iun. 25, 2023 | Administraţie publică, vergil chitac
Primăria Constanța funcționează doar atunci când noi, locuitorii, o împingem de la spate. În rest, tot ce atinge echipa Chițac se usucă, se distruge sau este lucru făcut de mântuială.
Vă amintiți când, la început de aprilie, a fost plantată prima mini-pădure urbană comunitară din Constanța în zona Marvimex – Inel 2 în asociere cu Asociația „Act for Tomorrow”? Aprox. 3.000 de arbori și arbuști au fost plantați pe 2.000 m², iar spațiul (în proiect, cel puțin) era prevăzut cu alei și două zone de relaxare.
Proiectul, unul mai mult decât necesar, la care am participat împreună cu colegi din Forța Dreptei Constanța, a fost atins de indiferența nemiloasă a administrației Chițac, indiferența pe care o vedem zilnic în orice colț de oraș.
După ce atunci, s-au îngrămădit acolo să se pozeze toți „mai marii” orașului și nu numai, peste acest proiect s-a așternut praful – la propriu și la figurat…
Timp de mai bine de două luni și jumătate, amenajarea parcului nu a fost finalizată (nici măcar continuată), spațiul respectiv fiind practic abandonat imediat după acțiunea de plantare din data de 1 aprilie.
Mai mult de atât, arborii care au fost plantați atunci nu au fost deloc îngrijiți de către Direcția Gospodărire Comunală Serviciul Administrare Spații Verzi, și deși o bună parte dintre acești arbori au prins, au fost lăsați în voia sorții.
De aceea, la începutul acestei săptămâni am trimis o solicitare Primăriei – nr. înreg. 277/20.06.2023 – în care ceream lămuriri despre implicarea ei și a instituțiilor subordonate în finalizarea proiectului de înființare a mini-pădurii urbane din Inel 2. Răspunsul nu ni s-a dat în scris, ci prin fapte și iată că, trasă de mânecă, administrația locală s-a pus în mișcare, iar acum asistăm la intervenția lor în acest loc.
Sperăm doar să nu fie prea târziu, deși este evident că unii copaci că s-au uscat în acest interval. Este păcat că Primăria înțelege să facă proiecte doar pentru a se putea face poze și pentru a posta pe Facebook, apoi le abandonează.
Constănțenii merită mai mult!
iul. 30, 2022 | Administraţie publică, Constanța
Principala mea preocupare în Parlament a fost, este și va rămâne protejarea, dezvoltarea și promovarea Dobrogei. Tocmai de aceea, în momentul în care am aflat că Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare Marină „Grigore Antipa” nu își mai poate desfășura activitatea sa principală – de cercetare în acvacultura marină și reconstrucția ecologică – din cauza legislației incomplete, am mers în Parlament cu propuneri concrete și imediate.
Actul normativ pe care îl doresc modificat prin inițiativa mea legislativă – HG nr. 183/2020, modificată şi completată prin HG nr. 1283/2021 – face referire la posibilitatea concesionării de suprafețe ale Mării Negre în scopuri de acvacultură. Din păcate, din momentul redactării și până în prezent, posibilitatea de a întreprinde activități de cercetare-dezvoltare nu era menționată, nepermițând accesul INCDM la procedura de concesionare a luciului de apă marină pentru realizarea de experimente în mare deschisă.
Însă pentru că o hotărâre de guvern nu poate fi modificată decât prin o altă hotărâre, iar actualul Guvern nu are niciun interes în a servi interesul public, am depus un proiect legislativ prin care să modificăm OUG 107/1996 (Legea Apelor) în sensul „autoritatea publică centrală din domeniul apelor… poate transmite folosința gratuită a unor părți din domeniul public al apelor către institutele române de cercetare, pentru exploatarea apelor de suprafață în activitățile de cercetare-dezvoltare” (modif. art 33. alin. 1).
Adică…să atribuim, cu titlu gratuit, suprafețe de luciu de apă din Marea Neagră pentru realizarea de experimente în mare deschisă, prin testarea in situ de tehnologii, instalații, specii pretabile etc. Să dezvoltăm Dobrogea și România. Și înainte să credeți că spun vorbe mari, dar goale, vă aduc la cunoștință că INCDM „Grigore Antipa” a fost desemnat de către Comisia Generală a Pescăriilor din Marea Mediterană (GFCM), structură aflată sub coordonarea Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO), să gestioneze un Centru Demonstrativ de Acvacultură la Marea Neagră.
