Dramaticele încleștări din toamna lui 1916 în Dobrogea

Dramaticele încleștări din toamna lui 1916 în Dobrogea

După urcarea sa pe tron la data de 11 octombrie 1914, Ferdinand, noul rege al României, citește mesajul tronului în cadrul Camerelor reunite la 15 noiembrie, moment în care întreaga Europă era mistuită de flăcările războiului. Deputatul conservator Nicolae Filipescu răspunde acestui mesaj printr-un discurs ce sintetiza în mod magistral aspirațiile neamului: „Ești trimisul lui Dumnezeu ca să împlinești visul unui neam… De aceea, mărirea ce ți-o urăm, Sire, este: să te încoronezi la Alba Iulia sau să mori pe câmpia de la Turda”.

Începutul Campaniei din Dobrogea

Detaliu din Mausoleul de la Mărășești

Pentru realizarea acestui măreț ideal, Armata Română părăsește „neutralitatea armată” și în noaptea de 27 – 28 august 1916 declanșează campania de eliberare a Transilvaniei, dublată de o atitudine defensivă pe toată linia Dunării și în Dobrogea. Venind în ajutorul trupelor austro-ungare aflate în dificultate, comandamentul bulgar, inspirat de cel german, a trecut la ofensivă în sectorul dobrogean al frontului, pe direcția principală Bazargic-Medgidia. Superiorității tehnice și mecanice a bulgarilor, slabei combativități a trupelor ruse, li s-au adăugat grave greșeli ale comandamentului român. Acestea sunt cauzele care au permis inamicului să ne provoace înfrângeri dureroase şi să ne alunge din Cadrilater în numai câteva zile.

Se părea că Dobrogea va fi ocupată în scurt timp dar, în ciuda incapacității generalului Basarabescu, regimentele Diviziei 9 Infanterie Dobrogea opun o rezistență îndârjită pe aliniamentul Sarsânlar – HasKioi – Alfatar (toate comune din regiunea Silistra, fostul Cadrilater), salvând situația și permițând retragerea Diviziei 19 aflată în pragul distrugerii. Generalul Mackensen preia comanda acestui front pe care l-a întărit cu o brigadă germană și o divizie turcă. Urmărind să exploateze succesele obținute la Turtucaia, Bazargic, Silistra inamicul atacă cu putere în zona lacului Oltina. Cu sprijinul eficient al flotilei noastre, unitățile Diviziei 9 Infanterie resping pe atacatori, provocându-le pierderi sângeroase, pe câmpul de luptă căzând în fruntea escadronului său și prințul Wilhelm de Hessa, nepot al împăratului Wilhelm.

Soldați români în spatele frontului din Dobrogea

La 14 septembrie, pentru scurtarea liniei frontului s-a hotărât retragerea trupelor pe aliniamentul Rasova – Cobadin – Topraisar – Tuzla. Generalul Averescu, care preia comanda acestui sector la 15 septembrie, constată că pe hârtie forțele noastre par a fi suficiente pentru menținerea frontului, însumând 9 divizii: 6 românești, două rusești și una sârbă. În realitate, numai două divizii au efectivele complete și odihnite, restul fiind într-o stare avansată de oboseală și cu rândurile rărite. La 16 septembrie el se întâlnește cu noul comandant al Diviziei 9, generalul Petala și scrie în „notițele zilnice din războiu”: „el personal e încrezător ,dar îmi descrie starea trupelor în culori negre”.

„Pe aici nu se trece”

Această apreciere s-a dovedit a fi infirmată chiar din acea zi de către soldații diviziei. Între 16 şi 22 septembrie, Mackensen și Toșev pornesc o nouă ofensivă, bulgarii, germanii și turcii atacând în valuri succesive liniile noastre. Se răspunde cu contraatacuri disperate, purtate de cele mai multe ori la baionetă. În Jurnalul de operațiuni al Regimentului 9 vânători aparținând Diviziei 9 sunt menționate frecvent asemenea atacuri: „când trupele noastre ajungeau la 50-60 m de inamic, acesta fugea, refuzând lupta la baionetă… în urma unui asemenea atac, inamicul a părăsit 20 de tunuri și câteva mitraliere, retrăgându-se la peste 1000 m sub amenințarea baionetei”.

Trupele române lansează un balon pentru a se proteja de avioanele în picaj. Acestea puteau avea si rol de puncte de observație

La 18 septembrie ofensiva este reluată asupra localității Cocargea paralel cu forțarea pătrunderii în spațiul dintre Cobadin și mare. Divizia 9 și Divizia sârbă primesc o lovitură cumplită care le decimează rândurile dar nu cedează nici un metru de teren. Rezervele noastre se desfășoară și intră în luptă direct din marș, contraatacând la baionetă cu rămășițele unităților din linia întâi. Bulgarii fug și se îngroapă în teren, căci nu mai au forță ofensivă: regimentele Varna și Vrața sunt distruse, Diviziile Sofia și Preslov sunt retrase datorită pierderilor grele.

Ofensivei centralilor i se răspunde de către comandamentul român, la inițiativa lui Averescu, cu „manevra de la Flămânda”- capodoperă a artei militare românești – și o contraofensivă în Dobrogea. În concepția lui Averescu ,,după împingerea spre sud a armatei Mackensen din Dobrogea obiectivul final ar trebui să fie luarea contactului cu Armata de la Salonic (a aliaților noștri)”. Din nefericire în Transilvania, generalul Falkenhayn începe o puternică ofensivă care pune în derută apărarea noastră, în timp ce la Dunăre forțele concentrate se confruntă cu mari greutăți datorită furtunii ce împiedică trecerea fluviului, ruperii podului de către flotila austro-ungară și concentrării unor puternice forte în sectorul de debarcare. Diviziile din Dobrogea atacă pe toată lungimea frontului și reușesc să înainteze 8-10 km în liniile dușmane. Regimentul 40 Călugăreni ocupă pozițiile forțelor turcești și capturează 7 tunuri care au fost trimise la București și au fost așezate la picioarele statuii ecvestre a Mihai Viteazul. Situația critică din Transilvania a impus oprirea ofensivei și trimiterea forțelor concentrate la Flămânda pe linia Carpaților, slăbind astfel apărarea Dobrogei.

