Fără acțiune fermă nu ne putem proteja apele și pescuitul

Fără acțiune fermă nu ne putem proteja apele și pescuitul

În urma demersurilor întreprinse pentru a înțelege mai bine pescuitul în România și toate activitățile ce țin de acesta, împreună cu colegul meu deputat Alexandru Kocsis, am adresat mai multe întrebări autorităților cu drept de control din acest domeniu. Iar răspunsurile nu le consider chiar îmbucurătoare, mai ales că doar patru din cele opt instituții ne-au răspuns, făcându-ne să tragem astfel concluzia că celelalte nu au niciun fel de statistică. Astfel, răspunsurile sună în mare cam așa:

  • Inspectoratul General al Jandarmeriei Române – a constatat doar ȘASE infracțiuni în 2020 privind pescuitul (cele mai puține în ultimii cinci ani) și a confiscat 641 de kg de pește, din care: caras 482 de kg și roșioară 108 kg (specii de pești cu valoare economică foarte mică).
  • Inspectoratul General al Poliției de Frontieră – a constatat 97 de infracțiuni (cele mai puține din ultimii 5 ani – exceptând 2018) și 284 de contravenții (cele mai multe în ultimii cinci ani), confiscând 5459 de kg de pește, din care 66 de kg de sturion.
  • Inspectoratul General al Poliției Române – în 2020 a confiscat 19.436 de kg de pește, cea mai mare cantitate din ultimii cinci ani (din aceasta, doar 24 de kg de sturion, față de 151 de kg de sturion capturate în 2016) și a constatat 114 infracțiuni.
  • Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură – în 2020 au fost efectuate 788 de controale și au fost încheiate 45 de procese verbale de constatare privind pescuitul ilegal, rezultând amenzi în cuantum de 16.800 de lei și pește confiscat în valoare de 100 de lei.

Aici puteți găsi interpelările noastre și răspunsurile primite: http://www.cdep.ro/pls/parlam/interpelari2015.detalii?idi=62622&idl=1

De altfel, în perioada 2016-2020, în baza protocoalelor de colaborare între instituțiile de control, au fost constatate 39 de infracțiuni, cu o valoare totală a sancțiunilor de 58.300 de lei. Însă dacă te gândești că doar în anul 2020 au fost 643 de acțiuni comune de control în Delta Dunării, cuantumul amenzilor este într-adevăr mic. De asemenea, un alt răspuns din partea Rezervației Biosfera Delta Dunării ne-a pus pe gânduri și va trebui să luăm măsuri: din mai 2019 și până în prezent au fost aplicate doar 26 de amenzi contravenționale pentru încălcarea regimului de viteză în Delta Dunării. Asta în condițiile în care în 2019 a fost achiziționat primul aparat radar, iar în 2020 al doilea. Cei care locuiesc în perimetrul ARBDD știu ce haos provoacă teribiliștii care conduc bărci cu motor în zonă.

Încă așteptăm datele oficiale, însă în urma tuturor acestor infracțiuni privind pescuitul, constatate de organele de control, se pare că nu s-au înregistrat condamnări cu închisoarea. Pedepsele extrem de mici îi fac scăpați pe acești infractori, în cel mai rău caz primind închisoare cu suspendare. Ba mai mult, neprimind și pedeapsa complementară a suspendării/anulării permisului/autorizației de pescuit, contravenienții și infractorii se întorc liniștiți și continuă să pescuiască. Tocmai de aceea, am decis ca, în viitoarea lege a pescuitului, să creștem cuantumul amenzilor de cel puțin cinci ori, cu anularea permiselor/autorizațiilor de pescuit, având în vedere dezastrul provocat ihtiofaunei și mediului înconjurător. De asemenea, creștem cu mult pedepsele cu închisoarea pentru cei care braconează la nivel industrial, fiind clar din toate discuțiile că vorbim aici despre rețele bine organizate de braconieri.

Iar dacă până în acest moment organele de control nu puteau desfășura activități de interceptare a infractorilor, din cauza pedepselor foarte mici prevăzute de OUG 23, acest lucru se va schimba total la intrarea în vigoare a noii legi la care am lucrat, pentru a reliefa cu adevărat pericolul social al acțiunilor acestor infractori. Pedepsele, care vor ajunge chiar și la OPT ani de pușcărie (acestea DUBLANDU-SE în cazul în care infracțiunile sunt săvarșite de personal cu drept de control în acest domeniu) vor acorda, pentru prima oară în istorie:

  • posibilitatea documentării activității infracționale prin măsuri de supraveghere (interceptări telefonice, filaje, etc) 
  • posibilitatea solicitării instanței de a dispune arestarea preventivă 
Despre trecutul și viitorul pescuitului în România

Despre trecutul și viitorul pescuitului în România

Inceputuri

Puterea de producție a apelor Dunărei, cu bălțile, gârlele și lagunele ei, se manifestă aci în prima linie prin producția de pește – pescuit. Condițiunile naturale pentru producțiunea peștelui sunt în adevăr aici unice în Europa, și numai prin nepriceperea și rapacitatea omului, care – în loc să respecte și să se acomodeze la cerințele naturii – se dedă la vandalisme, face câteodată ca acest izvor natural de bogăție să nu dea roadele la care suntem în drept să ne așteptăm„. Acestea erau vorbele profetice și pline de adevăr ale savantului Grigore Antipa, rostite acum exact 100 de ani, la 1921, la apariția lucrării sale „Dunărea și problemele ei”.