Scopul acestui Centru va fi de a stimula dezvoltarea acvaculturii marine într-o zonă în care acest gen de activitate este incipientă. Fără ca proiectul meu să fie adoptat de urgență, un astfel de Centru își va pierde practic obiectul său de activitate. De altfel, din cauza imposibilității concesionării luciului de apă marină, cercetătorii de la INCDM “Grigore Antipa” nu au putut accesa deja fonduri FAO-GFCM pentru amplasarea în apele Mării Negre a unei instalaţii experimentale de mitilicultură, cu scopul de a studia procesele biologice şi ciclurile de dezvoltare ale organismelor epibionte din Marea Neagră.
Pe lângă aceste suprafețe pe care le-ar primi cu titlu gratuit, am decis modificarea Legii Apelor în ideea ca Statul Român să nu închirieze spații în Marea Neagră către terți pentru acvacultură…și apoi să uite de ele.
Am introdus la același art. 33 un nou alineat prin care „Statul român va efectua, o dată la 6 luni, activități de monitorizare asupra suprafețelor de mare teritorială închiriate către operatori economici, cu sprijinul institutelor de cercetare, întocmind astfel rapoarte de impact asupra mediului, fără perturbarea activității economice”.
Astfel, am rezolva și lipsa reglementării desfășurării activității de cercetare marină – studierea aspectelor oceanografice, chimice, biologice, ecologice etc. – în perimetrele ce vor fi închiriate de către operatorii economici privați, în virtutea HG 183/2020. Considerăm vital ca oamenilor de știință și cercetătorilor noștri, prea puțin băgați în seamă de către Statul pe care îl slujesc, să li se permită prin lege accesul în zonele care urmează a fi concesionate pentru investigații științifice, evident fără a perturba în niciun fel activitatea economică.
Sper ca și colegii mei parlamentari să înțeleagă importanța acestui proiect și să nu le mai țină în sertare doar pentru că proiectul vine de la Opoziție. Este totodată inadmisibil ca răspunsurile la întrebările mele, pe care mi-am bazat această inițiativă legislativă, să fie întârziate cu lunile sau să nu le primesc deloc. Însă acum, „zarurile au fost aruncate” și vă voi ține la curent cu restul detaliilor pe parcurs.
iul. 30, 2022 | Administraţie publică
Plaje libere pentru constănțeni și turiști, unde singurele amenajări „obligatorii” să fie dușurile și wc-urile publice igienizate, coșurile de gunoi suficiente și terenuri de sport pentru toată lumea, instalații speciale pentru persoanele cu dizabilități. Plaje pe care să nu fie nimeni obligat să închirieze sau să cumpere ceva, singura cerință reală fiind bunul simț și respectul față de ceilalți și față de mediul înconjurător..
Exact asta solicit Parlamentului să voteze prin inițiativa legislativă pe care am depus-o la sfârșitul lunii iunie.
Pe scurt, am solicitat modificarea și completarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 19/2006 privind utilizarea plajei Mării Negre şi controlul activităţilor desfăşurate pe plajă astfel:
„Statul Român, prin Ministerul Mediului, încheie contracte de concesiune cu autoritățile publice locale din unitățile administrativ-teritoriale riverane Mării Negre, la solicitarea acestora, pentru o cotă de până la 30% din suprafaţa plajelor utilizate în scop turistic care sunt situate pe raza lor administrativ-teritorială și sunt libere de sarcină, achitând o redevență în cuantum de 2% din valoarea de inventar a bunului concesionat.”
Neputând obliga Primăriile să preia în administrare plaje pentru propriii săi cetățeni (cu toate că aceștia o cer de ani de zile) le dăm posibilitatea să ia 30% din plaja care se află pe raza sa administrativă. Nu ar mai participa la licitații, asta ca să nu se mai scuze că nu există bani, ci vor achita o simplă redevență anuală, în valoare de 0.08 lei pe m². Doar atât!
