Sprijinim institutele de cercetare dobrogene

Sprijinim institutele de cercetare dobrogene

Principala mea preocupare în Parlament a fost, este și va rămâne protejarea, dezvoltarea și promovarea Dobrogei. Tocmai de aceea, în momentul în care am aflat că Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare Marină „Grigore Antipa” nu își mai poate desfășura activitatea sa principală – de cercetare în acvacultura marină și reconstrucția ecologică – din cauza legislației incomplete, am mers în Parlament cu propuneri concrete și imediate.
Actul normativ pe care îl doresc modificat prin inițiativa mea legislativă – HG nr. 183/2020, modificată şi completată prin HG nr. 1283/2021 – face referire la posibilitatea concesionării de suprafețe ale Mării Negre în scopuri de acvacultură. Din păcate, din momentul redactării și până în prezent, posibilitatea de a întreprinde activități de cercetare-dezvoltare nu era menționată, nepermițând accesul INCDM la procedura de concesionare a luciului de apă marină pentru realizarea de experimente în mare deschisă.
Însă pentru că o hotărâre de guvern nu poate fi modificată decât prin o altă hotărâre, iar actualul Guvern nu are niciun interes în a servi interesul public, am depus un proiect legislativ prin care să modificăm OUG 107/1996 (Legea Apelor) în sensul „autoritatea publică centrală din domeniul apelor… poate transmite folosința gratuită a unor părți din domeniul public al apelor către institutele române de cercetare, pentru exploatarea apelor de suprafață în activitățile de cercetare-dezvoltare” (modif. art 33. alin. 1).
Adică…să atribuim, cu titlu gratuit, suprafețe de luciu de apă din Marea Neagră pentru realizarea de experimente în mare deschisă, prin testarea in situ de tehnologii, instalații, specii pretabile etc. Să dezvoltăm Dobrogea și România. Și înainte să credeți că spun vorbe mari, dar goale, vă aduc la cunoștință că INCDM „Grigore Antipa” a fost desemnat de către Comisia Generală a Pescăriilor din Marea Mediterană (GFCM), structură aflată sub coordonarea Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO), să gestioneze un Centru Demonstrativ de Acvacultură la Marea Neagră.
Scopul acestui Centru va fi de a stimula dezvoltarea acvaculturii marine într-o zonă în care acest gen de activitate este incipientă. Fără ca proiectul meu să fie adoptat de urgență, un astfel de Centru își va pierde practic obiectul său de activitate. De altfel, din cauza imposibilității concesionării luciului de apă marină, cercetătorii de la INCDM “Grigore Antipa” nu au putut accesa deja fonduri FAO-GFCM pentru amplasarea în apele Mării Negre a unei instalaţii experimentale de mitilicultură, cu scopul de a studia procesele biologice şi ciclurile de dezvoltare ale organismelor epibionte din Marea Neagră.
Pe lângă aceste suprafețe pe care le-ar primi cu titlu gratuit, am decis modificarea Legii Apelor în ideea ca Statul Român să nu închirieze spații în Marea Neagră către terți pentru acvacultură…și apoi să uite de ele.
Am introdus la același art. 33 un nou alineat prin care „Statul român va efectua, o dată la 6 luni, activități de monitorizare asupra suprafețelor de mare teritorială închiriate către operatori economici, cu sprijinul institutelor de cercetare, întocmind astfel rapoarte de impact asupra mediului, fără perturbarea activității economice”.
Astfel, am rezolva și lipsa reglementării desfășurării activității de cercetare marină – studierea aspectelor oceanografice, chimice, biologice, ecologice etc. – în perimetrele ce vor fi închiriate de către operatorii economici privați, în virtutea HG 183/2020. Considerăm vital ca oamenilor de știință și cercetătorilor noștri, prea puțin băgați în seamă de către Statul pe care îl slujesc, să li se permită prin lege accesul în zonele care urmează a fi concesionate pentru investigații științifice, evident fără a perturba în niciun fel activitatea economică.
Sper ca și colegii mei parlamentari să înțeleagă importanța acestui proiect și să nu le mai țină în sertare doar pentru că proiectul vine de la Opoziție. Este totodată inadmisibil ca răspunsurile la întrebările mele, pe care mi-am bazat această inițiativă legislativă, să fie întârziate cu lunile sau să nu le primesc deloc. Însă acum, „zarurile au fost aruncate” și vă voi ține la curent cu restul detaliilor pe parcurs.
Povestea unui erou constănțean

Povestea unui erou constănțean

„În 1975, Vasile Vîlcu, fost croitor al Regimentului 34 Infanterie Constanța, ajuns secretar al Partidului (#PCR), căci fusese capul comitagiilor din #Dobrogea, mi-a dărâmat monumentul. El îmi făcuse cândva pantalonii, căci era pantalonarul Regimentului. Acum, șef absolut, mi-a zis: <Domle, cum vrei să stea îngerul dumitale lângă școala de partid? Taie-i aripile și îl lăsăm>. Cum sa tai aripile, tovarășule, e arhanghelul Mihail, care pune cunună de lauri pe pieptul rănitului.