România intra, pe atunci, în perioada modernă a pescăriei odată cu promulgarea legii asupra pescuitului la 7 octombrie 1896, inițiată de Grigore Antipa. Încă de la înființarea Direcției Generale a Pescăriilor, în același an, s-a construit o bază materială de excepție, care a ajutat mult la dezvoltarea acestui domeniu strategic. Astfel, în 1920, Direcția Pescăriilor Statului deținea o bază materială impresionantă: 98 de clădiri cu terenuri, 107 ghețării, 153 de bărci, 8 șalupe cu motor, 4 vapoare, 11 șlepuri și o dragă. Însă venirea regimului comunist și apoi a democrației prost înțelese de după ’89, a distrus tot ce gândise și construise marele nostru savant.

Din albumul "România la lucru",anul 1940

Din albumul „România la lucru”, anul 1940

Ziua de azi

Iar situația dezastruoasă în care ne aflăm acum se ilustrează cel mai bine prin niște simple cifre: capturile comerciale de crap, raportate în medie/an între 1920-1924 în Delta Dunării au fost de 1849 tone/an iar între  2003-2020 au fost de doar 132 tone/an. Asta înseamnă de 14 ori mai puțin crap prins într-o perioadă de 4 ori mai îndelungată. De asemenea, capturile de știucă, raportate în aceleași perioade de timp în Delta Dunării, au fost de 1816 tone/an, comparativ cu doar 98 tone/an. De peste 18 ori mai puțin în vremurile noastre…

Toată această scădere a pescuitului comercial este uriașă, în pofida faptului că vorbim de o creștere exponențială a eficacității în acest domeniu în ultima sută de ani, prin dezvoltarea de noi materiale și unelte de pescuit, o mobilitate crescută a pescarilor și tehnici moderne de detecție a exemplarelor. Gândiți-vă că în ultimii 9 ani, capturile declarate de către pescarii comerciali în România au fost sub 50% din cota alocată de stat pentru pescuit. Din punctul nostru de vedere, doar trei factori cumulați pot genera această situație: stocurile de pește foarte scăzute, cotele alocate pescuitului supradimensionate și evaziunea fiscală la un nivel extrem de ridicat, majoritatea capturilor nefiind declarate.

Viitor

Tocmai de aceea, în ultimele luni, alături de colegul meu deputat Alexandru Kocsis, am lucrat la o nouă lege a pescuitului, care să elimine cadrul legislativ actual, total ineficient. Fie că vorbim de braconajul excesiv, de protecția mediului dar și a pescarilor tradiționali, de înăsprirea pedepselor sau de măsuri de ajutorare a acestui domeniu strategic, totul va fi prevăzut în viitoarea lege. Este cât se poate de limpede faptul că stocurile de pești au scăzut dramatic, producându-se un dezechilibru între mortalitate și productivitatea naturală.

Să nu uităm că peștele reprezintă o resursă strategică de hrană pentru România, dar și un important bioindicator al calității mediului acvatic confirmând, prin prezența unora dintre specii, ape curate, nepoluate și implicit un mediu de viață adecvat traiului uman în cele mai bune condiții. Faptul că mortalitatea prin pescuit a crescut, iar productivitatea, prin alterarea habitatelor, a scăzut, ar trebui să ne amintească tuturor că resursele pescărești nu sunt infinite. Raportul Curții de Conturi de anul trecut ne spune foarte clar că evaziunea fiscală depășește 70% din cuantumul total al efortului de pescuit. Aici trebuie să intervenim noi, legiuitorul, dacă vrem să avem o pescărie performantă și un viitor pentru acest domeniu, trebuie să reglementăm toate aceste neajunsuri și să restabilim echilibrul natural.

