care s-au prins la avanposturile noastre și care m-au asigurat că Osman Pașa se aștepta a fi atacat a doua zi, știind că este aniversarea Împăratului și au luat toate măsurile de apărare în consecință. Imediat m-am dus la Poradin, unde se afla Cartierul Prințului Carol și acolo am găsit și pe Marele Duce Nicolae, cărora le-am pus în cunoștință cele ce mi se comunicase de spionul grec și la propunerea ce le-am făcut, de a se amâna atacul pentru altă zi, când putem surprinde pe Osman Pașa. Marele Duce mi-au răspuns că a doua zi trebuie a se face atacul, fiind aniversarea Împăratului tuturor Rusiilor și că toată armata imperială ori va pieri, ori va lua Plevna”.În ciuda acestor avertismente, asaltul asupra redutei Griviţa începe la orele 15 și este purtat de patru batalioane din Divizia 3 şi patru din Divizia 4 române. Însă abia în timpul atacului dat de români s-a constatat cu groază că, de fapt, existau două redute, amplasate într-un dispozitiv cu o largă vedere, ce permitea focul încrucișat asupra românilor. În aceste condiții, ai noștri sunt nevoiți să își împartă forțele, Divizia 4 atacând Griviţa 1, iar Divizia 3 reduta Griviţa 2. Necunoaşterea cu precizie a obiectivului a dus la o baie de sânge, în special la Griviţa 1. Trupele Diviziei 4 au fost nevoite să parcurgă 1000 de metri, dând apoi peste o vale de 500 metri, plină de mărăcini şi teren alunecos. Soldaţii au străbătut această vale – denumită ulterior „Valea Plângerii” sau „Valea Sângelui” – trecând apoi la escaladarea povârnişului, în vârful căreia se găsea reduta turcească.Asaltul a fost respins cu pierderi grele, printre care maiorul George Şonţu şi căpitanul Nicolae Walter Mărăcineanu, care a căzut în momentul când încerca să înfigă pe parapet tricolorul românesc. După trei asalturi succesive, reduta Grivița 1 încă rezista..Abia cea de-a patra ofensivă, susținută de două batalioane din Corpul 9 armată rus și de efective ale Diviziei 3 infanterie române, a dus la cucerirea redutei Grivița 1, despre care se scria în presa vremii că: ”S-au luptat ca niște lei copiii Carpaților”. A fost prima victorie a armatei române la Plevna, scump plătită, Vasile Alecsandri amintind de ea în celebrul poem „Peneş Curcanul”. „Sub focul cel mai viu al inamicului aţi înfruntat moartea cu bărbăţie, aţi luat o redută, un drapel și trei tunuri. Ţara vă va fi recunoscătoare de devotamentul şi abnegaţia voastră [...]; deşi am avut simţitoare pierderi, deşi deplâng cu voi bravii camarazi căzuţi pe câmpul de onoare, dar sângele vărsat nu va fi în zadar; dintr-însul va rodi mărirea şi independenţa patriei" se nota în ordinul de zi nr. 58 al Armatei Române, din 5 septembrie 1877, semnat de principele Carol I. Și cu toate că vitejia și bărbăția trupelor noastre era unanim apreciată și sărbătorită, au existat voci care au vorbit despre indolența celor din Statul Major Român.În epocă, întreaga țară vuia de acuzele comandantul Batalionului 2 vânători, ofițerul Alexandru Candiano-Popescu, care în ziua atacului de Sf. Alexandru pierduse 90 de soldați în Valea Plângerii de la Grivița. Acesta a avut curajul de a lansa atacuri dure la adresa comandantului diviziei sale, general Gheorghe Anghelescu și a maiorului Lahovary, șef al secției de operațiuni a Marelui Stat Major. Motivul? În timp ce primul era acuzat de o lipsă totală de inițiativă în organizarea recunoașterilor speciale a inamicului, maiorului Lahovary i se imputa faptul că motivase că recunoașterea terenului din fața redutelor de la Grivița nu a putut fi executată din cauza unor greutăți obiective. Oricare ar fi fost acele probleme "obiective", astfel de atitudini au dus la masacrul trupelor române, surprinse în fața redutelor Grivița 1 și Grivița 2.Însă Armata Română și-a continuat avansul și a luptat cu o ferocitate nemaintâlnită pentru atingerea idealului național - independența. Iar în urma jertfelor sale de pe frontul din Bulgaria - simpli soldați și ofițeri - dar și a luptelor purtate pe frontul diplomatic - clasa politică - Dobrogea se alipea Regatului României și începea o eră de dezvoltare și modernizare pentru regiunea noastră. ... Vezi continuarea ...Vezi mai puțin ...
Vizualizează articolul pe Facebook
⚔️ "Ce vom face dacă vom fi atacați în Dobrogea..?" Aceasta era întrebarea (fără răspuns) de pe buzele primului ministru Ion I.C. Brătianu și ale ministrului de externe Take Ionescu în momentul intrării României în Primul Război Mondial. Potrivit convenției militare cu Antanta și în conformitate cu planul de campanie întocmit de Statul Major Român (denumit și "Ipoteza Z"), trei sferturi din totalul forțelor operative erau destinate pentru frontul de nord-vest, de pe frontiera Carpaților, în timp ce pe frontul de sud, care se întindea de la Orșova până la Marea Neagră, îi erau destinate doar un sfert din totalul efectivelor operative...Potrivit aceleiași convenții militare însă, cu opt zile înainte de ziua stabilită pentru mobilizarea generală în România, adică duminică 27 august, Aliații se angajaseră să pornească ofensiva pe frontul din Grecia, la Salonic, condusă de generalul francez Maurice Sarrail. Scopul era unul simplu: să-i facă pe bulgari să ducă luptele departe de granița cu România, evitând astfel deschiderea unui nou front la sud de Dunăre. Însă telegraful se încăpățâna să tacă. Ministrul Educației (și viitor prim-ministru) I.G. Duca nota cu îngrijorare în acele zile, înainte de intrarea României în război: "Când colo, în locul unei ofensive a lui Sarrail, o ofensivă a bulgarilor. Ciudat, a doua zi, tot atac cu bulgarii. Succese bulgare. A treia zi, iar atac cu bulgarii, iar succese bulgare, niciun semn de ofensivă pe frontul aliat din Salonic. Ce însemna aceasta? Eram de două ori îngrijorați. Îngrijorați, fiindcă nu se îndeplinea o stipulațiune formală a convențiunii militare, îngrijorați fiindcă părea că Sarrail nu e în stare să înainteze, că bulgarii au superioritate asupra lui? Să fi fost oare amăgiți și de două ori amăgiți? Bănuiala devenea chinuitoare. Aliații, chemați, răspunseră 《a fost o mică întârziere, o întârziere neprevăzută, dar așteptați. Sarrail pornește mâine.》