Astfel, dacă vor urma dorințele locuitorilor urbei lor, Primăriile vor putea oferi o plajă curată și liberă de construcții și alte monstruozități. Ele vor fi obligate (!!) să amenajeze toalete și dușuri publice pe plajă, să amplaseze pe coșuri de gunoi, să instaleze (în premieră) rampe speciale pentru persoanele cu dizabilități, să amenajeze plaja corespunzător pentru sezonul estival și să asigure curățenia și întreținerea acesteia pe durata întregului an.
De asemenea, am trecut clar în proiectul meu legislativ obligativitatea Primăriilor de a asigura și organiza serviciul public de colectare a animalelor moarte de pe plajă. Toți constănțenii știu că acestea rămân și zile întregi la țărm, în putrefacție, din cauza legislației ambigue. Totodată, am dat posibilitatea și cluburilor sportive, afiliate federațiilor naționale, constituite cu avizul Ministerului Sportului, să poată închiria plaje pentru antrenamente și evenimente sportive.
Până în acest moment, Ministerul Mediului a închiriat toate plajele în scop turistic și nu a lăsat locuitorilor de la Malul Mării Negre (dar și turiștilor) nicio alternativă. Lipsa unor plaje publice, în adevăratul sens al cuvântului, duce anual la scandaluri interminabile privind dreptul de acces cu prosopul sau cu umbrelă proprie pe plajele noastre. Deoarece fiecare cetățean are acest drept. Iar prin această inițiativă legislativă, mă asigur că acest drept al nostru este respectat.
iun. 7, 2022 | Administraţie publică
Ieri a fost Ziua Mediului în
#România. Multe poze frumoase, acțiuni de ecologizare, plantări de copăcei și multe, multe promisiuni pompoase. Numai că acestea se uită repede de cei care le fac, însă nu de toată lumea. Uitați ce promitea ministrul mediului Tanczos Barna anul trecut, în compania președintelui Consiliului Județean Constanța Mihai Lupu, a primarului Vergil Chițac și a prefectului Silviu Coșa:
„în ceea ce privește împădurirea, am stabilit împreună cu colegii noștri de la Direcția Silvică că în următoarele două luni vor fi inventariate terenurile degradate din localitățile județului
#Constanța, astfel încât la sfârșitul lunii iulie (2021) să avem un inventar al terenurilor care pot fi împădurite. Județul Constanța nu e un județ cu o suprafață semnificativă de pădure, undeva la 5% se situează procentul de teren forestier în acest județ și fără dar sau poate, este nevoie de păduri noi în această regiune”.
Nu vă gândiți că îi durea așa de tare de județul nostru, însă în urma mai multor adrese făcute de mine
adresa 331A/16.02.2021
adresa 507A/02.03.2021
adresa 1325A/04.05.2021
ministrul Mediului a decis să ne facă o vizită și împreună cu autoritățile locale și județene să ne promită că va rezolva această problemă…
Ca să înțelegeți mai bine cât de tare s-au implicat autoritățile în ultimii ani în acest domeniu, vital pentru noi toți: Direcția Silvică Constanța, în perioada 2003 – 2007, a plantat 3611 ha, constituite în perimetre de ameliorare, dar din 2007 până în prezent, nu au mai fost efectuate astfel de operațiuni. Aceste perimetre se realizează pentru a salva și a putea pune în valoare terenurile degradate și neproductive.
Conform art. 5 din Legea 100/2010, privind împădurirea terenurilor degradate, stabilește clar faptul că „Identificarea, delimitarea și constituirea perimetrelor de ameliorare la nivelul localităților se fac de o comisie stabilită prin ordin al prefectului, la propunerea directorului executiv al direcției pentru agricultură și dezvoltare rurală.” Deci prefectul, prezent la acea întâlnire, ar fi trebuit să inițieze acele comisii..
