Legea Pescuitului 2021, un nou început pentru pescuit, pescari și biodiversitatea acvatică

Legea Pescuitului 2021, un nou început pentru pescuit, pescari și biodiversitatea acvatică

Am ales data de 29 iunie, dată la care se sărbătoreşte Ziua Dunării pe întregul continent, să depunem în Parlamentul României Legea Pescuitului. Este vital pentru noi, oamenii, să respectăm natura și legile ei, să asigurăm echilibrul dintre habitatele acvatice naturale şi activităţile economice de exploatare a acestor habitate de către om. Suntem obligați, ca aleși în Parlamentul României, să elaborăm legi care să protejeze habitatele naturale şi fauna, dar în același timp să protejăm și oamenii care trăiesc din exploatarea sustenabilă a acestora. În prezent, activităţile de pescuit şi acvacultură sunt reglementate prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 23/2008, un act normativ incomplet care a suferit ȋn cei 13 ani de existenţă mai mult de zece modificări şi completări prin care s-au corectat periodic unele inadvertenţe din domeniile pescuitului şi acvaculturii.

Bazinul hidrografic al Dunării reprezintă 10% din suprafața Europei, iar 28% din acesta este pe teritoriul României. Fluviul reprezintă, atât pentru Europa cât și pentru țara noastră, acea arteră dătătoare de viață și prosperitate, atât din perspectiva apei, ca element esențial al vieții dar mai ales din prisma biodiversității. Cu toate acestea, consumul de peşte în țara noastră, în intervalul 2016 – 2019, a fost acoperit, în proporţie de peste 80% din surse externe. Un semnal de alarmă care trebuie să ne dea de gândit, să ne facă să ne ȋntrebăm cu toţii “Unde am greşit?” şi “Cum corectăm situaţia?”. Alături de colegul meu, deputat Alexandru Kocsis, am înţeles că avem nevoie de o separare a reglementărilor ce privesc domeniul pescuitului ȋn ape naturale de reglementările ce privesc acvacultura. De asemenea, în urma a luni de zile de întâlniri şi discuţii, am înţeles că este necesară asigurarea unei stabilităţi şi predictibilităţi legislative, precum şi limitarea actelor normative de ordin secundar emise la propunerea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură.

Am ajuns astăzi să avem un habitat ciuntit, o resursă acvatică tot mai săracă și comunități pescărești tot mai puține, pentru că nepăsarea şi exploatarea neraţională poate distruge atât resursa naturală cât şi destinele celor care au trăit de generaţii ȋn armonie cu această resursă. Trebuie doar să privim la începutul secolului XX, pe când zona inundabilă a Dunării, pe teritoriul României, însuma o suprafață de 520 mii de hectare, de o importanță inestimabilă pentru biodiversitatea acvatică și nu numai – din care, cu precădere în perioada comunistă, 86% din suprafața sa a fost îndiguită și  transformată în zone agricole cu productivitate scăzută. Ne dorim ca prin Legea Pescuitului să stopăm aceasta degringoladă şi să începem să gândim mai mult pentru natură.

Astfel, proporțional cu distrugerea habitatelor acvatice, prin îndiguiri și barări, acțiune dublată de intensificarea pescuitului, capturile au scăzut într-o 100 de ani, în perioada 1920-2020, de la 24 de mii de tone la doar 2.7 mii tone. Dacă ne uităm la specii, sturionii s-au decimat, de la 10570 de exemplare de nisetru pescuite comercial în 1904 la numai 23 de în 2004. Toate acestea sunt conectate și din păcate, greșelile unei generații se răsfrâng asupra următoarelor, acest lucru fiind vizibil pentru oricine dorește să vadă asta: dacă în 1924 erau aproape 10 mii de pescari comerciali, în ziua de astăzi mai sunt doar 4000, aceștia raportând în medie, în ultimii 10 ani, doar 36 de kg de pește pe lună de pescar.

Dacă ne aplecăm asupra veniturilor din pescuit, în 1920, profitul cuvenit statului din această activitate era de 688 de kg de aur, ajungându-se în 2020 la performanța în care statul să scoată bani din buzunarul propriu și să acopere cu 1.5 milioane de Euro bugetul de funcționare al Agenției Naționale de Pescuit și Acvacultură. In prezent, eficienţa economică obţinută de către statul român din activitatea de pescuit ȋn ape naturale tinde către 0. Într-un domeniu care exploatează o resursă care se află sub apă şi nu este uşor vizibilă, corupția a devenit ceva aproape firesc, iar actuala legislaţie s-a dovedit a fi prea permisivă şi incapabilă să ofere instrumentele necesare autorităților de reglementare şi control. Estimările specialiştilor indică o piaţă neagră a peştelui care ajunge la 80% din cantitatea totală de peşte exploatat din habitate naturale.