Și așa azi, așa mâine, ne apropiam de 14 august (pe stil vechi, 27 august astăzi)." Vorba aceea: Aliații considerau făgăduielile de viță nobilă, dar respectarea lor de neam prost. Temerile românești începeau să încolțească... Între timp, la declararea mobilizării, în Dobrogea s-au înfiinţat un mare număr de unităţi de rezervă, în care au fost încadrate toate persoanele cu obligaţii militare. Numărul exact al acestora este imposibil de aflat, deoarece arhivele constănţene au fost distruse în timpul ocupaţiei străine. Însă din listele întocmite ulterior, cu ocazia punerii în aplicare a reformei agrare, se poate estima că în judeţul Constanţa au fost mobilizate 11.790 de persoane.Starea de euforie a dobrogenilor privind intrarea în războiul pentru reîntregirea neamului este rememorată plastic de sublocotenentul Ioan N. Dinu din Regimentul 39 Infanterie, care istorisea după război: „La ora 11 noaptea este veselie mare în bivuac. Ne servim de lanterne pentru luminarea lui. Uralele sunt nesfârşite. Se desfăşoară drapelul, iar în jurul lui s-a încins o horă mare în care s-a prins toată lumea”. Din toți acești viteji, mai mult de 25% vor fi uciși sau răniți grav în timpul luptelor... La 15 (pe rit vechi)/28 (pe stil nou) august, ministrul României la Sofia, Gheorghe Derussi, prezenta guvernului bulgar o notă prin care îl încredințează că România nu are nici cea mai mică intenție de a deschide război față de vecinul nostru de la sud de Dunăre. Însă la Sofia, deja începuseră presiunile la adresa guvernului bulgar: ofițerii germani și austro-ungari începeau să își strângă bagajele, amenințând și blestemând gazdele lor; presa berlineză și austriacă le ține isonul, anunțând represalii. Primul ministru bulgar Radoslavov declara la acel moment, unui ziar maghiar: "Relațiile noastre cu România sunt mai mult decât corecte, leale și de bună vecinătate; ele sunt sigure. Nicio neînțelegere nu ne desparte."După numai două zile, la 17/30 august, ministrul Bulgariei la București, Radev, cere pașapoartele funcționarilor săi, semn clar de începere a ostilităților. Imediat după aceea, guvernul român comunică legației noastre de la Sofia să facă același lucru, însă mesajul nostru este interceptat de spionii germani. Diplomații români rămân sechestrați în sediul ambasadei noastre. O discuție între Take Ionescu și Ion I.C. Brătianu subliniază gravitatea situației cu privire la deschiderea unui al doilea front la Dunăre și a încălcării promisiunii făcute de Aliați: "În locul ofensivei lui Sarrail, asistăm la o ofensivă a bulgarilor, căreia trupele aliate de la Salonic cu greu îi pot face față. Ce vom face dacă vom fi atacați în Dobrogea..?" Temerile lor se vor confirma în doar câteva zile...Situația în teren se înrăutățește, iar în Dobrogea, incidentele de la graniță se înmulțesc. În puterea nopții, comunele Conac - Cuiugiuc (astăzi sat Podslon) și Balagea (astăzi sat Stojer) sunt ocupate de trupele bulgare, la ordinul generalului bulgar Toșev, comandanrul Armatei a III-a bulgare. Colonelul Stan Poetaș, ofițer de excepție a Armatei române, comandă escadroanelor de sub comanda lui Romulus Scărișoreanu să contraatace și să alunge trupele bulgare..ceea ce se și întâmplă. Și încă nu ne declaraseră război....Pe cât de mare era entuziasmul soldaților noștri, pe atât de mare era prostia unora dintre ofițerii lor. O întămplare de pe front făcuse deja înconjurul tranșeelor: linia principală de apărare de la Turtucaia, formată practic din cincisprezece sisteme de fortificații, se preta mai degrabă unui război din Evul Mediu, dar în niciun caz unui război modern. De altfel, generalul Alexandru Socec, comandant al Corpului 3 Teritorial de Armată, mergând să inspecteze liniile de fortificații, nu-și poate ascunde furia, văzând cum propriul câine sărea fără probleme valurile de apărare pregătite în timp de ai noștri.Exasperat de nepăsarea celor responsabilit, el se adresează comandantului garnizoanei Turtucaia, generalul Teodorescu:- Eu îți dau un sfat colegial. Ar mai trebui să adaugi , în fața rețelelor tale de sârmă și în fața mușuroaielor de pământ, plancarde, care să-l avertizeze pe inamic: 《Trecerea este strict interzisă!》".Unul dintre soldații aflați în prima linie, în sistemul de fortificații de la Turtucaia, era poetul George Topârceanu, care fusese repartizat la o unitate de artilerie. Voi încheia astăzi redând câteva fragmente din memoriile sale, despre acele momente de dinaintea furtunii, dinaintea măcelului..:"Eram treizeci de tunari, deasupra satului Kosui-Bulgar, lângă două cupole de tunuri neisprăvite, la care lucrau până seara târziu oamenii de corvoadă civili, aduşi din ţară, de peste Dunăre. În ziua din urmă, odată cu apropierea primejdiei, numărul lor fusese sporit cu vreo două sute de turci de prin împrejurimi, care, sub paza soldaţilor noştri, cărau betonul frământat de o maşină gălăgioasă şi îl turnau în două imense gropi cilindrice, unde trebuia să fie aşezate tunurile. După câte auzisem, lucrarea începuse încă din martie, dar se tărăgănase până acum, în zilele mobilizării. La o aruncătură de piatră sub coastă, înaintea gropilor noastre, erau tranşeele ocupate de o companie a unui regiment de infanterie, unde mă duceam adesea să privesc peisajul vast şi calm din faţă, peste care treceau numai umbre călătoare de nouri. Infanteriştii erau toţi rezervişti sau miliţieni, unii concentraţi încă de pe iarnă – în cea mai mare parte oameni trecuţi de patruzeci de ani... În ochii lor nu citeai dorul tineresc de "acasă", ci numai grija mohorâtă şi senină de "nevastă" şi "copilaşi", părăsiţi fără sprijin, cine ştie unde, în mijlocul unei gospodării dărăpănate. – Mi-am lăsat nevasta acum şase luni, cu patru copii şi numai cu trei franci în casă, îmi spunea unul dintre ei. Cum nu s-ar fi gândit cei mari şi la noi, că doar nu suntem câini... De la o vreme, chipurile