Cu umilință, i-am cerut să îl mutăm în alt loc, nu să-l distrugem. Mi-a aprobat să-l punem acolo unde este și astăzi, pe strada Traian. Cu douăzeci de ani în urmă, acolo se aruncau gunoaiele orașului. Am curățat locul, eu cu fiul meu, am lucrat zi și noapte. Nu întrebați cum procuram ciment, fier – beton. Totul – din calicie (sărăcie). 500 de eroi sunt trecuți pe monumentul meu. Eroii nu au cimitir, ei au murit peste tot locul. Monumentele le cinstesc numele și fapta. Șase luni am cioplit 5.000 de litere în relief.”

Povestea sculptorului și a monumentelor sale, închinate bravelor regimente dobrogene care au luptat în Primul Război Mondial, este astăzi aproape uitată de către constănțeni. Și nici eu nu aș fi aflat multe, dacă nu aș fi avut onoarea să îl întâlnesc săptămâna aceasta pe fiul marelui ROMÂN Zoanel Gheorghiu.

Ca sculptor, Zoanel a cioplit în piatră 500 de chipuri de soldați și a ridicat monumente în toate Regimentele faimoasei Divizii Mărășești. Totul din dragoste pentru armata țării și pentru memoria eroilor ei. Artistul, erou și el al Regimentului 34 Infanterie #Constanța, explica într-un interviu dat în anii ’90 ce l-a determinat să ridice aceste monumente, de multe ori pe cheltuiala proprie:

„Constanța este orașul meu, pentru care am înghițit praful de moarte al tranșeelor Mărășeștilor. În brațele mele, soldați învăluiți în plapuma de plumb a morții au închis ochii. Aveam 17 ani și eram cercetaș – sanitar voluntar al Regimentului 34 Infanterie. Sunt, astăzi, singurul care am mai rămas în viață din acest Regiment, ce a luptat pe frontul Mărășeștilor.

Nu-i o laudă, dar dacă mi-a dat Dumnezeu viață lungă, eu zic: Dă Doamne!”.

[…] S-a întâmplat că pe dealul Mărășeștilor era instalată Divizia 9 și ei i-a revenit aureola acestei victorii a țării. Regimentul 34 era la mijloc, pe deal, Regimentul 36 la stânga și Regimentul 40 era în dreapta. După ele, veneau coloanele rusești. Mărășeștii au dat victoria României, iar Dobrogea a dat eroii Mărășeștiului. Nicio altă regiune nu a luptat așa crâncen.”

Iar dacă vă întrebați cum de a ajuns un tânăr de 17 ani, cercetaș – sanitar voluntar în Războiul de Reîntregire a Neamului, să fie un sculptor atât de bun, răspunsul este unul la fel de extraordinar ca întreaga sa viață. Un moment groaznic avea să schimbe întreaga viață a doi mari artiști dobrogeni:

„L-am cunoscut pe Ion Jalea în momentul cel mai dramatic și mai dureros al vieții lui. Un obuz îl rănise grav. Eu eram cercetaș sanitar. Aveam 17 ani. Jalea avea 30. Atunci am aflat că-i dobrogean de-al meu. Diferența de vârstă și obârșia dobrogeană ne-au apropiat și mai mult.

L-am îngrijit personal. Am stat tot timpul în preajma lui. Îi duceam mâncarea, îi dădeam medicamentele, îi schimbam pansamentele… După război, Jalea nu m-a uitat. El a fost acela care m-a sfătuit să merg la școala de ofițeri de infanterie. Și tot el a ținut ca să mă facă sculptor. Și m-a făcut sculptor! Acolo, în atelierul lui, în preajma lui am învățat sculptura…”

Lucrarea lui Zoanel Gheorghiu, pe care astăzi o puteți admira pe strada Traian (asta dacă puteți să o reperați în spatele vegetației abundente) a fost ridicată inițial în 1938 în curtea regimentului, pe strada Mircea, acolo unde erau amplasate cazărmile (acum se află Centrul Militar Zonal și Universitatea Maritimă Constanța).