Conform Regulamentului privind stabilirea grupelor de terenuri care intră în perimetrele de ameliorare, art.3 alin. 2, „Cererea sau sesizarea de constituire a unui perimetru de ameliorare se poate face de către direcția pentru agricultură județeană sau a municipiului București, ocolul silvic, agenția județeană/teritorială pentru protecția mediului, proprietarul terenului degradat sau alte persoane fizice ori juridice interesate și se depune la sediul primăriei comunei, orașului sau municipiului.” Deci Direcția Silvică Constanța ar fi trebuit, de acum UN AN, să dea drumul la treabă pe acest subiect…
Nu s-a mai auzit nimic de treaba aceasta. Însă pentru a nu acuza fără probe, astăzi voi trimite o nouă solicitare către Ministerul Mediului și Prefectura Constanța pentru a lămuri mai exact această speță și îi voi întreba mai exact următoarele:
Când a fost emis ordinul prefectului privind crearea comisiei prevăzute de art. 5 din Legea nr. 100/2010?
Dacă această comisie a fost creată, care este rezultatul activității sale?
A fost întocmită o situație privind suprafața totală a terenurilor degradate la nivelul județului Constanța până la finalul lunii iulie a anului 2021?
Câte propuneri privind identificarea și delimitarea terenurilor degradate, în vederea includerii acestora în perimetre de ameliorare, au fost înaintate unităților administrativ teritoriale de către Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Constanța de la intrarea în vigoare a Legii 100/2010? Care sunt aceste unități administrativ teritoriale?
Câte contracte de finanțare care au ca obiect împădurirea unor suprafețe aflate pe raza județelor Constanța au fost încheiate în cadrul Submăsurii 8.1 – “Sprijin pentru prima împădurire și crearea de suprafețe împădurire.”
Ce activități a desfășurat Ministerul Mediului, prin Direcția Silvică Constanța pentru ameliorarea terenurilor degradate din județul Constanța în ultimele 12 luni?
În România avem parte de fenomene de deșertificare care se amplifică de la an la an datorită schimbărilor climatice. Ce s-a întâmplat la
#Nuntași acum doi ani, când un lac de peste 800 de hectare s-a evaporat în doar câteva zile, se poate repeta oricând. Dar și putem preveni astfel de fenomene extreme prin plantări masive și perimetre de ameliorare! Soluții există!
Potrivit Institutului Naţional de Statistică, ȋn 2014, în România erau 495 de mii de hectare de terenuri degradate și neproductive care ar putea să fie valorificate prin împădurire, prin includerea acestora în perimetre de ameliorare. Cu toate acestea, conform datelor făcute publice în Inventarul Forestier Naţional, ȋn Romȃnia procentul suprafețelor împădurite este de doar 29,62%, în timp ce media UE este de 43%…
Sursa foto: Constanta.TV
apr. 19, 2022 | Administraţie publică
Probabil tot în ideea de „stabilitate și echilibru” pentru care a fost recreat USL 2.0, 137 de parlamentari de la PSD, PNL și UDMR au depus un proiect de lege care modifică substanțial pragurile pentru achizițiile publice fără licitație din România. ridică semnificativ pragurile pentru achizițiile fără licitație. Proiectul propus de aceștia spune cam așa:
achiziția directă de bunuri și servicii se poate face dacă valoarea estimată este mai mică de este mai mică de 500.000 de lei (față de 135.060 lei în actuala lege). Pragul crește de aproape patru ori!
achiziția directă de lucrări se poate face dacă valoarea estimată este mai mică de este mai mică de 5.000.000 de lei (față de 450.200 lei în actuala lege). Pragul crește de aproape zece ori!
autoritățile contractante sunt obligate să consulte minim trei operatori pentru achizițiile directe de peste 130.000 de lei la bunuri și 500.000 de lei la lucrări. Da, pe oricine și oricum dorește autoritatea locală.
Curtea de Conturi (instituție independentă de Guvern) este scoasă din procesul de constatare a contravențiilor și aplicarea de sancțiuni și înlocuită de Agenția Națională pentru Achiziții Publice, o autoritate aflată în subordinea guvernului.