lor pământii, roase de acelaşi gând îndărătnic, începeau să-mi strecoare în suflet o teamă nelămurită, o dezamăgire surdă: vor fi oamenii aceştia necăjiţi în stare să înfrunte războiul? Ce Dumnezeu! Duşmanul care putea sosi din ceas în ceas nu trebuia să ne găsească cu gândul numai la soarta nevestei şi a copilaşilor. Erau mai ales ţărani de prin judeţele de câmp ale Munteniei – cei mai oropsiţi dintre toţi. Mă uitam la ei cu strângere de inimă. Nu se potriveau deloc cu imaginea "ostaşului român", de acum şi de pe vremuri, aşa cum mi-o zugrăvise în suflet strălucitoarele defilări ale regimentelor gătite de paradă şi, mai cu seamă, galeriile tragice ale istoriei noastre naţionale, atât de aspră şi de eroică. Numai artileriştii de pe lângă cele două cupole neisprăvite se mai potriveau cu icoana ce mi-o făurisem în minte. Dar aceştia erau aproape toţi tineri, moldoveni sprinţari şi poznaşi, ca cei din literatura lui Alecsandri. Ziua întreagă "şuguiau" şi-şi îndeplineau îndatoririle cu inima uşoară. Uneori, însă, şi ei păreau îngrijoraţi. – Ce ne facem noi cu babalâcii iştia, când o începe nunta? Că parcă nu-s români, parcă-s alte dihănii. Mai erau şi trei sublocotenenţi – doi în rezervă, al treilea abia ieşit din şcoală – băieţi veseli, neştiutori parcă de greutatea ceasului de cumpănă prin care trebuia să trecem. Sub impresia manifestaţiilor războinice din capitală, ei discutau zgomotos despre politică, literatură şi "intenţiile inamicului", şi nici prin gând nu le-ar fi trecut măcar că ai noştri ar putea să fie biruiţi vreodată şi că, peste câteva zile numai, Turtucaia s-ar putea să cadă..."După numai câteva zile, la 1 septembrie 1916, Bulgaria declara război României, iar "toamna pătimirii noastre" începea chiar cu dezastrul de la Turtucaia, despre care vom vorbi săptămâna viitoare... ... Vezi continuarea ...Vezi mai puțin ...
Vizualizează articolul pe Facebook
⏳ 28 august 1916 cădea, acum 105 ani, într-o luni. În acea zi, Guvernul imperial german și Guvernul turc declarau război României, ca răspuns la ieșirea noastră din neutralitate. În același timp, ministrul României la Sofia, Gheorghe Derussi, prezenta guvernului bulgar o notă prin care îl încredințează că România nu are nici cea mai mică intenție de a deschide război față de vecinul nostru de la sud de Dunăre. Speram ca intențiile să fie reciproce....Însă la Sofia, deja începuseră presiunile la adresa guvernului bulgar: ofițerii germani și austro-ungari începeau să își strângă bagajele, amenințând și blestemând gazdele lor; presa berlineză și austriacă le ține isonul, anunțând represalii. Primul ministru bulgar Radoslavov declara însă, la acel moment, unui ziar maghiar: "Relațiile noastre cu România sunt mai mult decât corecte, leale și de bună vecinătate; ele sunt sigure. Nicio neînțelegere nu ne desparte."În doar patru zile, Bulgaria ne declara război și începea coșmarul unui al doilea front pentru români, de care se temea cel mai mult atât armata cât și clasa politică. De mâine dimineață, vom începe un periplu prin istoria zbuciumată a acelor zile, a toamnei anului 1916 și mai ales a campaniei din #Dobrogea. Scopul este unul simplu: să înțelegem mai bine istoria acestor locuri, fără patimi și fără ură. Căutând materiale pentru postarea de mâine, am găsit din întâmplare un document interesant pentru pasionații de istorie. Aproximativ 100 de pagini dintr-un jurnal de campanie, conceput ca material didactic pentru școlile de ofițeri. Din câte am descoperit, acesta provine de la o familie de români din comuna Cătina, judeţul Cluj și aparține, cel mai probabil, unui ofiţer superior din Armata Română, acoperind perioada 1914-1917. Vă prezint mai jos câteva poze cu filele care fac referire directă la Campania din Dobrogea din 1916, iar mâine dimineață cu voia dumneavoastră, vom continua cu istoria mai puțin știută a Dobrogei în "toamna pătimirii noastre"... ... Vezi continuarea ...Vezi mai puțin ...
Vizualizează articolul pe Facebook
⏳ "Reparatul plaselor" este o fotografie din albumul "România la lucru", apărut în 1940, care înfățișa diferitele ocupații ale poporului nostru în anii 1930... ... Vezi continuarea ...Vezi mai puțin ...
Vizualizează articolul pe Facebook
🇷🇴 Acum 105 ani, în seara zilei de 27 august, Consiliul de Coroană aproba intrarea României în primul război mondial, iar ambasadorul român la Viena, Edgar Mavrocordat, înmâna ministrului austro-ungar de Externe, contele Burian István, declarația de război a României, pe care o primise de câteva zile, în mare secret, de la București...Încă din după-amiaza acelei zile se prevestea decizia luată câteva ore mai târziu de către Consiliul de Coroană: "La 27 august 1916, ora 15:00, traficul a dispărut de-a lungul frontierei româno-austro-ungare, România blocând drumurile cu circa 15 km înainte de frontieră. Dacă faptul era oarecum suspect, încetarea traficului feroviar i-a făcut pe grănicerii imperiali să raporteze ceea ce părea acum evident – ceva se întâmpla dincolo de graniță, iar trupele române urmau, mai mult ca sigur, să atace de-a lungul frontierei."În zilele premergătoare Consiliului de Coroană, în Cadrilater, în Dobrogea, pe granița stabilită după războiul balcanic, au loc noi ciocniri sângeroase provocate de patrulele bulgărești. Scopul lor era să avertizeze Bucureștiul că o eventuală ieșire din neutralitate ar duce la deschiderea unui front ostil României la sud, pe granița româno - bulgară.