„Românii preferau să fie împușcați decât să se dea prinși”

Coloană de prizonieri turci, sub paza unui rus, în Dobrogea 1916

După două săptămâni de acalmie, la 19 octombrie, a început o nouă ofensivă pe direcția Topraisar unde se aflau Regimentele 9 și 40 Infanterie, având pe flancuri regimentele Diviziei 19. Bombardamentul devastator anunță apropierea asaltului final. Drapelele regimentelor sunt aduse în prima linie și toți jură că nu vor ceda pozițiile decât cu prețul vieții. Trei zile au atacat valurile infanteriei germane, bulgare și turcești, dar nu au reușit decât să înalțe zi de zi mormanele de morți din fata pozițiilor noastre. Din păcate, aliații noștri aflați la flancul stâng, diviziile 61 și 115 ruse, s-au retras după un simulacru de rezistentă. Între lacul Tuzla și mare se infiltrează cavaleria germană și bulgară care ocupă Techirghiolul și Agigea. Pozițiile de la Topraisar sunt învăluite și trupele române, amenințate cu încercuirea, se retrag.

În sectorul Cobadin, rușii se retrag fără să anunțe Divizia sârbă care este învăluită și decimată. Comunicatul german anunță capturarea a 3300 prizonieri din care numai 300 români, recunoscând că ,”românii preferau să fie împușcați decât să se dea prinși”. La 21 octombrie Constanța este ocupată de trupele bulgare care masacrează toți răniții capturați și toți civilii prinși pe străzi. Statuia lui Ovidiu este dărâmată și mutilată de acești soldați sălbăticiți de propagandă naționalistă bulgară, ca și cum ar fost unicul argument al continuității noastre pe acest pământ.

Trupele de ocupație patrulând străzile Constanței în noiembrie 1916

Retragerea nu a căpătat proporțiile unui dezastru, dar pierderile grele au transformat diviziile în regimente, iar batalioanele în companii, ceea ce a dus la imposibilitatea închegării unei linii continue de front, la pierderea orașelor Medgidia și Cernavodă, după ce, cu ajutorul minelor Hertz umplute cu fulmicoton umed, podul lui Anghel Saligny este aruncat în aer. Cu ajutorul unor noi unități rusești frontul se stabilizează pe linia Dăieni – Babadag. Retragerea generală spre Moldova a antrenat și unitățile aflate în Dobrogea care sunt retrase până la 3 ianuarie 1917.

Timp de doi ani populația va trăi coșmarul unei sălbatice ocupații militare fiind cu inima alături de vitejii care în vara lui 1917 au spulberat visurile lui Mackensen, iar în decembrie 1918 au pus din nou piciorul pe pământul Dobrogei.

Epilog

Acest articol a fost scris de tatăl meu și a apărut în nr 9 al revistei „Marina Română”, editată de Marină Militară, din octombrie – noiembrie 1991. Pe atunci, nu exista internetul și atâtea forme de comunicare și de aflare a informațiilor, de aceea am ales să îl transcriu în mediul online, deoarece recunosc ca ma mândresc mult cu activitatea și lecțiile pe care mi le-a dat despre istoria noastră. Mi s-a părut important pentru mine ca munca lui, pe vremea în care activa ca istoric/muzeograf  în cadrul Muzeului Militar National „Regele Ferdinand I”, filiala Constanta, să nu se piardă cumva în negura timpului. Sper că v-a făcut plăcere acest rezumat al Campaniei militare din Dobrogea în „toamna pătimirii noastre” din anul 1916, iar dacă mai doriți, vă pot recomanda o altă filă din istoria Marelui Război, scrisă de data aceasta de mine, despre revenirea Dobrogei la Patria Mama în 1918: https://bogdanbola.ro/epopeea-armatei-romane-in-valea-uzului-in-toamna-patimirii-noastre-din-1916/749

Curtea Constituțională admite sesizarea PNL și dă o lovitură puternică alianței PSD-ALDE-UDMR

Curtea Constituțională admite sesizarea PNL și dă o lovitură puternică alianței PSD-ALDE-UDMR

În Anul Centenarului, când sute de școli și grădinițe din România se „comasează” (se închid practic) și nici după trei luni nu se știe exact ce fonduri sunt alocate sărbătoririi Marii Uniri, Partidul Național Liberal obține o mare victorie la Curtea Constituțională a României și spală rușinea provocată de înțelegerea mizerabila a coaliției PSD-ALDE cu UDMR: înființarea Liceului Teologic Romano-Catolic din Târgu Mureș cu predare exclusiv în limba maghiară.

 

Povestea Liceului Romano-Catolic din Târgu-Mureş

Proiectul de înființare a Liceului Teologic Romano-Catolic din Târgu Mureș cu predare în limba maghiară are la baza o promisiune făcută anul trecut de Liviu Dragnea executivului de la Budapesta, când a izbucnit un scandal între cele două guverne, după ce Ungaria a amenințat că nu va susține candidatura României la OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică). Chiar dacă în luna noiembrie 2016, procurorii DNA au început urmărirea penală împotriva fostului șef al Inspectoratului Școlar Județean (ISJ) Mureș, Ștefan Someșan, și a fostului director al Liceului Teologic Romano-Catolic din Târgu Mureș, Zsolt-Jozsef Tamasi, pentru modul în care a fost înființată unitatea de învățământ, în 2017, ambasadorul României la Budapesta, Marius-Gabriel Lazurca, a fost convocat de MAE ungar în urma suspendării activității Liceului Teologic Romano-Catolic din Târgu Mureș.