Legea pe care noi o propunem dorește să readucă în echilibru cele 3 elemente primordiale: habitatele acvatice, resursele acvatice și pescarii. De aceea, credem că această Lege a Pescuitului este vitală atât pentru biodiversitatea acvatică, cât și pentru pescari, fie ei recreativi, sportivi sau comerciali, este vitală pentru bunăstarea habitatelor, dar și a oamenilor. Toate lacunele legislative, supralegiferarea printr-un hățiș de ordine de ministru, uneori chiar contradictorii, hotărâri și decizii, degringolada instabilităţii şi predictibilităţii legislative, precum şi slăbiciunea instituţiilor ne-au adus în acest punct terminus, în care ori facem ceva ori pierdem definitiv această resursă şi acest sector economic. Puteti citi mai multe aici: https://bogdanbola.ro/in-viitoarea-lege-privind-pescuitul-crestem-cuantumul-amenzilor-de-cel-putin-cinci-ori-cu-anularea-permiselor-autorizatiilor-de-pescuit-avand-in-vedere-dezastrul-provocat-ihtiofaunei-si-mediului-in/1423

În ultimele luni am făcut un tur de forță, discutând cu organe de control ale statului, diferite asociații de pescari din toată țara, cercetători în domeniul piscicol și protecția mediului, pescarii tradiționali din Deltă și cu oameni care vor să schimbe ceva în bine în pescuitul românesc. Legea Pescuitului pe care o propunem astăzi este un punct de plecare sănătos pentru viitorul pescăriei românești, un punct de reîntoarcere la natură și oameni, la echilibru şi decenţă ȋn exploatare, fiind rezultatul dezbaterilor şi consultărilor cu specialiştii şi stakeholderii din acest domeniu. De efectele ei, se vor bucura urmașii noștri și cu toate că suntem conștienți că schimbarea și reforma vor fi percepute cu scepticism la început, trebuie să realizăm că a venit momentul să ne schimbăm și să realizăm că resursa acvatică nu este infinită, iar grija față de aceasta ne ajută în primul rând pe noi.

Această lege va readuce echilibrul ȋn:

  • refacerea habitatelor acvatice
  • reglementarea pescuitului
  • trasabilitatea peștelui și a produselor din pește
  • dezvoltarea comunităților tradiționale de pescari
  • transparența decizională
  • dezvoltarea de infrastructură  verde
  • program multianual de repopulări și populări de susținere și pentru prima dată în istorie alocarea unui procent de 35% din încasări
  • înființarea primei stațiuni de conservare și cercetare pentru sturioni din regiune
  • pedepsirea aspră a braconajului
  • digitalizarea pescăriei
  • programe de conservare și refacere a populațiilor sălbatice de pești
  • protecția consumatorului

Proiectul pentru Legea Pescuitului depus în Parlamentul Romaniei îl puteți găsi și analiza aici: https://docs.google.com/document/d/1TP7ii-Vua_bwkPTjusq3F5tNvoe9KXvICw6qHf8LcBo/edit

Prima lege a pescuitului a fost inițiată de doctorul Grigore Antipa în 10 Octombrie 1896 și a reprezentat, la momentul respectiv, viziunea unui om care încerca să repare un rău și să facă ceva bine. Noi nu încercăm să ne erijăm în poziția lui și departe de noi gândul de a ne compara cu el, însă aceleași gânduri care îl animau pe el atunci, ne-au determinat și pe noi să acționăm astăzi, lucrând la Legea Pescuitului: ”Numai prin studii aprofundate şi prin lucrări serioase putem să ne afirmăm în faţa lumii civilizate ca un popor inteligent, conştient de înalta sa misiune culturală la gurile celui mai măreţ fluviu european şi să punem totodată şi ţara în stare să tragă toate foloasele din situaţia ei geografică atât de favorabilă”.