Cert este că, în 2024, ne vom lupta cu o monstruoasă coaliție, nedorită de cetățeni ci doar de politicieni, care va avea la dispoziție sume colosale pentru a influența intenția de vot a oamenilor. Iar USL 2.0 va merge mai departe, totul sub semnul „stabilității” promise…
iul. 5, 2021 | Administraţie publică
Am ales data de 29 iunie, dată la care se sărbătoreşte Ziua Dunării pe întregul continent, să depunem în Parlamentul României Legea Pescuitului. Este vital pentru noi, oamenii, să respectăm natura și legile ei, să asigurăm echilibrul dintre habitatele acvatice naturale şi activităţile economice de exploatare a acestor habitate de către om. Suntem obligați, ca aleși în Parlamentul României, să elaborăm legi care să protejeze habitatele naturale şi fauna, dar în același timp să protejăm și oamenii care trăiesc din exploatarea sustenabilă a acestora. În prezent, activităţile de pescuit şi acvacultură sunt reglementate prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 23/2008, un act normativ incomplet care a suferit ȋn cei 13 ani de existenţă mai mult de zece modificări şi completări prin care s-au corectat periodic unele inadvertenţe din domeniile pescuitului şi acvaculturii.
Bazinul hidrografic al Dunării reprezintă 10% din suprafața Europei, iar 28% din acesta este pe teritoriul României. Fluviul reprezintă, atât pentru Europa cât și pentru țara noastră, acea arteră dătătoare de viață și prosperitate, atât din perspectiva apei, ca element esențial al vieții dar mai ales din prisma biodiversității. Cu toate acestea, consumul de peşte în țara noastră, în intervalul 2016 – 2019, a fost acoperit, în proporţie de peste 80% din surse externe. Un semnal de alarmă care trebuie să ne dea de gândit, să ne facă să ne ȋntrebăm cu toţii “Unde am greşit?” şi “Cum corectăm situaţia?”. Alături de colegul meu, deputat Alexandru Kocsis, am înţeles că avem nevoie de o separare a reglementărilor ce privesc domeniul pescuitului ȋn ape naturale de reglementările ce privesc acvacultura. De asemenea, în urma a luni de zile de întâlniri şi discuţii, am înţeles că este necesară asigurarea unei stabilităţi şi predictibilităţi legislative, precum şi limitarea actelor normative de ordin secundar emise la propunerea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură.
Am ajuns astăzi să avem un habitat ciuntit, o resursă acvatică tot mai săracă și comunități pescărești tot mai puține, pentru că nepăsarea şi exploatarea neraţională poate distruge atât resursa naturală cât şi destinele celor care au trăit de generaţii ȋn armonie cu această resursă. Trebuie doar să privim la începutul secolului XX, pe când zona inundabilă a Dunării, pe teritoriul României, însuma o suprafață de 520 mii de hectare, de o importanță inestimabilă pentru biodiversitatea acvatică și nu numai – din care, cu precădere în perioada comunistă, 86% din suprafața sa a fost îndiguită și transformată în zone agricole cu productivitate scăzută. Ne dorim ca prin Legea Pescuitului să stopăm aceasta degringoladă şi să începem să gândim mai mult pentru natură.
Astfel, proporțional cu distrugerea habitatelor acvatice, prin îndiguiri și barări, acțiune dublată de intensificarea pescuitului, capturile au scăzut într-o 100 de ani, în perioada 1920-2020, de la 24 de mii de tone la doar 2.7 mii tone. Dacă ne uităm la specii, sturionii s-au decimat, de la 10570 de exemplare de nisetru pescuite comercial în 1904 la numai 23 de în 2004. Toate acestea sunt conectate și din păcate, greșelile unei generații se răsfrâng asupra următoarelor, acest lucru fiind vizibil pentru oricine dorește să vadă asta: dacă în 1924 erau aproape 10 mii de pescari comerciali, în ziua de astăzi mai sunt doar 4000, aceștia raportând în medie, în ultimii 10 ani, doar 36 de kg de pește pe lună de pescar.
Dacă ne aplecăm asupra veniturilor din pescuit, în 1920, profitul cuvenit statului din această activitate era de 688 de kg de aur, ajungându-se în 2020 la performanța în care statul să scoată bani din buzunarul propriu și să acopere cu 1.5 milioane de Euro bugetul de funcționare al Agenției Naționale de Pescuit și Acvacultură. In prezent, eficienţa economică obţinută de către statul român din activitatea de pescuit ȋn ape naturale tinde către 0. Într-un domeniu care exploatează o resursă care se află sub apă şi nu este uşor vizibilă, corupția a devenit ceva aproape firesc, iar actuala legislaţie s-a dovedit a fi prea permisivă şi incapabilă să ofere instrumentele necesare autorităților de reglementare şi control. Estimările specialiştilor indică o piaţă neagră a peştelui care ajunge la 80% din cantitatea totală de peşte exploatat din habitate naturale.