Înfiinţarea Liceului Teologic Romano-Catolic din Târgu Mureş cu predare în limba maghiară a fost votată anul acesta de Senat, în calitate de for decizional. S-au înregistrat 71 voturi „pentru”, 20 voturi „împotrivă” şi o abţinere. Proiectul UDMR a trecut cu ajutorul coaliţiei de guvernare, dar şi al celor din USR (da, chiar tinerii aceia nepătați au votat acest proiect regretabil). Senatorii PNL și PMP au contestat de la bun început proiectul, afirmând că se încalcă Constituția și legile prin înființarea acestui liceu. În ceea ce privește modul în care au votat cei de la USR, aceștia au explicat anul trecut că, dincolo de „trocul politic”, se află dreptul copiilor la educaţie…

Pentru mai multe detalii, puteti accesa acest link: http://m.romanialibera.ro/social/targu-mures-senatul-a-adoptat-infiintarea-liceului-teologic-romano-catolic-709070

 

PNL atacă legea de înfiinţare a liceului cu predare exclusiv în limba maghiară

Curtea Constituțională a României (CCR) a admis, luni, sesizarea depusă de un grup de 50 de parlamentari PNL şi 16 parlamentari PMP privind legea de înfiinţare a Liceului Romano-Catolic din Târgu-Mureş, cu predare exclusiv în limba maghiară. Potrivit proiectului, liceul dobândea personalitate juridică, prin derogare de la prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea Educaţiei Naţionale 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare. Şcoala cuprindea clase de învăţământ primar, gimnazial şi liceal, filiera teoretică fiind organizată pe profilurile umanist şi real, iar cea vocaţională pe profilul teologic, specializarea cultul romano-catolic.

Preşedintele PNL, Ludovic Orban, a declarat luni că a fost atacat de preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, şi a fost avertizat că, dacă liberalii vor ataca la CCR legea privind înfiinţarea Liceului Romano-Catolic din Târgu-Mureş, nu se ştie ce se va întâmpla: „După cum bine ştiţi, am fost atacat de preşedintele UDMR, ba chiar am fost avertizat că, dacă depunem sesizare la CCR, nu ştiu ce o să se întâmple şi cum o să fie relaţiile dintre PNL şi UDMR. Eu am spus că noi nu atacăm la CCR din motive de natură etnică, ci atacăm din motive de natură constituţională şi legală. Iată că astăzi CCR ne dă dreptate”.

Deputatul PNL Florin Roman a susţinut că legea este „profund neconstituţională”, aceasta deschizând „o cutie a Pandorei”. Roman a afirmat că acest liceu este un „tain” pe care majoritatea PSD-ALDE l-a plătit UDMR pentru a susţine deciziile lor. „Avem de-a face cu o lege profund neconstituţională. Nu trebuie să fi mers prea mult la şcoală, ca e maghiară, că e română, să înţelegi că nu poţi trece peste Legea educaţiei naţionale, să înfiinţezi o unitate distinctă printr-o lege separată. Se deschide o cutie a Pandorei extrem, extrem de periculoasă. Se trece cu buldozerul peste autonomia locală, peste separaţia puterilor în stat şi, practic, discutăm deschis despre tain pe care PSD-ALDE îl plăteşte liderilor UDMR pentru susţinerea unui Guvern anti-economic şi anti-naţional”, a spus deputatul PNL.

Curtea Constituțională este foarte clară în motivarea ei

Juridic vorbind, Curtea Constituțională a reţinut că dreptul de a dispune cu privire la înfiinţarea, desfiinţarea, fuziunea sau divizarea unităţilor de învăţământ de stat, confesional şi particular, preuniversitare, aparţine autorităţilor administraţiei publice locale, cu avizul conform al inspectoratelor şcolare. Curtea nu a analizat legea criticată prin raportare la dreptul cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa în limba lor maternă şi nici oportunitatea înfiinţării unităţii de învăţământ, ci, constatând că legea criticată dispune cu privire la înfiinţarea unei persoane juridice, deci având caracter individual, Curtea a reţinut încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, prevăzut de art.1 alin.(4) din Constituţie, a principiului egalităţii în drepturi, prevăzut de art.4 alin.(2) şi art.16 alin.(1) şi (2) din Constituţie, şi a rolului Parlamentului, prevăzut de art.61 alin.(1) din Constituţie. Mai mult, autoritatea legiuitoare a încălcat sfera de competenţă a autorităţii executive locale, care se bucură de protecţia constituţională a principiului autonomiei locale, prevăzut de art.120 alin.(1) şi art.121 alin.(1) şi (2) din Constituţie.

UDMR susţine că decizia primita de la Curtea Constituțională este revoltătoare. „Suntem dezamăgiţi, comunitatea noastră este dezamăgită. Nu putem vorbi despre un stat de drept democratic în momentul în care Parlamentul nu poate aplica drepturile minorităţilor garantate de Constituţie. Singura explicaţie pe care o găsesc partidele de opoziţie pentru eşecul lor este naţionalismul, care se dovedeşte a fi arma lor cea mai puternică. Iar PNL şi PMP acţionează cu atât de multă josnicie şi naturaleţe, încât foştii lideri ai PRM ar putea să înveţe de la ei, luând notiţe în prima bancă”, este citat Kelemen Hunor în comunicat.