În Consiliul de Coroană, s-au confruntat în acea seară trei opinii principale, respectiv intrarea în război alături de Antantă, păstrarea neutralității (opțiune dorită de Alexandru Marghiloman și Titu Maiorescu) și intrarea în război alături de Puterile Centrale (opinie susținută doar de Petre P. Carp). La Consiliu, pe lângă Regele Ferdinand I și principele moștenitor Carol au luat parte următorii:➡️Ion I. C. Brătianu, președintele Consiliului de Miniștri➡️Mihail Pherekyde, fruntaș al PNL, președinte al Adunării Deputaților➡️Constantin F. Robescu, președinte al Senatului, fruntaș liberal➡️Theodor Rosetti, fost prim-ministru, fruntaș al Partidului Conservator➡️Petre P. Carp, fost prim-ministru, fost președinte al Partidului Conservator➡️Alexandru Marghiloman, președintele Partidului Conservator➡️Nicolae Filipescu, președinte al Partidului Conservator, aripa antantofilă➡️Titu Maiorescu, fost prim-ministru➡️Take Ionescu, președinte al Partidului Conservator - Democrat➡️Constantin Olănescu, reprezentant al Partidului Conservator - Democrat➡️Constantin Cantacuzino - Pașcanu, membru marcant al Partidului Conservator - DemocratLuările de cuvânt ale politicienilor prezenți au fost încheiate de Ion I.C. Brătianu, care, conform însemnărilor lui I. G. Duca, spunea: „..vreau să se știe bine de toți, că, chiar învinși, tot cred că țara mea trebuie în această clipă să facă acest gest. În viața națiunilor sunt afirmări de drepturi care se socotesc mai mult decât izbânzi trecătoare și sunt gesturi de abdicare, de dezertare morală, care compromit viitorul lor pentru veacuri de-a rândul. Într-o astfel de situație este astăzi românismul … și dacă nu azi, atunci mâine vom culege roadele acestor jertfe și acestor afirmări de drepturi… aduceți-vă aminte ...: Tudor Vladimirescu a fost zdrobit și stăpânitorii zilei l-au măcelărit. Dar el ridicase steagul renașterii noastre naționale și pe temeiul gestuilui lui urmașii săi au înfăptuit-o ... cazul cel mai caracteristic este cazul lui Mihai Viteazul. Și el a fost învins, și el a fost omorât, dar a știut pentru o clipă să întrupească visul secular al neamului, unirea tuturor românilor. Și a fost destul, nu numai pentru ca el să rămână de-a lungul veacurilor eroul legendar și slăvit, dar pentru ca și noi astăzi să întemeiem pe faptele lui revendicările acestui neam”⚔️ Astfel, se hotăra ca România să intre în Primul Război Mondial. De altfel, fotografia de mai jos reprezintă o caricatură aparută într-un ziar după intrarea României în război, în care Kaiserul îl amenință pe regele român că Hindenburg (un strălucit ofițer german) luptă de partea sa. Replica regelui Ferdinand nu întârzia: îi spune Kaiserului că binele și dreptatea vor lupta de partea românilor.P.s. Vestea mobilizării generale și a intrării României în război îl surprinde pe comandantul Diviziei a 19a din Dobrogea, generalul Arghirescu, în vizită la comandantul Regimentului 9 Călărași, colonel Romulus Scărișoreanu. Aceștia fac anunțul către trupă că România a intrat în război pentru dezrobirea Transilvaniei, fapt ce declanșează un entuziasm de nedescris în rândul soldaților. Însă patrulele noastre de cercetași aduceau vești că, dincolo de frontieră, inamicul face mișcări importante de trupe. Ordinele românilor erau însă stricte: "se vor lua cele mai severe măsuri de pază și de supraveghere a graniței..Dacă frontiera va fi violată de forțe neînsemnate, se va da alarma în zonă aprinzându-se șomoioage de paie și trăgând focuri.. Trupele vor lua poziții defensive, de apărare." România încă spera să evite un război cu regatul bulgar de la sud de Dunăre.... ... Vezi continuarea ...Vezi mai puțin ...
Vizualizează articolul pe Facebook
❗Este exact atât de simplu❗ ... Vezi continuarea ...Vezi mai puțin ...
Vizualizează articolul pe Facebook
Bogdan Bola şi-a schimbat fotografia de copertă.
Bogdan Bola
Ultimele zile de vară în #Dobrogea, pe litoral...#DobrOrigini ... Vezi continuarea ...Vezi mai puțin ...
Vizualizează articolul pe Facebook
ℹ️ Guvernul va adopta în ședința de azi, într-un final, un act normativ care interzice introducerea pe piață a mai multor produse din plastic de unică folosință. Mai ales în #Dobrogea, litoralul și apele noastre sunt pline de astfel de gunoaie, care au un efect catastrofal asupra omului, mediului și a biodiversității. Potrivit proiectului de O.G., la data intrării în vigoare a actului normativ se interzice introducerea pe piață a următoarelor produse din plastic de unică folosință: 1️⃣ Bețișoare pentru urechi2️⃣ Tacâmuri (furculițe, cuțite, linguri, bețișoare chinezești). 3️⃣ Farfurii. 4️⃣ Paie pentru băuturi 5️⃣ Agitatoare pentru băuturi. 6️⃣ Bețe care se atașează baloanelor sau care sprijină baloane, cu excepția baloanelor de uz industrial sau pentru alte utilizări și aplicații profesionale, care nu sunt distribuite consumatorilor, inclusiv mecanismele acestor bețe. 7️⃣ Recipiente pentru alimente, fabricate din polistiren expandat, cum ar fi cutiile cu sau fără capac, etc8️⃣ Recipiente pentru băuturi fabricate din polistiren expandat, inclusiv dopurile și capacele acestora. 9️⃣ Pahare pentru băuturi fabricate din polistiren expandat, inclusiv capacele acestora ... Vezi continuarea ...Vezi mai puțin ...
Vizualizează articolul pe Facebook
Între timp, în #Dobrogea, la #Mangalia...operatorii din Forțele pentru Operații Speciale Române participă la un curs avansat de luptă în mediul urban! La finalul cursului vor avea abilitățile necesare pentru planificarea, pregătirea și ducerea unor astfel de acțiuni militare în localitate (CQ/UC – Close Quarters / Urban Combat), în zonele populate, prin implementarea tehnicilor, tacticilor şi procedurilor specifice FOS, inclusiv îndepărtarea obstacolelor și lupta apropiată.#FOS #FNOS #B53 #scifosSursa video: Forțele pentru Operații Speciale Române (recomand pagina)! ... Vezi continuarea ...Vezi mai puțin ...
Vizualizează articolul pe Facebook