Legea pe care noi o propunem dorește să readucă în echilibru cele 3 elemente primordiale: habitatele acvatice, resursele acvatice și pescarii. De aceea, credem că această Lege a Pescuitului este vitală atât pentru biodiversitatea acvatică, cât și pentru pescari, fie ei recreativi, sportivi sau comerciali, este vitală pentru bunăstarea habitatelor, dar și a oamenilor. Toate lacunele legislative, supralegiferarea printr-un hățiș de ordine de ministru, uneori chiar contradictorii, hotărâri și decizii, degringolada instabilităţii şi predictibilităţii legislative, precum şi slăbiciunea instituţiilor ne-au adus în acest punct terminus, în care ori facem ceva ori pierdem definitiv această resursă şi acest sector economic. Puteti citi mai multe aici: https://bogdanbola.ro/in-viitoarea-lege-privind-pescuitul-crestem-cuantumul-amenzilor-de-cel-putin-cinci-ori-cu-anularea-permiselor-autorizatiilor-de-pescuit-avand-in-vedere-dezastrul-provocat-ihtiofaunei-si-mediului-in/1423
În ultimele luni am făcut un tur de forță, discutând cu organe de control ale statului, diferite asociații de pescari din toată țara, cercetători în domeniul piscicol și protecția mediului, pescarii tradiționali din Deltă și cu oameni care vor să schimbe ceva în bine în pescuitul românesc. Legea Pescuitului pe care o propunem astăzi este un punct de plecare sănătos pentru viitorul pescăriei românești, un punct de reîntoarcere la natură și oameni, la echilibru şi decenţă ȋn exploatare, fiind rezultatul dezbaterilor şi consultărilor cu specialiştii şi stakeholderii din acest domeniu. De efectele ei, se vor bucura urmașii noștri și cu toate că suntem conștienți că schimbarea și reforma vor fi percepute cu scepticism la început, trebuie să realizăm că a venit momentul să ne schimbăm și să realizăm că resursa acvatică nu este infinită, iar grija față de aceasta ne ajută în primul rând pe noi.
Această lege va readuce echilibrul ȋn:
- refacerea habitatelor acvatice
- reglementarea pescuitului
- trasabilitatea peștelui și a produselor din pește
- dezvoltarea comunităților tradiționale de pescari
- transparența decizională
- dezvoltarea de infrastructură verde
- program multianual de repopulări și populări de susținere și pentru prima dată în istorie alocarea unui procent de 35% din încasări
- înființarea primei stațiuni de conservare și cercetare pentru sturioni din regiune
- pedepsirea aspră a braconajului
- digitalizarea pescăriei
- programe de conservare și refacere a populațiilor sălbatice de pești
- protecția consumatorului
Proiectul pentru Legea Pescuitului depus în Parlamentul Romaniei îl puteți găsi și analiza aici: https://docs.google.com/document/d/1TP7ii-Vua_bwkPTjusq3F5tNvoe9KXvICw6qHf8LcBo/edit
Prima lege a pescuitului a fost inițiată de doctorul Grigore Antipa în 10 Octombrie 1896 și a reprezentat, la momentul respectiv, viziunea unui om care încerca să repare un rău și să facă ceva bine. Noi nu încercăm să ne erijăm în poziția lui și departe de noi gândul de a ne compara cu el, însă aceleași gânduri care îl animau pe el atunci, ne-au determinat și pe noi să acționăm astăzi, lucrând la Legea Pescuitului: ”Numai prin studii aprofundate şi prin lucrări serioase putem să ne afirmăm în faţa lumii civilizate ca un popor inteligent, conştient de înalta sa misiune culturală la gurile celui mai măreţ fluviu european şi să punem totodată şi ţara în stare să tragă toate foloasele din situaţia ei geografică atât de favorabilă”.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.