Povestea lui Dragnea&Co și punguța cu doi dolari

Povestea lui Dragnea&Co și punguța cu doi dolari

Absolut toată lumea a luat foc în urma declarației de presă a Departamentului de Stat al SUA care îndeamnă România să renunțe la modificarea legilor justiției, care „afectează lupta anticorupție și independența judiciară și slăbește statul de drept”. Dar nici răspunsul dat de către Dragnea&Co nu a liniștit deloc spiritele, ba chiar din contră. Am ajuns la concluzia că le place să trăiască pe marginea prăpastiei și că nu vor ezita să ne traga și pe noi dupa ei.

Unii sunt pro și susțin că este în interesul românilor comunicatul americanilor, alții sunt contra și acuză imixtiunea în treburile interne ale statului, toată lumea comentează, toți sunt experți în Constituție, în legislație europeană și internațională. Ne dăm cu părerea despre legi, chiar dacă nu am citit vreodată una, despre câte articole ar trebui să aibă și de ce nu este scrisă cu caractere „Times New Roman”. (comunicatul original îl puteți citi în acest link: www.state.gov/r/pa/prs/ps/2017/11/275899.htm

Eu personal cred că situația este mult mai simplă decât ne place nouă să o complicăm..e vorba despre bani si despre cuvântul dat! Și ne place sau nu, psd-ist sau pnl-ist, avem nevoie de banii americanilor investiți în România! Iar mesajul dat de Departamentul de Stat american la asta se referă. Dar ca să ne dăm seama de acest aspect, trebuie să facem un pas în spate și să analizăm imaginea generală, nu doar cele câteva rânduri scrise zilele trecute.

 

1. Iunie 2017 – Semnarea Parteneriatului Strategic

În iunie 2017, când am bătut palma cu Trump pentru achiziționarea rachetelor Pariot și semnarea Parteneriatului Strategic cu americanii, Dragnea declara cam așa ceva: „Salut faptul că parteneriatul strategic dintre România şi Statele Unite ale Americii se întăreşte! Sper ca parteneriatul strategic să aibă efecte şi în plan economic”. Perfect de acord cu el, aș zice eu…
Însă Dragnea&Co, obișnuiti cu politica dâmbovițeană, au zis că „dai un ban, dar stai în față”. Numai că la americani nu merge așa. La acel moment, Ambasada SUA a arătat că Parteneriatul Strategic dintre SUA și România „se bazează pe angajamentul față de valorile democratice, pe buna guvernare și  pe consolidarea statului de drept întrucât acestea sunt fundamentul pentru creșterea securității și prosperității comune. Numai că Dragnea&Co nu a prins-o pe asta din zbor și a mers din nou pe principiul românesc „las-o frate, că merge și așa”.

Nici o lună mai târziu, Ambasadei SUA opina că „instaurarea fermă a statului de drept are nevoie de un sistem judiciar puternic si independent, precum si de procurori independenti, fara imixtiuni politice„. Ai noștri guvernanți, analizând „scrofulos” cele menționate, au zis totuși să îi dea înainte cu vestitele legi ale justiției, ignorând cu bună-știință orice semnal de alarmă tras de partea americană.

 

2. Octombrie 2017 – evenimentul economic TradeWinds2017

 

Și uite așa, am ajuns în toamnă, când, la București, s-a ținut cel mai mare eveniment de promovare comercială organizat anual de către Departamentul american al Comerțului – Trade Winds, aflat la a zecea ediție. TradeWinds17 a fost una cu totul specială pentru noi, având în vedere faptul că aceasta coincidea cu cea de a 20-a aniversare a Parteneriatului Strategic dintre România și SUA. Dragnea&Co priveau un astfel de eveniment ca pe o excelentă oportunitate de a consolida dimensiunea economică a Parteneriatului nostru cu americanii.
Ba chiar înainte de acest eveniment, Liviu Dragnea scria mândru pe Facebook: „În această dimineață am discutat cu ambasadorul SUA la București, dl. Hans Klemm, despre misiunea economică americană „Trade Winds”, care va avea loc la București în luna octombrie, precum și despre Legile Justiției, unde am reiterat faptul că decizia asupra lor se va lua in Parlament, după o dezbatere serioasă asupra acestora„.
Ați prins-o pe asta, da? Aia cu dezbaterea serioasă înainte de a se lua o decizie!! Ca fapt divers pentru PSD-iști: 4.000 de magistrați au semnat Memoriul pentru retragerea proiectului de modificare a legilor justiției, dar asociația care a lansat acest memoriu (Forumul Judecătorilor din România) nu a fost invitată la dezbaterile din Parlament. Mai mult decât atât, Comisia parlamentară specială condusă de autorul OUG13, deputatul PSD Florin Iordache, a refuzat prin vot propunerea făcută de membri ai Comisiei de a-i invita pe reprezentanții AFR. Deci cum poți să ieși acum în presă și să spui că esti șocat/nemulțumit de comunicatul de presă al Departamentului de Stat american !?!

Tot de pe Facebook vă redau și următorul paragraf, care aparține primului ministru Tudose, care a crezut că l-a prins pe Dumnezeu de picior, având în vedere cele peste 100 de companii prezente la acest forum: „Începând de la agricultură, până la industria IT, țara noastră are potențial. Putem dovedi acest lucru prin ceea ce s-a întâmplat în ultimele două luni, când mari companii americane, precum Raytheon, General Dynamics sau Bell Helicopter au decis să investească în România, realizând și transfer tehnologic. Sunt convins că prezența în țara noastră a acestor companii de renume mondial reprezintă un bun exemplu și o declarație de încredere a mediului de afaceri american pentru România„.