Seceta pedologică în Dobrogea se va agrava dacă nu luăm măsuri urgente

Seceta pedologică în Dobrogea se va agrava dacă nu luăm măsuri urgente

În calitate de deputat în Parlamentul României din partea județului Constanța, am declarat de la bun început că prioritatea mea a fost, este și va rămâne Dobrogea. Din aceste motive, am lansat ministrului Agriculturii următoarea interpelare, în ideea de a găsi urgent soluțiile cele mai bune pentru diminuarea și într-un final stoparea fenomenului de seceta pedologică în Dobrogea noastră:

Seceta pedologică în Dobrogea

„Anul 2020 s-a caracterizat, pentru Dobrogea, prin seceta pedologică puternică și extremă, care a făcut ravagii mediului înconjurător dar și culturilor fermierilor noștri. Chiar și în perioada decembrie 2020 – ianuarie 2021, un raport al Agenției Naționale de Meteorologie arată că umiditatea din sol a prezentat valori scăzute şi deosebit de scăzute în Dobrogea, seceta pedologică fiind una moderată şi puternică. Defrişarea/supraexploatarea pădurilor şi distrugerea perdelelor forestiere din Dobrogea, pe parcursul mai multor ani, combinate cu schimbările climatice tot mai accentuate, au avut ca efect crearea unor condiţii dificile de refacere, regenerare sau replantare în solul regiunii noastre. Iar efectele (care vor duce treptat, dar sigur, la deșertificarea Dobrogei) nu au întârziat să apară:

  • Intensificarea vitezei vântului şi a evapotranspiraţiei
  • Reducerea acumulării zăpezii în timpul iernii
  • Intensificarea scurgerii de suprafaţă şi reducerea cantităţii de apă înmagazinată în sol
  • Reducerea gradientului termic în atmosferă şi deci scăderea probabilităţii de producere a ploilor

Una din principalele cauze ale deșertificării este îndepărtarea vegetației. Seceta, schimbările climatice, cultivarea terenurilor arabile, pășunatul excesiv și defrișarea, toate au efecte dezastruoase pentru oameni, animale și păsări. Studiile ne demonstrează însă că rata eroziunii solului descrește exponențial odată cu abundența vegetației. Acolo unde aceasta lipsește, solul se usucă sub acțiunea razelor de soare, iar ploile/inundațiile spală solul, acesta devenind tare și neproductiv. Iar fenomenul din Dobrogea nu este singular: https://www.agerpres.ro/mediu/2020/04/22/seceta-pedologica-moderata-puternica-si-extrema-in-dobrogea-si-pe-suprafete-agricole-extinse-din-moldova-si-muntenia-agrometeo–491299

Situaţia actuală

Potrivit Institutului Naţional de Statistică, ȋn 2014, în România erau 495 de mii de hectare de terenuri degradate și neproductive care ar putea să fie valorificate prin împădurire, prin includerea acestora în perimetre de ameliorare. Cu toate acestea, conform datelor făcute publice în Inventarul Forestier Naţional, ȋn Romȃnia procentul suprafețelor împădurite este de doar 29,62%, în timp ce media UE este de 43%.

Art.5 din Legea 100/2010, privind împădurirea terenurilor degradate, stabilește clar faptul că „Identificarea, delimitarea și constituirea perimetrelor de ameliorare la nivelul localităților se fac o comisie stabilită prin ordin al prefectului, la propunerea directorului executiv al direcției pentru agricultură și dezvoltare rurală.” Totodată, Regulamentul privind stabilirea grupelor de terenuri care intră în perimetrele de ameliorare (art.3 alin. 2), precizează că „Cererea sau sesizarea de constituire a unui perimetru de ameliorare se poate face de către direcția pentru agricultură județeană sau a municipiului București, ocolul silvic, agenția județeană/teritorială pentru protecția mediului, proprietarul terenului degradat sau alte persoane fizice ori juridice interesate și se depune la sediul primăriei comunei, orașului sau municipiului.”

Măsurile ce pot fi luate

Având în vedere situația de fapt prezentată, care necesită din partea noastră măsuri concrete și ferme, dar și a cadrului legislativ de la această oră, domnule ministru, permiteți-mi să vă adresez următoarele întrebări:

  1. Există la acest moment o situație privind suprafața totală a terenurilor degradate la nivelul județului Constanța? Dacă da, vă rog să îmi puneți la dispoziție un tabel al acestora, de la momentul intrării în vigoare a legii – locație, suprafață, momentul identificării acestora.
  2. Câte propuneri privind identificarea și delimitarea terenurilor degradate, în vederea includerii acestora în perimetre de ameliorare, au fost înaintate primăriilor de către Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Constanța de la intrarea în vigoare a Legii 100/2010?
  3. Au fost constituite, în ultimii 10 ani, perimetre de ameliorare pe raza județului Constanța? Dacă da, vă rog să îmi precizați când și unde anume.
  4. Există în prezent vreun program de atragere a fondurilor europene, pe care l-ar putea accesa autoritățile locale, cu ajutorul/concursul ministerului pe care îl conduceți, pentru crearea de perimetre de ameliorare?

