Să nu uităm de anul centenar Ion Gavrilă Ogoranu

Să nu uităm de anul centenar Ion Gavrilă Ogoranu

Se împlinesc astăzi exact 100 de ani de la nașterea celui mai căutat luptător anticomunist al țării noastre, pe care Securitatea nu a reușit să-l captureze pentru aproape trei decenii. Ion Gavrilă Ogoranu a format și condus „Grupul Carpatin Făgărășan”, care a dus o rezistență armată împotriva regimului comunist.

Potrivit propriilor lor spuse, așternute pe foaie ca pe un testament lăsat generațiilor viitoare, aceștia explicau de ce au ales această cale: \”Am scris pentru a lăsa mărturie ca acest colț de țară nu și-a plecat capul de bunăvoie în fața comunismului. Să se știe că au existat oameni care, cu sângele lor, au spălat fața României, pătată de lașități și trădări. Copiilor și nepoților să nu le fie rușine să se numească români”.

Pentru cei aproape zece ani de luptă continuă, având pe urmele sale sute de oameni ai Securității, Ogoranu a fost condamnat la moarte (de două ori). Gruparea sa a fost anihilată și capturată în urma unei trădări în 1957, Ogoranu abia scăpând, ca prin urechile acului. El va povesti ulterior, cu multă tristețe în suflet:

„În luptă, în munţi, am fost doar răniţi, dar omorâţi nici unul. Ucişi am fost doar când am fost vânduţi. O spun cu durere: vânzarea de frate e o boală naţională, care, dacă nu vom reuşi să ne vindecăm, ne va ucide pe toţi. Nu ne-am făcut iluzii că ni se vor alătura mulţi oameni. Unii n-au venit de frică. Şi ei trebuie înţeleşi. Pe alţii nu-i interesează decât propriul interes.

Regimurile se schimbă, profitorii nu. Rămâne apoi marea masă a truditorilor, a căror viaţă se reduce la muncă şi la hrană, într-un ciclu etern şi ale căror conştiinţe nu se ridică mai sus de blidul de mâncare dinaintea nasului. Cu ei face stăpânirea ce vrea. În primul rând, să gândească în locul lor\”.

Timp de aproape 20 de ani, Ogoranu a reușit apoi să evite capturarea sa, organele Securității fiind mereu pe urmele sale. Colonelul de Securitate Pavel Aranici puncta în 1960: \”Începând din ziua de astăzi, urmărirea lui Gavrilă constituie cea mai serioasă problemă a muncii noastre. Gavrilă este nu numai un fugar, ci este şi un conducător legionar, în jurul lui se creează un mit, şi acesta este un om tare. Trebuie să se muncească serios pentru prinderea lui”.

Capturat (cel mai probabil, tot în urma unei trădări) în 1976, a fost salvat de la execuție cu ajutorul soției sale Ana Gavrilă Ogoranu. Aceasta a cerut în scris intervenția directă a președintelui american Richard Nixon, lucru care, se pare, că s-a și întâmplat. Chiar dacă a fost eliberat după șase luni de interogatorii, Ogoranu a fost urmărit toată viața lui de Securitate.

Acesta a murit în 2006, niciodată complet reabilitat în fața legii sau să i se acorde merite pentru faptele sale extraordinare. Anul acesta ar fi trebui să sărbătorim oficial Centenarul Ion Gavrilă Ogoranu, dar asta nu se va întâmpla, din păcate. Dar o putem face noi, de la român la român și cred că suntem obligați să ducem mai departe amintirea acelor tineri senzaționali….

Vă las la sfârșit un paragraf din testamentul lăsat de grupul carpatin făgărășan generațiilor următoare, poate unii vor mai învăța câte ceva din asta:

„Pe potecile munților, acest grup de tineri n-a purtat numai arme. Alături de onoarea, mândria si conștiința libertății neamului nostru, alături de durerea ceasului de față, în inima și crezul nostru am purtat ca o povară scumpă, visuri,doruri și gânduri izvorâte și călite în dragostea pentru neamul nostru, pentru vremurile ce vor sa vie.”

P.S. Pentru cei care sunt cu adevărat interesați, recomand din tot sufletul filmul \”Portretul luptătorului la tinerețe\”, care relatează povestea grupării de rezistență anticomunistă a lui Ioan Gavrilă Ogoranu. Filmul, cu toate că este foarte bine regizat și jucat, este aproape necunoscut azi românilor. Acesta ar fi trebuit să fie doar prima parte a unei trilogii…

Celelalte două pelicule din trilogie ar fi trebuit să se refere la activitatea de rezistență a extraordinarei Elisabeta Rizea și respectiv la lupta grupării anticomuniste conduse de frații Petre și Toma Arnăuțoiu din Muscel. Aceste două filme din trilogie nu s-a mai filmat însă niciodată……