Săptămâna viitoare voi reveni cu un interviu fabulos dat de marele Zoanel Gheorghiu, pe vremea când avea 96 de ani. Acesta povestește acolo despre începuturile sale, despre cum a participat la luptele de la Turtucaia și Mărășești, despre relația sa cu artistul Ion Jalea și lucrările realizate împreună, despre cum a făcut totul prin forțele proprii, fără să aștepte nimic de la alții și fără să își gasească scuze pentru o eventuală neputință. Totul pentru că și-a iubit Țara, Armata și pe toți eroii dobrogeni…

Chiar sper să aveți răbdarea și curiozitatea de a descoperi viața și personalitatea unui om despre care, dacă s-ar face un film, cu siguranță ar merita Oscarul…

Scrisoare deschisă către Vergil Chițac, primarul municipiului Constanța, cu ocazia Zilei Copilului

Scrisoare deschisă către Vergil Chițac, primarul municipiului Constanța, cu ocazia Zilei Copilului

Domnule primar, pe 1 iunie aniversăm Ziua Copilului și ne întrebăm dacă în mod real chiar vă pasă de copiii și tinerii din Constanța? Deși este un oraș care oferă multe oportunități, fie că vorbim de educație, afaceri, recreere sau viață de noapte, nu putem ignora faptul că orașul suferă de așa numitul „brain drain” – foarte mulți tineri pleacă din Constanța la momentul începerii studiilor universitare, apoi se stabilesc și aduc plus valoare în locurile unde au studiat.

Recentul studiu efectuat de Consiliul Tineretului din România demonstrează că municipiul Constanța – Capitala Tineretului din România (2021-2022) este orașul cu cei mai nefericiți tineri. Paradoxal, nu-i așa?

Este clar că administrația publică a eșuat în a crea politici sustenabile pentru tineri, iar nemulțumirile acestora sunt cât se poate de clare. Constanța este percepută ca un loc al distracțiilor estivale și cam atât. Constanța nu se poate dezvolta dacă vor fi deschise doar noi cluburi în nordul stațiunii Mamaia sau fluturând chei pe marginea drumului, acțiune prin care anunțăm turiștii că închiriem apartamente cu ziua.

Cum să avem parte de o administrație eficientă când salariile abia dacă acoperă costul unei chirii? Toate administrațiile anterioare au contribuit, fiecare în felul său, la transformarea Constanței într-un imens sat cu ieșire la mare, fără oportunități pentru tinerii cu calificare și expertiză. De exemplu, un consilier juridic debutant în Primăria Constanța este remunerat cu 1.608 lei net, pe când cel mai mic salariu la supermarketul Lidl este de 2.900 de lei net. Cu un astfel de salariu credeți că un tânăr competent este motivat să lucreze în administrația pe care o conduceți? Sau, poate, nu aveți nevoie de astfel de tineri?

Conform datelor publice, cel mai important sector economic din Constanța este reprezentat de comerț și industria de transport, reprezentând 33,93% din angajații din oraș. Cu alte cuvinte, constănțenii lucrează în companii care își desfășoară activitatea în port, lucrează sub diverse ocupații la mall, supermarketuri și diverse magazine din oraș.

În județul Constanța printre cei mai mari angajatori se numără Raja SA, Polaris M Holding SRL societăți care furnizează servicii de interes public sau Zip Escort SRL care furnizează servicii de pază și protecție. Lipsa oportunităților de muncă din industriile inovative reprezintă un semn important că tinerii cu astfel de abilități au părăsit orașul. Ați promis că veți fi un primar „eminamente pro-business”. Câte investiții private ați reușit să atrageți până acum?

Municipiul Constanța suferă, domnule primar, nu de lipsa celor mai scumpe coșuri de gunoi din țară sau a unui nou logo neînțeles de nimeni, ci de lipsa unei infrastructuri în domeniul afacerilor: parcuri industriale, servicii, suport pentru business, centre de conferințe, târguri și expoziții etc.

De asemenea, mobilitatea tinerilor este importantă, fiind cea mai flexibilă categorie de persoane când vine vorba de utilizarea anumitor mijloace de transport. Din nefericire, infrastructura pistelor de biciclete nu ține ritmul evoluției comunității velo, iar calitatea lucrărilor la pistele plasate pe trotuar este precară, covorul asfaltic fiind vălurit, coborârile de pe trotuar sunt înalte, neadecvate, obligând bicicliștii să se oprească ori de câte ori trebuie să coboare sau să urce un trotuar.

Domnule primar, am recurs la această scrisoare deschisă pentru a vă prezenta câteva aspecte relevante pentru bunăstarea tinerilor și, totodată, pentru a vă cere să luați măsuri pentru a îmbunătăți oportunitățile pe care le avem în orașul nostru. Ieșiți pe stradă, domnule primar, discutați cu oamenii, aflați nevoile tinerilor, coborâți din turnul de fildeș al Primăriei în care v-ați ascuns.