     (sursa foto:Facebook)

Ce cuvinte frumoase, ce gânduri nobile..dar tot în ideea în care să îi fraierim pe ceilalți!!! Cum poți da încredere mediului de afaceri când tu nu îți respecți propriul cuvânt, când dorești să îți înșeli propriul partener de afaceri? Cum te poți aștepta ca agenții economici care provin dintr-o țară unde politicienii oferă serviciile de bază pe care cetățenii le cer și cadrul instituțional de care aceștia au nevoie să investească acolo, să rămână impasibili la minciunile/promisiunile deșarte ale guvernării Dragnea&Co de la noi?

 

3. Noiembrie 2017 – Dragnea&Co se intorc la 180 de grade

 

Răspunsul dat astăzi de coaliția de guvernare este absolut halucinant, ignorând total angajamentele luate în fața partenerilor strategici și doleanțele românilor care ies în stradă în fiecare săptămână.
În primă fază se merge pe șantaj (pentru că acesta este cuvântul): „Statele Unite ale Americii trebuie să aibă încredere în Parlamentul României care dezbate în aceste zile legile de reformă ale justiției, pentru că este același Parlament care:
– a adoptat Declarația privind aniversarea a două decenii de Parteneriat Strategic România – SUA;
– a aprobat alocarea a 2% din PIB pentru cheltuielile de apărare;
– a decis participarea forțelor armate ale României în teatrele de operațiuni din Afganistan și Irak precum și în cadrul cooperării în coaliția anti-ISIS/DAESH alături de SUA și alți aliați;
– a adoptat legile privind achiziționarea sistemului de apărare antirachetă Patriot.”
Deci exact pe principiul „ciocul mic băieți, noi v-am dat ce ați vrut, acum lăsați-ne în durerea noastră și în legea noastră”. Și noi vrem să fim respectați pentru…ce anume? Verticalitatea noastră? După ce am făcut niște promisiuni pe care nu aveam nicio intenție să le onoram?!?

     (sursa foto: Internet)

„Parlamentul României ar fi bucuros să pună la dispoziție Departamentului de Stat al SUA întreaga documentație referitoare la principiile care au stat la baza elaborării propunerilor actuale de reformă a sistemului judiciar, principii larg susținute de asociațiile profesionale ale magistraților din România care au luat parte activ la dezbaterile ce se desfășoară în această perioadă”, se arată într-un comunicat de presă semnat de președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu și de președintele Camerei Deputaților, Liviu Dragnea. Eu nu cunosc, însă poate să-mi spună cineva despre cine participă la aceste dezbateri? Cum poți să declari cu câteva luni înainte ca se va analiza totul înainte să se ia o decizie iar astăzi să ieși public și să spui că „orice ar fi, mergem înainte” (ministrul „Altă Întrebare”)?!?!
Atât am avut de zis, cu toate că ar fi mult mai multe! Ne comportăm, ca stat, ca niște țepari ordinari care aleg să schimbe regulile jocului în timpul acestuia, unilateral, coțcărește! Iar aleșii&votanții PSD cred că asta înseamnă să fim un stat suveran și independent și că e vorba la mijloc de mândria de a fi român!
Ce nu înțeleg cei care conduc vremelnic România este faptul că succesul economic pe care ni-l dorim, și pe care americanii îl au deja, se datorează mentalității instituțiilor publice, regulilor care ne influențează modul de funcționare a economiei și stimulentelor care ne motivează ca populație. Legislația coerentă, inițiativa antreprenorială și educația adecvată ne lipsesc în continuare cu desăvârșire, în timp ce minciuna și populismul nerușinat ale lui Dragnea&Co sunt la putere.
Personal, nu știu despre voi, însă eu nu mă simt foarte mândru de nimic la acest moment….

Despre război hibrid si propagandă la „Zilele Securităţii Naţionale”

Despre război hibrid si propagandă la „Zilele Securităţii Naţionale”

Aşa cum vă spuneam ieri, în acest sfârşit de săptămână, am avut plăcerea de a lua parte, alături de colegii mei din Tineretul Naţional Liberal filiala Constanţa, la evenimentul „Zilele Securităţii Naţionale la Marea Neagră”, organizat de Institutul de Studii Populare, în parteneriat cu Centrul pentru Studii Europene Wilfried Martens şi Societatea Liberală. Cele trei mari teme de discuţie în cadrul lucrărilor acestui seminar au fost: situaţia geopolitică a României şi starea Armatei Române, problema refugiaţilor din ţările arabe şi creşterea pericolului terorismului în Europa şi dezvoltarea ideei de război hibrid în zona României.

Dacă în articolul de ieri am vorbit despre situaţia geopolitică a României şi despre problema refugiaţilor din ţările arabe, ultima parte a acestui seminar s-a concentrat pe explicarea noţiunii de „război hibrid” şi pe mijloacele de propagandă care sunt folosite în acest nou tip de război rece. Pentru cei care nu au citit prima mea relatare de la Zilele Securităţii Naţionale la Marea Neagră, vă invit să accesaţi urmatorul link: https://bogdanbola.ro/despre-securitatea-nationala-la-marea-neagra/331

Având nişte lectori care au dobândit de-a lungul anilor o experienţă vastă în acest domeniu, precum Narciz Balaşoiu, doctor în Securitate Naţională şi Informaţii la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”, general lt. în rezervă Valentin Petre, care este şi preşedintele Grupului de Lucru al Experţilor în Logistică a ţărilor partenere, Vlad Nistor, director general al Institutului Diplomatic Român şi fost consilier prezidenţial şi Ionuţ Rites, preşedintele Centrului de Strategii Aplicate şi expert în domeniul protecţiei informaţiilor clasificate, discuţiile au fost extrem de complexe, cu multe puncte de vedere, astfel încât ne-au permis nouă să ne facem o idee cât mai completă asupra situaţiei geopolitice reale a României.