ℹ️ Una dintre problemele majore ale Deltei, ridicate în special de către pescari și operatorii din turism, o reprezintă colmatarea canalelor din această zonă. Și pe bună dreptate, deoarece multe dintre canale devin impracticabile, peștii nu mai găsesc locuri unde își pot depune icrele, lacurile și bălțile nu mai primesc volumul de apă necesar, etc. De aceea, răspunsul la următoarea întrebare este necesar să fie dat cât mai curând: ce s-a întâmplat cu departamentul de decolmatări prevăzut în organigrama Rezervației Biosfera Delta Dunării (#ARBDD)? Mai există sau nu..?Voi reproduce mai jos destăinuirea fostului guvernator al Deltei Dunării, domnul Mălin Mușatescu, cu privire la acest aspect, aproape necunoscut de către publicul larg. Concluziile le veți trage singuri apoi! Prin urmare: "In anul 2018, cu ocazia noii organigrame a ARBDD, in calitate de guvernator, am infiintat departamentul de Decolmatari. Cu un buget de 500.000 euro, acest departament ar fi trebuit sa debuteze cu achizitionarea unui buldozer cu cupa specializata in astfel de activitati, o platforma plutitoare, o barca, un mic buldozer pentru a nivela namolul scol pe maluri si trei angajati care sa opereze cu aceste utilaje (buldozeristi si pontonier).Misiunea acestui departament era de a executa decolmatari de intretinere acolo unde Primariile si pescarii comerciali reclamau probleme in fluxul de apa in complexele lacustre, sau pe canale de acces. Conform calculelor, intr-un an costurile de achizitionare ale utilajelor ar fi fost acoperite, daca se compara cu costurile decolmatarilor de intretinere facute cu terti. O regula esentiala in rezolvarea colmatarilor este de a executa lucrari locale, de mica anvergura (in special pe canale), care vor rezolva in timp probleme mari.O gura de canal colmatata si decolmatata in timp util, va reusi sa mentina acel canal (datorita curentului de apa) cu adancimi normale, ceea ce va insemna in final un aport corect de apa in ghioluri. O gura de canal colmatata si lasata asa 4 ani, pana sunt implementate programele europene si pana sunt finalizate licitatiile, va insemna un canal intreg colmatat si ghiolul de la capatul sau devenit mlastina. In 2019 urma sa avem aprobat bugetul pentru acest departament de decolmatari de intretinere, insa am plecat de la Rezervatie. Este interesant de stiut de ce nici pana astazi acest departament, de o importanta capitala in managementul RBDD, nu este functional. Sper ca cineva, candva, sa treaca peste orice interese si sa inceapa achiztionarea utilajelor. Si mai sper ca zvonurile ca odata cu noua organigrama acest departament va fi desfiintat, sa fie simple zvonuri.P.S. Dupa ce am postat aceste ganduri cineva mi-a soptit ca acest departament a fost desfiintat anul trecut. Sa traiasca decolmatarile!"⁉️ Noul Guvernator al ARBDD va trebui să facă lumină cât mai repede în acest caz, pentru a vedea unde anume s-a întâmplat blocajul: nu s-a dorit implementarea acestui departament la nivel local sau nu s-a finanțat de la București achiziționarea utilajelor? Și mai ales...mai există acest departament prevăzut în organigramă? Pentru că o astfel de chestiune nu mai suferă amânare pentru acest loc mirific numit Delta Dunării, de o importanță uriașă pentru întreaga țară și aflată în patrimoniul UNESCO... ... Vezi continuarea ...Vezi mai puțin ...
Vizualizează articolul pe Facebook
Despre 23 august 1944, fără alte comentarii... ... Vezi continuarea ...Vezi mai puțin ...
Vizualizează articolul pe Facebook
🇷🇴 "Orice soldat poartă în raniță bastonul de mareșal" Acum 104 ani, pe data de 22 august 1917, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu cădea eroic la datorie în bătălia de la Varniţa şi Muncelu, unde armata română oprea acţiunea ofensivă a armatei germano-austro-ungare. Cu această ocazie, vă prezint o mărturie unică a unui veritabil erou român, înregistrată de televiziunea naţională după Revoluţie, care din păcate este trecută cu vederea aproape total.⚔Soldatul Matei, mitraliorul Ecaterinei Teodoroiu, Eroina de la Jiu, în vârstă de 100 de ani, povestește drama soldaţilor noștri din Marele Război și descrie cum Ecaterina, un adevărat simbol naţional, a fost ucisă, chiar în faţa lui, alături de fratele ei. Aflată în fruntea plutonului pe care îl comanda, Ecaterina Teodoroiu a fost lovită de două gloanţe ale inamicului. Ultimele sale cuvinte, dar pline de însufleţire şi patriotism, au fost: „Înainte băieţi, nu vă lăsaţi, sunteţi cu mine!”✝️ Ordinul de zi nr. 1, din 23 august, al Regimentului Lupeni, din care ea făcea parte, menționa sacrificiul pentru țară: „Și-a dat viața cu simplitatea eroismului adevărat, nu pentru a obține apoteoze de vorbe, ci pentru că așa cerea inima ei, pentru că așa credea sufletul ei că se împlinește datoria vieții. Aceea care în vitejia ei comunicativă a murit în clipa când se descoperea spre a-și îndemna ostașii cu vorbele: „Înainte, băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine !”, are drept, din clipa aceea, la cinstirea veșnică a unui nume neuitat de camarazi”🇷🇴 Vă invit să ascultați până la sfârșit această înregistrare și poate așa, nimeni nu se va mai întreba de ce se merită să lupți pentru țara asta, întocmai ca soldatul Matei și sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu. ... Vezi continuarea ...Vezi mai puțin ...
Vizualizează articolul pe Facebook
Bogdan Bola a fost în direct.
Bogdan Bola
Prezentarea Moțiunii "Forța Dreptei" în Comitetul Director Județean al PNL Bistrița-Năsăud. ... Vezi continuarea ...Vezi mai puțin ...
Vizualizează articolul pe Facebook
Pescar din Delta Dunării...fotografia datează din anii 1930 și face parte din albumul "România la lucru". ... Vezi continuarea ...Vezi mai puțin ...
Vizualizează articolul pe Facebook