Fără acțiune fermă nu ne putem proteja apele și pescuitul

Fără acțiune fermă nu ne putem proteja apele și pescuitul

În urma demersurilor întreprinse pentru a înțelege mai bine pescuitul în România și toate activitățile ce țin de acesta, împreună cu colegul meu deputat Alexandru Kocsis, am adresat mai multe întrebări autorităților cu drept de control din acest domeniu. Iar răspunsurile nu le consider chiar îmbucurătoare, mai ales că doar patru din cele opt instituții ne-au răspuns, făcându-ne să tragem astfel concluzia că celelalte nu au niciun fel de statistică. Astfel, răspunsurile sună în mare cam așa:

  • Inspectoratul General al Jandarmeriei Române – a constatat doar ȘASE infracțiuni în 2020 privind pescuitul (cele mai puține în ultimii cinci ani) și a confiscat 641 de kg de pește, din care: caras 482 de kg și roșioară 108 kg (specii de pești cu valoare economică foarte mică).
  • Inspectoratul General al Poliției de Frontieră – a constatat 97 de infracțiuni (cele mai puține din ultimii 5 ani – exceptând 2018) și 284 de contravenții (cele mai multe în ultimii cinci ani), confiscând 5459 de kg de pește, din care 66 de kg de sturion.
  • Inspectoratul General al Poliției Române – în 2020 a confiscat 19.436 de kg de pește, cea mai mare cantitate din ultimii cinci ani (din aceasta, doar 24 de kg de sturion, față de 151 de kg de sturion capturate în 2016) și a constatat 114 infracțiuni.
  • Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură – în 2020 au fost efectuate 788 de controale și au fost încheiate 45 de procese verbale de constatare privind pescuitul ilegal, rezultând amenzi în cuantum de 16.800 de lei și pește confiscat în valoare de 100 de lei.

Aici puteți găsi interpelările noastre și răspunsurile primite: http://www.cdep.ro/pls/parlam/interpelari2015.detalii?idi=62622&idl=1

De altfel, în perioada 2016-2020, în baza protocoalelor de colaborare între instituțiile de control, au fost constatate 39 de infracțiuni, cu o valoare totală a sancțiunilor de 58.300 de lei. Însă dacă te gândești că doar în anul 2020 au fost 643 de acțiuni comune de control în Delta Dunării, cuantumul amenzilor este într-adevăr mic. De asemenea, un alt răspuns din partea Rezervației Biosfera Delta Dunării ne-a pus pe gânduri și va trebui să luăm măsuri: din mai 2019 și până în prezent au fost aplicate doar 26 de amenzi contravenționale pentru încălcarea regimului de viteză în Delta Dunării. Asta în condițiile în care în 2019 a fost achiziționat primul aparat radar, iar în 2020 al doilea. Cei care locuiesc în perimetrul ARBDD știu ce haos provoacă teribiliștii care conduc bărci cu motor în zonă.

Încă așteptăm datele oficiale, însă în urma tuturor acestor infracțiuni privind pescuitul, constatate de organele de control, se pare că nu s-au înregistrat condamnări cu închisoarea. Pedepsele extrem de mici îi fac scăpați pe acești infractori, în cel mai rău caz primind închisoare cu suspendare. Ba mai mult, neprimind și pedeapsa complementară a suspendării/anulării permisului/autorizației de pescuit, contravenienții și infractorii se întorc liniștiți și continuă să pescuiască. Tocmai de aceea, am decis ca, în viitoarea lege a pescuitului, să creștem cuantumul amenzilor de cel puțin cinci ori, cu anularea permiselor/autorizațiilor de pescuit, având în vedere dezastrul provocat ihtiofaunei și mediului înconjurător. De asemenea, creștem cu mult pedepsele cu închisoarea pentru cei care braconează la nivel industrial, fiind clar din toate discuțiile că vorbim aici despre rețele bine organizate de braconieri.

Iar dacă până în acest moment organele de control nu puteau desfășura activități de interceptare a infractorilor, din cauza pedepselor foarte mici prevăzute de OUG 23, acest lucru se va schimba total la intrarea în vigoare a noii legi la care am lucrat, pentru a reliefa cu adevărat pericolul social al acțiunilor acestor infractori. Pedepsele, care vor ajunge chiar și la OPT ani de pușcărie (acestea DUBLANDU-SE în cazul în care infracțiunile sunt săvarșite de personal cu drept de control în acest domeniu) vor acorda, pentru prima oară în istorie:

  • posibilitatea documentării activității infracționale prin măsuri de supraveghere (interceptări telefonice, filaje, etc) 
  • posibilitatea solicitării instanței de a dispune arestarea preventivă 
Despre trecutul și viitorul pescuitului în România