Despre război hibrid şi dezvoltarea lui în zona României

Modalităţile prin care un război se poartă în acest mileniu s-au schimbat mult, deoarece mobilizarea nu intervine atunci când este declarat războiul, ci neobservată, intervine mult înainte de asta. NATO a denumit această formă de conflict „război hibrid” – o noţiune care se referă la o arie extinsă de acţiuni ostile, în care forţa militară reprezintă doar o mică parte, şi care sunt executate în concertare, ca parte a unei strategii flexibile, cu obiective pe termen lung.

Modelul cel mai discutat în cadrul Zilelor Securităţii Naţionale a fost cel din Ukraina, unde implicarea Rusiei în problemele interne ale Ucrainei a început cu ani în urmă:

  • în 2010, sistemul ucrainean de computere a devenit ţinta unui malware cunoscut sub numele de Snake, care a afectat zeci de sisteme diplomatice şi guvernamentale
  • a folosit gazoductele ca un instrument de presiune foarte puternic asupra liderilor politici ucraineni cel puţin din 2008
  • mii de conturi false şi grupuri pe reţelele de socializare care făceau parte din propaganda anti-NATO (cea pro-rusă era mai voalată)
  • odată cu alungarea lui Viktor Ianukovici, Rusia a trecut la o nouă fază – a aprovizionat separatiştii rebeli din estul Ucrainei cu un arsenal vast de armament greu: de la tancuri şi artilerie până la sisteme anti-rachetă sofisticate

Dacă doriţi să aflaţi mai multe despre războiul hibrid din Ucraina, puteţi citi chiar de pe site-ul oficial al NATO: http://www.nato.int/docu/review/2015/also-in-2015/hybrid-modern-future-warfare-russia-ukraine/en/index.htm

Chiar dacă Rusia este principalul exponent în acest război hibrid mondial, alte state, care au resursele şi voinţa necesară la dispoziţie, încep să folosească această tactică. Potrivit experţilor, Iranul a investit sume enorme în dezvoltarea de capacităţi de atac cibernetic, dorind să o folosească ca o nouă parghie politică regională, bazându-se pe enorme resurse energetice şi pe o mass media este ferm controlată. De asemenea, China face eforturi importante de a-şi asigura hegemonia în zona sa de influenţă, mai ales prin acţiuni de propagandă şi spionaj.

Având în vedere faptul că specificul noţiunii de „război hibrid” nu îl reprezintă lupta pentru teritorii, ci pentru minţile cetăţenilor altor state, fiind războaie nedeclarate unde esenţiale nu sunt slăbiciunile militare, ci cele societale, toţi cei prezenţi în acest weekend la seminar au fost de acord că acest tip de război se poartă în acest moment şi în România, iar spaţiul informaţional a devenit un câmp de luptă. Cel mai recent exemplu este atacul cibernetic denumit GoldenEye, care a lovit iniţial băncile, instituţiile guvernamentale şi companiile ucrainene, se răspandeşte rapid în întreaga lume şi a blocat deja sistemele informatice ale unor companii din Spania, România, Marea Britanie şi Danemarca.

„Acțiunile informaționale” s-au rafinat din 2013, anul apariției „doctrinei Gherasimov, denumire dată după generalul Valeri Gherasimov, pe atunci șeful Statului Major al armatei ruse, care la acea dată a scris un articol în care a indicat direcțiile strategice de urmat în cazul unei confruntări. „Regulile de război însele s-au schimbat. Rolul mijloacelor non-militare în atingerea obiectivelor politice și strategice a crescut și, în multe cazuri, aceste mijloace au o eficiență mai mare decât puterea armelor. Metodele aplicate într-un conflict se concentrează mai mult în direcția utilizării la scară largă a măsurilor politice, economice, informaționale, umanitare, ținându-se cont de potențialul de protest al populației”, preciza Valeri Gherasimov.

Oricine este interesat de acest subiect şi este atent la informaţiile apărute în spaţiul online, realizează că această strategie este în plină desfăşurare în ţara noastră. Potrivit lectorilor din cadrul seminarului, există patru caracteristici ale propagandei anti-NATO/pro-ruse care se regăsesc în spaţiul virtual, parte componentă din acest război hibrid:

  • Folosirea unui număr mare de mass-media tradiţionale, site-uri de știri false și armate de trolli plătiți
  • Uneori, știrile conțin un sâmbure de adevăr, dar distorsionează realitatea. De multe ori însă, ceea ce se transmite este pură ficțiune, fotografii trucate, evenimente înscenate.
  • Rapiditatea și continuitatea
  • Deși, în mod tradițional, consistența și persuasiunea merg mână în mână, propaganda rusă a demonstrat că „țintele” pot fi convinse și altfel, prin explicații alternative, teorii și acuzații, totul pentru a distrage atenția și a observa care zvonuri devin credibile

Despre Zilele Securităţii Naţionale, din punct de vedere european

Având în vedere toate cele expuse mai sus, în încheiere doresc să mai menţionez un singur aspect, care mi-a suscitat cu siguranţă interesul şi ar putea reprezenta o soluţie pentru toate problemele enumerate: în cadrul Zilelor Securităţii Naţionale a participat şi Niklas Novaky, în calitate de reprezentant al Centrului pentru Studii Europene Wilfried Martens şi specialist al Parlamentului European pe probleme de securitate şi apărare. Acesta ne-a vorbit despre proiectul propus Comisiei europene privind crearea unei noi structuri civile şi militare, autonome şi permanente, denumită „European Security and Defence Union” (ESDU), care ar avea ca principal scop redefinirea conceptului de securitate europeană, militară dar şi civilă.