🇷🇴 Partidul Naţional Liberal are o istorie care ne obligă sa ne dorim să fim mai mult decât am fost, oricât de greu sau improbabil ar fi!!! Din păcate, puțini mai înțeleg astăzi acest aspect! Și cândva, nu demult, clasa politică de la noi gândea în acest fel: „Politica îţi poate da din când în când satisfacţii şi onoruri, dar pentru un om iubitor de ţară şi conştient de răspunderile sale, politica este un şir neîntrerupt de griji şi jertfe, un drum pe care eşti sortit să culegi mai multă nedreptate decât răsplată.”Astăzi se împlinesc 157 de ani de la nașterea celui care va intra în istoria României sub numele de Ionel Brătianu. Se spune că Regele Ferdinand I a fost atât de puternic influenţat în deciziile sale de fruntaşul liberal, pe care îl considera „zodia bună a României”, încât pentru acest lucru şi-a atras de la opozanţi renumele de „rege neîncoronat”.Una dintre cele mai bune descrieri la adresa sa vine din partea ministrului Franței la București, contele de Saint-Aulaire: "Excela în a câştiga fără să-şi facă duşmani. Viitorul apropiat mi-a descoperit în el cele mai înalte calităţi, care îl fac unul din marii oameni de stat ai generaţiei sale, mult mai mare decât cei "trei mari": Wilson, Lloyd George, Clemenceau. Nimic mai natural: la ţări mici, oameni mari."Da, a fost o vreme în care Partidul Național Liberal, sub conducerea acestui om politic, avea propuneri îndrăznețe, nu îi era frică să riște să își piardă din electorat sau să "supere" marile puteri și aduceau reforme cu un impact uriaș pentru popor: reforma agrară, proiectul unei noi constituţii, legea electorală, modernizarea economiei (doctrina liberală “prin noi înşine”), dezvoltarea politicii externe şi alinierea ţării la noile realităţi impuse prin deznodământul războiului mondial. Și nu este de mirare că aceste inițiative au fost puse în aplicare în acea perioadă și că oamenii noștri politici aveau curaj și viziune, având în vedere chiar spusele acestui mare om de stat: „Cei mai mulţi îşi închipuie că politica e un fel de distracţie, cu foloase şi onoruri. Politica e ceva grav, grav de tot. Ai în mâna ta viaţa şi viitorul ţării tale".Tocmai aceste reforme adoptate pentru consolidarea statului naţional unitar român, faptul că a fost unul dintre principalii ctitori ai României Mari, ideal secular al poporului român, i-au determinat pe istorici să-l numească cel mai mare om politic şi bărbat de stat al României din toate timpurile - „o adevărată şcoală politică”. Și când vă gândiți că acum mai toată clasa politcă ar rămâne repetentă în fața unui astfel de profesor....La moartea acestuia, în 1927, la vârsta de doar 63 de ani, cele mai frumoase cuvinte de laudă au venit din partea chiar a opozanților săi politici, care nu au putut contesta valoarea acestuia și a ce a înfăptuit în timpul vieții în fruntea Partidului Național Liberal: „S-a stins încă unul dintre cei care au ţinut pe umerii lor greaua sarcină a realizării celui mai mare ideal românesc: întregirea nemului." (ziarul de opoziție Dreptatea)#PrinNoiInsine#NascutLiber ... Vezi continuarea ...Vezi mai puțin ...
Vizualizează articolul pe Facebook
🎼 Astăzi aniversăm 140 de ani de la nașterea lui George Enescu! Nu-i putem spune "La Mulți Ani!" (pentru că nu ar fi normal), însă putem fi alături de marele nostru maestru prin ceea ce ne-a lăsat el mai de preț - muzica sa! ... Vezi continuarea ...Vezi mai puțin ...
Vizualizează articolul pe Facebook
Bogdan Bola a fost în direct.
Bogdan Bola
Ludovic Orban depune moțiunea de candidatură pentru președinția Partidului Național Liberal ... Vezi continuarea ...Vezi mai puțin ...
Vizualizează articolul pe Facebook
🇷🇴 Știați că exact acum 63 de ani, la data de 17 august 1958, a avut loc plecarea ultimului contingent al Armatei Roșii din garnizoana Constanța și implicit, din România? Din zona de litoral, unde se găseau unităţi compacte ale Armatei Roşii la #Constanţa, #Mamaia-Sat, #Mangalia, #Basarabi şi #Medgidia, se urcau în trenuri și părăseau definitiv țara noastră? Staționate în țara noastră încă de la sfârșitul războiului, prezența trupelor sovietice a fost impusă prin Tratatul de Pace de la Paris din februarie 1947, care punea bazele unei prezențe sovietice militare nelimitate în țara noastră prin Art. 21, paragraful 1:"Prin acceptarea prezentului tratat de pace, toate forțele militare aliate vor fi retrase în termen de 90 de zile din România, cu excepția Uniunii Sovietice care își va păstra pe teritoriul României orice forțe armate considerate necesare pentru menținerea liniilor de comunicație cu armata sovietică din zona de ocupație sovietică din Austria".Așa se face că la începutul lui 1947, unitățile sovietice, numărând undeva la peste 100.000 de soldați, erau concentrate în 5 zone ale țării :Craiova–Slatina, Sibiu–Alba-Iulia, Constanța și Brăila–Focșani. Din motive evidente - strategice și organizatorice - autorităţile române sunt nevoite să încheie o convenţie cu Moscova în decembrie 1948 prin care sunt reglementate condiţiile în care unităţile sovietice puteau utiliza cazărmile, localurile de serviciu, depozitele, aerodromurile, câmpurile de instrucţie şi mijloacele de transmisiuni româneşti. Chiar dacă în perioada 1948 - 1958, prezența trupelor ruse a rămas constantă, undeva la trei divizii - aprox 30-35.000 de soldați, aceasta reprezenta o problemă reală pentru românii noștri. Să nu uităm că în această perioadă, după ce Partidul Comunist Român a preluat controlul țării, aceste trupe sovietice au contribuit la epurarea armatei române: peste 30% dintre ofițerii și restul trupelor (majoritatea soldați experimentați și o sursă potențială de opoziție față de sovietizarea armatei) au fost eliminați din rândul cadrelor militare române.În prima parte a perioadei de ocupație a trupelor ruse, imediat după terminarea războiului, atrocitățile făcute de armata rusă "prietenă" au fost aproape șterse din istoria noastră contemporană. Însă bunicii mei îmi povesteau când eram mai tânăr ce diferență era între "trupa" germană și cea rusă: dacă primii se opreau pe stradă și salutau doamnele și dădeau dulciuri tuturor copiilor din cartier și se jucau cu ei, rușii erau mai mereu beți, scandalagii și puși pe furat, indiferent cu cine aveau de-a face. Despre aceste lucruri, aș dori să menționez două aspecte, rămase din fericire în mentalul colectiv: expresia "davai ceas, davai palton", prin care actorul Constantin Tănase, care juca în teatrele bucureștene, obișnuia să satirizeze obiceiul soldaților sovietici de a confisca obiectele personale ale oamenilor pe care îi întâlneau. Încă există suspiciuni asupra sorții sale, în august 1945, el fiind găsit mort la două zile după ce a jucat într-una din piesele sale satirice.Un alt martor al acelor evenimente a fost scriitorul Mihail Sebastian, care în cartea sa "Jurnal, 1935-1944: Anii fasciști" descrie atmosfera acelor vremuri: Sălbăticie, teamă, neîncredere. Soldații ruși violează femeile (după cum îmi povestea Dina Cocea ieri). Soldații opresc mașinile, scot afară șoferul și pasagerii, se urcă la volan și demarează. Magazine jefuite. În după-amiaza aceasta, la Zaharia, trei dintre ei au spart magazinul și au furat ceasuri. (Ceasurile sunt jucăriile pe care le plac cel mai mult.)" Scriitorul a murit într-un accident de tramvai la câteva săptămâni după ocuparea sovietică a României, însă Jurnalul său a fost publicat recent în vest. În 2004, actorul american David Auburn a scris o piesă de teatru intitulată Jurnalul lui Mihail Sebastian, iar piesa a fost jucată pentru prima oară în același an la New York.