Despre securitatea naţională la Marea Neagră

În acest sfârşit de săptămână, am plăcerea de a lua parte, alături de colegii mei din Tineretul Naţional Liberal filiala Constanţa, la evenimentul „Zilele Securităţii Naţionale la Marea Neagră”, organizat de Institutul de Studii Populare, în parteneriat cu Centrul pentru Studii Europene Wilfried Martens şi Societatea Liberală. Cele trei mari teme de discuţie în cadrul lucrărilor acestui seminar sunt: situaţia geopolitică a României şi securitatea naţională, problema refugiaţilor din ţările arabe şi creşterea pericolului terorismului în Europa şi dezvoltarea războiului hibrid în zona României.

De ce consider că un astfel de eveniment este extrem de important pentru clasa politică românească? În primul rând, aşa cum a subliniat colega mea şi organizatorul principal al acestui eveniment, Violeta Vijulie, specialist în comunicare instituţională, pierdem prea uşor din vedere faptul că Europa trece printr-o perioadă în care riscurile multiple, ameninţările şi vulnerabilităţile generează efecte imprevizibile nu numai la nivel naţional, cât şi la nivel regional şi global. Chiar dacă mulţi (inconştienţi, din punctul meu de vedere) nu consideră ca fiind prioritar un astfel de subiect de discuţie, România trebuie să aibă un plan operaţional pentru consolidarea credibilităţii strategice prin promovarea continuităţii şi previzibilităţii derivate din statutul de stat membru al NATO şi UE. Tocmai de aceea, obiectivul unui seminar de securitate naţională este de a începe o acţiune de conştientizare a opiniei publice cu privire la faptul că problematica siguranţei patriei este o chestiune care ne influenţează viaţa cotidiană şi de aceea, trebuie adusă în atenţia societăţii cât mai mult.

Un alt motiv pentru care consider că acest gen de evenimente trebuie să fie cât mai prezente în cadrul societăţii noastre îl reprezintă calitatea deosebită a lectorilor prezenţi la Jupiter în acest weekend. De la generali în rezervă ai Armatei Române (general lt. Alexandru Grumaz) la doctori în securitate naţională şi informaţii (vicepreşedinte al Asociaţiei Române pentru Politică Externă Alba Popescu), de la foşti consilieri prezidenţiali pe probleme de securitate naţională (conferenţiar universitar la Academia Naţională de Informaţii Iulian Fota) la directori de think-tankuri ce activează în domeniul relaţiilor internaţionale şi studiilor de securitate (director general al publicaţiei NewsInt Răzvan Munteanu), au dezbătut teme de actualitate şi de interes general, de la cât de protejată este România în cazul unor atacuri teroriste până la securitatea naţională în contextul noilor provocări cu care se confruntă NATO şi UE.

Situaţia geopolitică a României şi securitatea naţională

Unul dintre principalele subiecte de discuţie la aceasta primă ediţie a Zilelor Securităţii Naţionale la Marea Neagră a fost exerciţiul militar „Zapad 2017”, organizat de Rusia şi Belarus în perioada 14-20 septembrie, în apropierea frontierelor unor state NATO precum Estonia, Letonia, Lituania şi Polonia. Chiar dacă Moscova a dat asigurări că exerciţiile au caracter „defensiv”, urmând să participe doar 13.000 de militari, experţii occidentali şi români cred că exerciţiile militare sunt un paravan care va permite Rusiei să poziţioneze aproximativ 100.000 de militari în Belarus. Toţi lectorii participanţi si-au declarat îngrijorarea că Moscova ar putea lăsa şi echipamente militare în Belarus, care vor putea fi utilizate ulterior dacă preşedintele Vladimir Putin va decide o invazie militară, aşa cum a procedat în Georgia în anul 2008 şi în Ucraina în 2014.

Stiu că mulţi vor spune că altele ar trebui să fie priorităţile ţării, de la infrastructură la educaţie, de la sistemul de sănătate la eradicarea corupţiei şi că nu ar trebui cheltuit puţinul pe care îl avem pentru înzestrarea armatei, însă personal cred că problema se pune greşit: în această parte a Europei, fără o armată puternică şi tehnologizată, cu securitatea naţională mereu în pericol, nu cred că vom mai avea un viitor în care să ne bucurăm de acele servicii publice. O imagine sumbră au zugravit-o toţi lectorii prezenţi:

• în industria militară română în acest moment mai lucrează doar 9.000 de angajaţi din cei 120.000 care erau in 1990
• lipseşte predictibilitatea finanţării corespunzătoare, din cauza instabilităţii factorului politic
• lipseşte coerenţa programelor de înzestrare pe termen lung (deşi necesarul de anumite echipamente este în volum mare, se cumpără eşantioane reduse prin licitaţii separate, ceea ce poate duce la câstigarea licitaţiilor de produse diferite). Acest lucru duce la înzestrarea pestriţă a armatei (coşmar logistic), la un preţ mai ridicat la bucată şi la incapacitatea de a negocia o compensaţie industrială sau o integrare/producţie parţială în ţară
• nu există o implicare reală, finanţată corespunzător, în cercetare
• tehnica militară învechită şi numărul tot mai mic al specialiştilor angajaţi în Armata Română.