Dacă în 2003, în Strategia Europeană de Securitate se spunea că: „Europa nu a fost niciodată mai prosperă, mai sigură şi mai liberă”, multe s-au schimbat în rău după acel moment. Terorismul şi radicalizarea propriilor cetăţeni, atacurile cibernetice tot mai numeroase, atitudinea agresivă a Rusiei (atât în Crimeea cât şi în mediul online european – război hibrid) dar şi cea izolaţionistă ale Statelor Unite ale Americii, boom-ul demografic pe continentul african, expansiunea Chinei şi situaţia extrem de volatilă din peninsula Coreea, au condus la nevoia adaptării strategiei defensive a statelor europene în faţa acestor noi ameninţări.

Chiar dacă este o idee mai veche, din 2015, Uniunea Europeană de Securitate si Apărare a început să fie promovată tot mai mult în Parlamentul European, principalul ei susţinător fiind Germania. O astfel de structură ar fi condusă de un consiliu al Miniştrilor Apărării din ţările UE, ar încuraja crearea unui fond comun al Uniunii Europene pentru apărare şi de asemenea, a unei academii europene pentru pregătirea militarilor şi ofiţerilor. ESDU îşi propune de asemenea să atragă şi statele non-NATO în acest sistem de apărare comun şi integrat, tocmai pentru a asigura o flexibilitate crescută sistemului defensiv european.

Pornind de la această idee, în iunie 2017 Comisia Europeană a înfiinţat Fondul European pentru Aparare (EDF), din care se vor finanţa activiţăti de cercetare şi dezvoltare de noi programe militare de apărare, estimându-se că bugetul anual va fi de 1.5 miliarde de euro dupa 2020. Dacă sunteţi interesaţi să aflaţi mai multe detalii, vă recomand acest comunicat de presă al Comisiei Europene: http://europa.eu/rapid/press-release_IP-17-1508_en.htm

Dar despre acest subiect şi impactul pe care îl va avea asupra Uniunii Europene, vă voi informa într-un viitor apropiat, după ce voi primi mai multe informaţii de la partenerii noştri europeni.

Despre securitatea naţională la Marea Neagră

Despre securitatea naţională la Marea Neagră

În acest sfârşit de săptămână, am plăcerea de a lua parte, alături de colegii mei din Tineretul Naţional Liberal filiala Constanţa, la evenimentul „Zilele Securităţii Naţionale la Marea Neagră”, organizat de Institutul de Studii Populare, în parteneriat cu Centrul pentru Studii Europene Wilfried Martens şi Societatea Liberală. Cele trei mari teme de discuţie în cadrul lucrărilor acestui seminar sunt: situaţia geopolitică a României şi securitatea naţională, problema refugiaţilor din ţările arabe şi creşterea pericolului terorismului în Europa şi dezvoltarea războiului hibrid în zona României.

De ce consider că un astfel de eveniment este extrem de important pentru clasa politică românească? În primul rând, aşa cum a subliniat colega mea şi organizatorul principal al acestui eveniment, Violeta Vijulie, specialist în comunicare instituţională, pierdem prea uşor din vedere faptul că Europa trece printr-o perioadă în care riscurile multiple, ameninţările şi vulnerabilităţile generează efecte imprevizibile nu numai la nivel naţional, cât şi la nivel regional şi global. Chiar dacă mulţi (inconştienţi, din punctul meu de vedere) nu consideră ca fiind prioritar un astfel de subiect de discuţie, România trebuie să aibă un plan operaţional pentru consolidarea credibilităţii strategice prin promovarea continuităţii şi previzibilităţii derivate din statutul de stat membru al NATO şi UE. Tocmai de aceea, obiectivul unui seminar de securitate naţională este de a începe o acţiune de conştientizare a opiniei publice cu privire la faptul că problematica siguranţei patriei este o chestiune care ne influenţează viaţa cotidiană şi de aceea, trebuie adusă în atenţia societăţii cât mai mult.

Un alt motiv pentru care consider că acest gen de evenimente trebuie să fie cât mai prezente în cadrul societăţii noastre îl reprezintă calitatea deosebită a lectorilor prezenţi la Jupiter în acest weekend. De la generali în rezervă ai Armatei Române (general lt. Alexandru Grumaz) la doctori în securitate naţională şi informaţii (vicepreşedinte al Asociaţiei Române pentru Politică Externă Alba Popescu), de la foşti consilieri prezidenţiali pe probleme de securitate naţională (conferenţiar universitar la Academia Naţională de Informaţii Iulian Fota) la directori de think-tankuri ce activează în domeniul relaţiilor internaţionale şi studiilor de securitate (director general al publicaţiei NewsInt Răzvan Munteanu), au dezbătut teme de actualitate şi de interes general, de la cât de protejată este România în cazul unor atacuri teroriste până la securitatea naţională în contextul noilor provocări cu care se confruntă NATO şi UE.

Situaţia geopolitică a României şi securitatea naţională

Unul dintre principalele subiecte de discuţie la aceasta primă ediţie a Zilelor Securităţii Naţionale la Marea Neagră a fost exerciţiul militar „Zapad 2017”, organizat de Rusia şi Belarus în perioada 14-20 septembrie, în apropierea frontierelor unor state NATO precum Estonia, Letonia, Lituania şi Polonia. Chiar dacă Moscova a dat asigurări că exerciţiile au caracter „defensiv”, urmând să participe doar 13.000 de militari, experţii occidentali şi români cred că exerciţiile militare sunt un paravan care va permite Rusiei să poziţioneze aproximativ 100.000 de militari în Belarus. Toţi lectorii participanţi si-au declarat îngrijorarea că Moscova ar putea lăsa şi echipamente militare în Belarus, care vor putea fi utilizate ulterior dacă preşedintele Vladimir Putin va decide o invazie militară, aşa cum a procedat în Georgia în anul 2008 şi în Ucraina în 2014.