Întorcându-ne la situația politică a acelor ani, situația aberantă, din punctul meu de vedere, fost menţinută până în anul 1955, când liderii statelor comuniste din Europa aflate sub sfera de influenţă a Moscovei au consimţit să semneze alături de sovietici actul de constituire a Tratatului de la Varşovia. În același timp, Vestul și Estul au înțeles că un nou război va globaliza mapamondul într-un conflict absolut și foarte posibil, final. Acordul pentru co-existenţă paşnică a celor două sisteme de la Geneva din 1955 a făcut posibilă şi retragerea trupelor sovietice din Austria în sectorul controlat de Moscova, adică elimina exact ultima condiție pentru staționarea trupelor sovietice în România.Aceste aspecte, combinate cu discuțiile și negocierile purtate de autoritățile române dar și publicitatea negativă la nivel mondial datorată brutalei intervenții sovietice din Polonia și Ungaria din 1956, cred că au dus la plecarea fără evenimente nefericite a trupelor sovietice. Să nu uităm că propunerea lui Gheorghiu Dej comunicată prin Emil Bodnăraş (ministru al apărării) a fost inţial primită cu irascibilitate, isterie chiar de Nichita Sergheevici Hruşciov, liderul de atunci al URSS. Cu toate acestea, după îndelungate reflecții, Hrușciov a decis să vină în întâmpinarea inițiativei lui Gheorghiu-Dej și la 24 mai 1958 se semna de către România şi URSS un acord de repatriere a militarilor sovietici staţionaţi pe teritoriul naţional. Trebuie să menționez scrisoarea lui Hrușciov din 17 aprilie 1958 către CC al PMR, care începea cu următoarele cuvinte: „Dragi tovarăși, Comitetul Central al PCUS ar vrea să se sfătuiască cu dv. în problema șederii pe mai departe a trupelor sovietice pe teritoriul Republicii Populare Române” pentru ca, mai jos, să se afirme: „după părerea noastră, acum nu mai este necesară șederea trupelor sovietice pe teritoriul Republicii Populare RomâneAcordul prevedea un calendar al eşalonării efectivelor în perioada iunie – august 1958, cât şi aşa-zise manifestări ale solidarităţii şi prieteniei româno-sovietice. Cu toate că retragerea avea la bază și niște rațiuni economice pentru URSS, care tăia din cheltuieli cu repatrierea soldaților săi, România s-a ținut de cuvânt, organizând adunări populare în mediul civil şi militar, spectacole, decoraţii şi recompense financiare pentru sovietici, toate festivitățile completând tabloul despărţirii de „Marele Frate de la Răsărit”. Din motive tactice, liderii politici români su preferat ca plecarea Armatei Roşii să fie prezentată ca o iniţiativă a guvernului de la Moscova, elaborând un amplu program cu prilejul retragerii trupelor sovietice, menit să exprime „recunoştiinţa” faţă de Armata Roşie şi faţă de URSS, să acrediteze ideea că România era o ţară socialistă stabilă, un pilon de nădejde al lagărului socialist.Această înțelegere între noi și ruși prevedea, de asemenea, obligativitatea părții române de a organiza numeroase conferinţe la sate și orașe în care să prezinte rolul eliberator al armatei sovietice. De asemenea, se cerea organizarea de întâlniri şi reuniuni între militarii români şi cei sovietici, militarilor români li se cerea să înmâneze individual, câte un cadou unui omolog sovietic. O altă cerință a sovieticilor a fost ca eşaloanele cu militari sovietici, care plecau să fie aşteptate în gările principale, cu manifestaţii de simpatie organizate de oamenii muncii, precum și realizarea de către cadrele militare române a unui „jurnal cinematografic de actualitate” cu aspecte despre activităţile trupelor sovietice staţionate pe teritoriul României.Populaţia civilă a primit cu satisfacţie această decizie, cei prigoniţi sau prin închisori au considerat că sfârşitul regimului bolșevic era aproape. Oamenii reveneau sau aveau posibilitatea să revină la o viaţă normală după statutul de ţară ocupată de o armată străină, timp de 14 ani. Dar să nu credeți că toți românii se bucurau de plecarea acestora: scriitorul Gheorghe Petcu rememorează în cartea sa momente surprinse în Buzău: "A fost adusă în gară fanfara CFR, taraful de la Cooperativa 9 Mai, grupuri de tineri UTM-işti, oameni ai muncii...Se dansau hore, sârbe de către frumoase buzoience în costume populare împreună cu ofiţerii şi trupa sovietică se juca kazaciocul, se strigau lozinci în limbile română şi rusă: 《Trăiască armata roşie eliberatoare!》. Se ofereau flori bravilor ostaşi sovietici şi familiilor acestora”.Așa s-a făcut plecarea ultimelor contingente ale armatei sovietice la data de 17 august 1958, ce a avut loc concomitent din garnizoanele Constanţa, Galaţi, Timişoara, Ploieşti și Iaşi. La solicitarea expresă a lui Hrușciov către Consiliul de Miniștri, s-a instituit o comisie centrală care a coordonat și asigurat transportul trupelor și tehnicii militare ruse pe calea ferată, sub paza Armatei Române. Astfel, cu toate că unora li se va părea o umilință prea mare la care am fost supuși, România devenea singura țară a Pactului de la Varșovia care nu mai avea picior de soldat străin pe pământul strămoșesc. Trebuie să recunoaștem că ieşirea de sub hegemonia sovietică a necesitat multă abilitate politică, pentru a nu provoca o reacţie dură din partea marelui vecin de la Răsărit... ... Vezi continuarea ...Vezi mai puțin ...
Vizualizează articolul pe Facebook