Organizația de Tineret Forța Dreptei, filiala Constanța
#TineretFortaDreptei #Constanta #TFD

Regulamentul ilegal de acces in Peninsula

Regulamentul ilegal de acces in Peninsula

Un Primar ar trebui să își administreze orașul pe care îl conduce pentru cetățean și pentru a-i rezolva nevoile sale, nu să facă așa cum îl taie capul și cum consideră doar el că este mai bine. Regulamentul de acces în zona Peninsulară este poate cel mai bun exemplu al prăpastiei, care parcă se tot adâncește, între cetățeni și administrația locală, ruptă de realitățile și zilnicele probleme ale constănțenilor.

Cum naiba să mai zici sau să mai crezi altceva când și Prefectura îți sesizează aspecte de nelegalitate în Regulament și tu, punându-ți niște ochelari de cal, mergi înainte cu un proiect contestat de toată lumea?

Când ți se spune, în documentul Prefecturii, că art. 4 și 5 din Regulament, potrivit cărora străzile din Peninsulă devin preponderent pietonale, ar încălca art. 5 alin.7 din OUG 195/2002, potrivit căruia orice măsură de restricție a circulației se dispune de administratorul drumului NUMAI cu acordul poliției?

Când ți se arată, în același document, cum Consiliul Local nu are calitatea de a stabili, printr-un act administrativ, competența serviciilor din cadrul aparatului de specialitate al Primarului de a calcula despăgubiri civile persoanelor care aduc atingere domeniului public și privat al mun. Constanța? Că doar în instanță se poate așa ceva …?

Când ți se subliniază, în același document, că un alt aspect de nelegalitate îl constituie felul în care Primăria instituie sancțiuni care urmează să fie constatate de agenții Poliției Române, printr-un simplu act administrativ adoptat de Consiliul Local? Că se încalcă, prin Regulamentul pe care vrei neapărat să-l impui constănțenilor, până și legislația privind GDPR?

Când ți se spune, pentru a nu știu câta oară, că raportul final al studiului privind impactul socio – economic al Regulamentului de acces în Peninsulă nu a fost aprobat/însușit de către Consiliul Local, drept urmare având valoarea unei simple informări, fără nicio putere de a produce efecte juridice? Tu tot o ții pe a ta? De ce? Care este scopul?

Mai grav este că toate aceste aspecte de nelegalitate se aduceau la cunoștința secretarului general al mun. Constanța încă din data de 21.12.2021..și tu ca Primar ai ignorat total? Încă de atunci ți se solicita, pentru a nu știu câta oară, reanalizarea actului administrativ!

Culmea este că, în aceeași zi, Avocatul Poporului adresa Primăriei Constanța o solicitare pentru organizarea unei noi dezbateri publice (una reală, de data aceasta) pe tema Regulamentului de acces în Peninsulă. Și această solicitare a fost total ignorată!

Ce este peste puterea mea de înțelegere (și a constănțenilor) este următoarea chestiune: chiar și având toate aceste date și solicitări, într-o bătaie de joc cum puțini și-ar fi imaginat că va mai exista după epoca Mazăre – Nicușor, tu ca Primar continui să impui un Regulament care, efectiv, nu este dorit de nimeni, în forma actuală? Nimeni nu contestă necesitatea unui Regulament în Peninsulă, ci doar forma sa nelegală!

Săptămâna aceasta va fi decisivă în această speță, instanțele urmând a se pronunța cu privire la suspendarea acestui Regulament abuziv. O mână de constănțeni, persoane fizice și juridice, încă se luptă pentru drepturile lor și ale celor peste 4000 de locuitori ai Peninsulei. N-ar fi trebuit să o facă…pentru că nu ar fi trebuit să se ajungă niciodată în acest punct. Dar aici ne aflăm…iar ei merită toată aprecierea noastră!

Lipsa dialogului cu cetățeanul, a empatiei și a înțelegerii problemelor zilnice cu care se confruntă constănțenii ne-au adus în acest punct. Suntem într-o situație atât de aberantă, încât până și judecătorii unei instanțe, pe rolul căreia s-a aflat dosarul de suspendare a Regulamentului de acces în Peninsulă, au avut un mesaj de bun simț pentru Primarul Chițac: „…aceste aparente lacune reglementare, care în anumite circumstanţe pot fi susceptibile să genereze vătămări drepturilor/intereselor unor persoane, pot fi remediate în mod adecvat exclusiv prin cooperarea loială dintre autoritatea publică deliberativă pârâtă şi destinatarii/persoanele care intră sub incidenţa reglementării, respectiv printr-o cooperare constant solidară pentru realizarea scopului/obiectului reglementării, dar şi a salvgardării drepturilor/intereselor destinatarilor actului administrativ.”.