Stiu că mulţi vor spune că altele ar trebui să fie priorităţile ţării, de la infrastructură la educaţie, de la sistemul de sănătate la eradicarea corupţiei şi că nu ar trebui cheltuit puţinul pe care îl avem pentru înzestrarea armatei, însă personal cred că problema se pune greşit: în această parte a Europei, fără o armată puternică şi tehnologizată, cu securitatea naţională mereu în pericol, nu cred că vom mai avea un viitor în care să ne bucurăm de acele servicii publice. O imagine sumbră au zugravit-o toţi lectorii prezenţi:

  • în industria militară română în acest moment mai lucrează doar 9.000 de angajaţi din cei 120.000 care erau in 1990
  • lipseşte predictibilitatea finanţării corespunzătoare, din cauza instabilităţii factorului politic
  • lipseşte coerenţa programelor de înzestrare pe termen lung (deşi necesarul de anumite echipamente este în volum mare, se cumpără eşantioane reduse prin licitaţii separate, ceea ce poate duce la câstigarea licitaţiilor de produse diferite). Acest lucru duce la înzestrarea pestriţă a armatei (coşmar logistic), la un preţ mai ridicat la bucată şi la incapacitatea de a negocia o compensaţie industrială sau o integrare/producţie parţială în ţară
  • nu există o implicare reală, finanţată corespunzător, în cercetare
  • tehnica militară învechită şi numărul tot mai mic al specialiştilor angajaţi în Armata Română.

Pentru cei interesaţi, puteţi accesa următorul link pentru a putea studia statisticile europene ale EDA (European Defence Agency) privind capacităţile de apărare ale Uniunii Europene şi problemele cu care se confruntă fiecare stat membru: http://eda.europa.eu/docs/default-source/documents/eda-national-defence-data-2013-2014-%282015-est%295397973fa4d264cfa776ff000087ef0f.pdf

În aprilie 2017, comisiile reunite pentru Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională din Parlament au aprobat, în unanimitate, următorul Memorandum de înzestrare a Armatei Române, prezentat de Ovidiu Raeţchi, deputat PNL şi vicepreşedinte al Comisiei de Apărare din Camera Deputaţilor:

 

Problema refugiaţilor din tările arabe şi creşterea pericolului terorismului în Europa

În prezent, potrivit statisticilor europene, peste 60% dintre europeni sunt îngrijoraţi de conexiunea dintre migraţie/refugiaţi şi terorism, iar România începe să se înscrie în acest trend. România ar fi trebuit să găzduiască până în acest an peste 4.000 de refugiaţi ajunşi în Grecia şi Italia dinspre Africa şi Orientul Mijlociu, conform mecanismelor de relocare stabilite în 2015 de Comisia Europeană – aşa-numitele „cote obligatorii” de refugiaţi, cărora România li s-a opus şi a refuzat să le voteze, asemenea Ungariei, Cehiei şi Slovaciei. Cu toate acestea, cifra refugiaţilor care au ajuns în România în baza acestor mecanisme de colaborare intracomunitare este mult mai mică, pentru că numărul refugiaţilor eligibili pentru mutarea în altă ţară europeană este şi el mult mai mic decât estimase iniţial Comisia Europeană. Astfel, în România au fost trimişi până în prezent doar 710 persoane care au statut de refugiat şi care au ajuns prin migraţie ilegală în Italia şi Grecia. Cei mai mulţi provin din Siria, dar sunt şi refugiaţi din Irak, Eritreea sau Yemen.

Chiar şi aşa, încercările autorităţilor de a găsi locaţii pentru noi centre de cazare a refugiaţilor au fost întâmpinate cu proteste. La Ardud, în judeţul Satu Mare, cand s-a pus problema construirii unui centru pentru imigranţi, mai mulţi localnici s-au strâns la Căminul Cultural, au chemat primarul, au strâns semnături şi au ameninţat că, dacă e nevoie, vor folosi şi forţa ca în clădirile unei asociaţii să nu fie găzduiţi aproape 100 de refugiaţi. Chiar dacă în spaţiul public, sunt anumite personaje care lansează declaraţii incendiare privind un număr imens de refugiaţi care vor fi relocaţi din Europa în România (generalul SRI în rezervă Sorin Gabriel Cozma, fostul şef al Direcţiei Generale Prevenire şi Combatere Terorism din SRI, a lansat la Festivalul de Film de la Râşnov ipoteza că 500.000 de refugiaţi vor fi aduşi în ţară), numărul acestora nu va creşte din acest punct de vedere si nu va pune in pericol securitatea naţională.

Însă, aşa cum au subliniat experţii în domeniu prezenţi la Zilele Securităţii Naţionale, problema ar putea veni în acest moment din partea Turciei şi a evenimentelor politice din ultima perioadă. Se pare că, din cauza tonului mai dur adoptat de UE la adresa guvernului turc, aceştia încep să deschidă graniţele şi să lase refugiaţii (să nu spunem că îi încurajează) să plece din ţara lor şi să îşi caute un drum spre inima Europei, folosind România ca punct de trecere (cel puţin pentru moment..). Un exemplu recent ar fi interceptarea de către Poliţia de Frontieră a unui vas sub pavilion turc în zona Mangaliei, care transporta 70 de refugiaţi irakieni.

Toţi participanţii la seminar au avut un punct de vedere comun: terorismul reprezintă principalul motiv de îngrijorare în ceea ce priveşte refugiaţii veniţi din ţările arabe, tocmai din cauza faptului că terorismul distruge democraţia folosindu-se chiar de pârghiile şi mecanismele democraţiei.

Datorită complexităţii discuţiilor, subiectelor numeroase si a cursurilor care încă se desfasoară, vă rog să îmi permiteţi să închei subiectul despre securitatea naţională într-un articol viitor, pe care îl voi posta ziua următoare, la finalul discuţiilor.