Domnule ministru, cred cu tărie că stă în puterea noastră de a acționa pentru stoparea deșertificării județului Constanța. Schimbările climatice, la care adăugăm exploatarea excesivă și necorespunzătoare a terenurilor fertile, cultivarea excesivă și suprapășunatul, combinat cu despăduririle masive și diminuarea resurselor de apă pun în pericol viitorul agriculturii și rezervațiilor naturale din Dobrogea. În baza datelor furnizate de ministerul pe care îl conduceți, sunt convins că încă mai putem stopa acest fenomen, dacă ne punem serios pe treabă..”

Va supraviețui monumentul „Debarcader Mamaia Cazinou”? Întrebare către ministrul Culturii

Va supraviețui monumentul „Debarcader Mamaia Cazinou”? Întrebare către ministrul Culturii

Cândva, era singurul bar maritim al Europei. În timp, totul s-a distrus și suntem foarte aproape să îl pierdem pentru totdeauna. „Debarcader Mamaia Cazinou” sau Pasarela Regală, cum este cunoscută astăzi, făcea parte din Ansamblul Cazinoului din Mamaia, inaugurată de Sfânta Maria în anul 1935, în prezența Regelui Carol al II-lea. Aceasta, împreună cu Cazinoul, a reprezentat pentru mai multe decenii un adevărat punct de atracție pentru litoralul nostru. În timp însă, din cauza intereselor meschine ale politicului, s-a degradat și acum este de nerecunoscut.

Debarcader Mamaia Cazinou în 1938

Debarcader Mamaia și Cazinoul în 1938

Tocmai de aceea, în calitate de deputat de Constanța, am formulat întrebările de mai jos ministrului Culturii, pentru a mă asigura că nu rămânem doar la nivel de vorbe atunci când discutăm despre salvarea acestui monument:

„Stimate domnule ministru,

Este de notorietate faptul ca Administrația Națională „Apele Române”(ANAR) prin  Administrația Bazinală de Apă Dobrogea Litoral (ABADL) derulează proiectul finanțat prin fonduri europene intitulat „Reducerea eroziunii costiere faza II 2014-2020”, proiect în care urmează să se înnisipeze și zona aferentă monumentului „Debarcader Mamaia Cazinou”, aflat în administrarea societății  Litoral SA –aflată în insolvență -, în baza Ordinului Ministerului Transporturilor nr. 2170/03.05.1990.

În plus, în cadrul ședinței de lucru din data de 11.08.2020, la care au participat reprezentanți ai Ministerului Culturii, Institutului Național al Patrimoniului, Ministerului Fondurilor Europene, ANAR, ABADL, s-a discutat și agreat că o soluție pentru protejarea și reabilitarea monumentului „Debarcader Mamaia Cazinou”, este transferul acestuia din administrarea Litoral SA- în insolvență către Ministerul Culturii, pentru a se putea identifica astfel, sursele necesare finanțării unui nou proiect privind reabilitarea și mutarea monumentului în mare pe un viitor amplasament, având în vedere că există linii de finanțare pentru perioada 2021-2027, pentru reabilitarea de monumente.

Până în momentul de față, Administrația Bazinală de Apă Dobrogea – Litoral a făcut (și va face și pe viitor) tot posibilul pentru conservarea monumentului, însă nu este de ajuns. Constanța are nevoie de punerea sa în valoare cât mai urgentă, pentru ca acesta să își poată îndeplini din nou rolul său original din punct de vedere al vilegiaturii în stațiunea Mamaia.

Ținând cont de toate aceste aspecte, de faptul că acest proiect va beneficia substanțial istoriei și turismului județului Constanța, precum și că au trecut aproximativ 150 de zile de la data ședinței de lucru mai sus menționate, vă solicităm respectuos, domnule ministru, să ne raspundeți, în scris, dacă pâna la data prezentei:

  1. s-au facut demersuri de catre institutia pe care o conduceti pentru transferul monumentului „Debarcader Mamaia Cazinou” de la Litoral SA – în insolvență;

  2. au fost identificate axele de finanțare pentru acest proiect, s-a solicitat oficial sprijinul Ministerului Fondurilor Europene și dacă s-au facut demersuri pentru obținerea fondurilor necesare;

  3. s-au demarat procedurile de elaborare ale fișei de proiect, precum și dacă aceasta a fost depusă autorității de management, în vederea aprobării spre finantare;

  4. s-a demarat procedura de obținere a terenului de la ABADL, pentru viitorul amplasament al monumentului „Debarcader Mamaia Cazinou”.

 

La final, pe scurt, povestea tristă a Pasarelei Regale din Mamaia: https://m.adevarul.ro/locale/constanta/cum-si-au-batut-joc-autoritatile-pasarela-promenada-mamaia-bijuterie-arhitectonica-inaugurata-rege-1_5e397b955163ec4271c1c687