Despre trecutul și viitorul pescuitului în România

Inceputuri

Puterea de producție a apelor Dunărei, cu bălțile, gârlele și lagunele ei, se manifestă aci în prima linie prin producția de pește – pescuit. Condițiunile naturale pentru producțiunea peștelui sunt în adevăr aici unice în Europa, și numai prin nepriceperea și rapacitatea omului, care – în loc să respecte și să se acomodeze la cerințele naturii – se dedă la vandalisme, face câteodată ca acest izvor natural de bogăție să nu dea roadele la care suntem în drept să ne așteptăm„. Acestea erau vorbele profetice și pline de adevăr ale savantului Grigore Antipa, rostite acum exact 100 de ani, la 1921, la apariția lucrării sale „Dunărea și problemele ei”.

România intra, pe atunci, în perioada modernă a pescăriei odată cu promulgarea legii asupra pescuitului la 7 octombrie 1896, inițiată de Grigore Antipa. Încă de la înființarea Direcției Generale a Pescăriilor, în același an, s-a construit o bază materială de excepție, care a ajutat mult la dezvoltarea acestui domeniu strategic. Astfel, în 1920, Direcția Pescăriilor Statului deținea o bază materială impresionantă: 98 de clădiri cu terenuri, 107 ghețării, 153 de bărci, 8 șalupe cu motor, 4 vapoare, 11 șlepuri și o dragă. Însă venirea regimului comunist și apoi a democrației prost înțelese de după ’89, a distrus tot ce gândise și construise marele nostru savant.

Din albumul "România la lucru",anul 1940

Din albumul „România la lucru”, anul 1940

Ziua de azi

Iar situația dezastruoasă în care ne aflăm acum se ilustrează cel mai bine prin niște simple cifre: capturile comerciale de crap, raportate în medie/an între 1920-1924 în Delta Dunării au fost de 1849 tone/an iar între  2003-2020 au fost de doar 132 tone/an. Asta înseamnă de 14 ori mai puțin crap prins într-o perioadă de 4 ori mai îndelungată. De asemenea, capturile de știucă, raportate în aceleași perioade de timp în Delta Dunării, au fost de 1816 tone/an, comparativ cu doar 98 tone/an. De peste 18 ori mai puțin în vremurile noastre…

Toată această scădere a pescuitului comercial este uriașă, în pofida faptului că vorbim de o creștere exponențială a eficacității în acest domeniu în ultima sută de ani, prin dezvoltarea de noi materiale și unelte de pescuit, o mobilitate crescută a pescarilor și tehnici moderne de detecție a exemplarelor. Gândiți-vă că în ultimii 9 ani, capturile declarate de către pescarii comerciali în România au fost sub 50% din cota alocată de stat pentru pescuit. Din punctul nostru de vedere, doar trei factori cumulați pot genera această situație: stocurile de pește foarte scăzute, cotele alocate pescuitului supradimensionate și evaziunea fiscală la un nivel extrem de ridicat, majoritatea capturilor nefiind declarate.

Viitor

Tocmai de aceea, în ultimele luni, alături de colegul meu deputat Alexandru Kocsis, am lucrat la o nouă lege a pescuitului, care să elimine cadrul legislativ actual, total ineficient. Fie că vorbim de braconajul excesiv, de protecția mediului dar și a pescarilor tradiționali, de înăsprirea pedepselor sau de măsuri de ajutorare a acestui domeniu strategic, totul va fi prevăzut în viitoarea lege. Este cât se poate de limpede faptul că stocurile de pești au scăzut dramatic, producându-se un dezechilibru între mortalitate și productivitatea naturală.

Să nu uităm că peștele reprezintă o resursă strategică de hrană pentru România, dar și un important bioindicator al calității mediului acvatic confirmând, prin prezența unora dintre specii, ape curate, nepoluate și implicit un mediu de viață adecvat traiului uman în cele mai bune condiții. Faptul că mortalitatea prin pescuit a crescut, iar productivitatea, prin alterarea habitatelor, a scăzut, ar trebui să ne amintească tuturor că resursele pescărești nu sunt infinite. Raportul Curții de Conturi de anul trecut ne spune foarte clar că evaziunea fiscală depășește 70% din cuantumul total al efortului de pescuit. Aici trebuie să intervenim noi, legiuitorul, dacă vrem să avem o pescărie performantă și un viitor pentru acest domeniu, trebuie să reglementăm toate aceste neajunsuri și să restabilim echilibrul natural.