Pentru cei interesaţi, puteţi accesa următorul link pentru a putea studia statisticile europene ale EDA (European Defence Agency) privind capacităţile de apărare ale Uniunii Europene şi problemele cu care se confruntă fiecare stat membru: http://eda.europa.eu/docs/default-source/documents/eda-national-defence-data-2013-2014-%282015-est%295397973fa4d264cfa776ff000087ef0f.pdf

În aprilie 2017, comisiile reunite pentru Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională din Parlament au aprobat, în unanimitate, următorul Memorandum de înzestrare a Armatei Române, prezentat de Ovidiu Raeţchi, deputat PNL şi vicepreşedinte al Comisiei de Apărare din Camera Deputaţilor:

 

Problema refugiaţilor din tările arabe şi creşterea pericolului terorismului în Europa

În prezent, potrivit statisticilor europene, peste 60% dintre europeni sunt îngrijoraţi de conexiunea dintre migraţie/refugiaţi şi terorism, iar România începe să se înscrie în acest trend. România ar fi trebuit să găzduiască până în acest an peste 4.000 de refugiaţi ajunşi în Grecia şi Italia dinspre Africa şi Orientul Mijlociu, conform mecanismelor de relocare stabilite în 2015 de Comisia Europeană – aşa-numitele „cote obligatorii” de refugiaţi, cărora România li s-a opus şi a refuzat să le voteze, asemenea Ungariei, Cehiei şi Slovaciei. Cu toate acestea, cifra refugiaţilor care au ajuns în România în baza acestor mecanisme de colaborare intracomunitare este mult mai mică, pentru că numărul refugiaţilor eligibili pentru mutarea în altă ţară europeană este şi el mult mai mic decât estimase iniţial Comisia Europeană. Astfel, în România au fost trimişi până în prezent doar 710 persoane care au statut de refugiat şi care au ajuns prin migraţie ilegală în Italia şi Grecia. Cei mai mulţi provin din Siria, dar sunt şi refugiaţi din Irak, Eritreea sau Yemen.

Chiar şi aşa, încercările autorităţilor de a găsi locaţii pentru noi centre de cazare a refugiaţilor au fost întâmpinate cu proteste. La Ardud, în judeţul Satu Mare, cand s-a pus problema construirii unui centru pentru imigranţi, mai mulţi localnici s-au strâns la Căminul Cultural, au chemat primarul, au strâns semnături şi au ameninţat că, dacă e nevoie, vor folosi şi forţa ca în clădirile unei asociaţii să nu fie găzduiţi aproape 100 de refugiaţi. Chiar dacă în spaţiul public, sunt anumite personaje care lansează declaraţii incendiare privind un număr imens de refugiaţi care vor fi relocaţi din Europa în România (generalul SRI în rezervă Sorin Gabriel Cozma, fostul şef al Direcţiei Generale Prevenire şi Combatere Terorism din SRI, a lansat la Festivalul de Film de la Râşnov ipoteza că 500.000 de refugiaţi vor fi aduşi în ţară), numărul acestora nu va creşte din acest punct de vedere si nu va pune in pericol securitatea naţională.

Însă, aşa cum au subliniat experţii în domeniu prezenţi la Zilele Securităţii Naţionale, problema ar putea veni în acest moment din partea Turciei şi a evenimentelor politice din ultima perioadă. Se pare că, din cauza tonului mai dur adoptat de UE la adresa guvernului turc, aceştia încep să deschidă graniţele şi să lase refugiaţii (să nu spunem că îi încurajează) să plece din ţara lor şi să îşi caute un drum spre inima Europei, folosind România ca punct de trecere (cel puţin pentru moment..). Un exemplu recent ar fi interceptarea de către Poliţia de Frontieră a unui vas sub pavilion turc în zona Mangaliei, care transporta 70 de refugiaţi irakieni.

Toţi participanţii la seminar au avut un punct de vedere comun: terorismul reprezintă principalul motiv de îngrijorare în ceea ce priveşte refugiaţii veniţi din ţările arabe, tocmai din cauza faptului că terorismul distruge democraţia folosindu-se chiar de pârghiile şi mecanismele democraţiei.

Datorită complexităţii discuţiilor, subiectelor numeroase si a cursurilor care încă se desfasoară, vă rog să îmi permiteţi să închei subiectul despre securitatea naţională într-un articol viitor, pe care îl voi posta ziua următoare, la finalul discuţiilor.