Legea Pescuitului 2021, un nou început pentru pescuit, pescari și biodiversitatea acvatică

Am ales data de 29 iunie, dată la care se sărbătoreşte Ziua Dunării pe întregul continent, să depunem în Parlamentul României Legea Pescuitului. Este vital pentru noi, oamenii, să respectăm natura și legile ei, să asigurăm echilibrul dintre habitatele acvatice...

Fără acțiune fermă nu ne putem proteja apele și pescuitul

În urma demersurilor întreprinse pentru a înțelege mai bine pescuitul în România și toate activitățile ce țin de acesta, împreună cu colegul meu deputat Alexandru Kocsis, am adresat mai multe întrebări autorităților cu drept de control din acest domeniu. Iar...

Despre trecutul și viitorul pescuitului în România

Inceputuri „Puterea de producție a apelor Dunărei, cu bălțile, gârlele și lagunele ei, se manifestă aci în prima linie prin producția de pește - pescuit. Condițiunile naturale pentru producțiunea peștelui sunt în adevăr aici unice în Europa, și numai prin nepriceperea...

Seceta pedologică în Dobrogea se va agrava dacă nu luăm măsuri urgente

În calitate de deputat în Parlamentul României din partea județului Constanța, am declarat de la bun început că prioritatea mea a fost, este și va rămâne Dobrogea. Din aceste motive, am lansat ministrului Agriculturii următoarea interpelare, în ideea de a găsi urgent...

Va supraviețui monumentul „Debarcader Mamaia Cazinou”? Întrebare către ministrul Culturii

Cândva, era singurul bar maritim al Europei. În timp, totul s-a distrus și suntem foarte aproape să îl pierdem pentru totdeauna. „Debarcader Mamaia Cazinou” sau Pasarela Regală, cum este cunoscută astăzi, făcea parte din Ansamblul Cazinoului din Mamaia, inaugurată de...

Secția de neurologie pediatrică din Constanța, lipsită de aparatură și echipamente

Pentru a înțelege mai bine de ce am depus săptămâna aceasta la Consiliul Județean Constanța o adresă prin care solicit președintelui Consiliului Județean Constanța achiziționarea de urgența a unui aparat EEG, special pentru secția de neurologie pediatrică, vă prezint...

Povestea unui erou dobrogean – Marin Lungu, prea mic pentru un război atât de mare

Născut în Dobrogea și crescut pe front, s-a înrolat în armată la doar șapte ani. A participat la peste 20 de misiuni în spatele frontului inamic. Până la vârsta de nouă ani, Marin Lungu deja fusese decorat de patru ori, inclusiv cu Virtutea Militară. Capturat și apoi...

Generalul Stan Poetaș – un erou al României interzis de comuniști, aproape uitat de istorici

"Urmașilor noștri lăsăm cuvânt să-i împodobească cu flori și să-i cinstească în veci memoria acestui erou SANTINELĂ A ROMÂNIEI LA NISTRU" stă scris pe una din plăcile sale funerare. Însă despre viața și moartea "eroului de la Topraisar", aproape nimeni nu mai vorbește...

Dobrogea la 1918, anul Marii Uniri – de la agonie la extaz!

"Pentru reîntoarcerea în Dobrogea sunt două căi: prima - calea sângelui! Pentru ca armatele noastre să treacă să ocupe Dobrogea, trebuie să curgă sânge. N-a curs însă, pân' acum destul sânge românesc?" spunea generalul Coandă în noiembrie 1918. Așa se face că, pe când...

Trista poveste a Cazinoului – de la începuturi până în prezent

Povestea Cazinoului este pe cât de frumoasă și de interesantă la începuturile sale, pe atât de tristă și de frustrantă în zilele noastre. Astăzi mi-am propus să vă prezint pe scurt istoria sa, cu poveștile sale de demult, unele de succes, altele tragice, dar și...

Dramaticele încleștări din toamna lui 1916 în Dobrogea

După urcarea sa pe tron la data de 11 octombrie 1914, Ferdinand, noul rege al României, citește mesajul tronului în cadrul Camerelor reunite la 15 noiembrie, moment în care întreaga Europă era mistuită de flăcările războiului. Deputatul conservator Nicolae Filipescu...

Epopeea Armatei Române în Valea Uzului în „toamna pătimirii noastre” din 1916

Din infernul încleștărilor de la Valea Uzului din octombrie 1916, un raport trimis de comandantul unei companii din regimentul 65 ajunge la conducerea Diviziei 15 infanterie română: "Este imposibil de stat pe loc. Tunurile bat chiar în valea în care suntem. Am rămas...

Povestea primelor tramvaie din Constanța, aduse captură de război din Odessa

A fost o vreme când în Constanța circulau tramvaiele, pe care nu mulți dintre cei de astăzi le-au prins. După revoluție au mai rezistat puțin în Republica Mazăre, care a avut "grijă" să dispară rapid atât vagoanele, cât și șinele, la prețuri derizorii și câștiguri...

După 30 de ani, avem în sfârșit Strategia Integrată de Dezvoltare Durabilă a Turismului în Județul Constanța

Printre atribuțiile Consiliului Județean, conform Codului Administrativ, se numără dezvoltarea economico-socială a județului, cooperarea interinstituțională pe plan intern și extern, gestionarea serviciilor publice de interes județean (inclusiv furnizarea serviciilor...

Raportul meu de activitate în Consiliul Județean Constanța în perioada 2018 -2019

În conformitate cu prevederile art.51 alin.4 din Legea nr.215/2001 cu modificările și completările ulterioare, prezint următorul raport de activitate pentru perioada iulie 2018 – iunie 2019. Preambul În intervalul menționat am participat la zece ședințele ordinare ale...

„Ajunge! Guvernul Dragnea – Dăncilă, rușinea României!” – moțiune de cenzură

Vă prezint mai jos textul moțiunii de cenzură "Ajunge! Guvernul Dragnea - Dăncilă, rușinea României", inițiată de parlamentarii Partidului Național Liberal și semnată de peste 160 de parlamentari din cadrul PNL, USR, PMP dar și din grupul neafiliaților. Aceasta...

Finanțări europene prin strategia DOBROGEA NORD – Pământul Sălbatic între Dunăre și Mare”

De la începutul mandatului meu de consilier județean, am fost votat de către colegii mei sa fiu reprezentantul Consiliului Județean Constanța în cadrul FLAG Dobrogea Nord, un parteneriat public-privat legal constituit, alcătuit din reprezentanți ai sectoarelor public,...

Raport de activitate la jumătatea mandatului de consilier județean – perioada 2017-2018

În conformitate cu prevederile art.51 alin.4 din Legea nr.215/2001 cu modificările și completările ulterioare, vă prezint următorul raport de activitate pentru perioada iulie 2017 – iunie 2018, depus la registratura Consiliului Județean Constanța în data de...

Monumentul Tineretului de la Straja, Îngerul Căzut al unei generații pierdute

Monumentul Tineretului de la Straja ar trebui sa fie unul dintre cele mai importante obiective turistice din județ, însă din păcate foarte puțini îi cunosc povestea sau au ajuns vreodată acolo. În activitatea mea de doi ani de consilier județean, i-am învățat trecutul...

Curtea Constituțională admite sesizarea PNL și dă o lovitură puternică alianței PSD-ALDE-UDMR

În Anul Centenarului, când sute de școli și grădinițe din România se "comasează" (se închid practic) și nici după trei luni nu se știe exact ce fonduri sunt alocate sărbătoririi Marii Uniri, Partidul Național Liberal obține o mare victorie la Curtea Constituțională a...