Constituția Dobrogei

 Astăzi se împlinesc 143 de ani de când dobrogenii deveneau, din punct de vedere legal, români. La 09 martie 1880 se adopta Constituția Dobrogei, o lege organică ce stabilea drepturile și obligațiile locuitorilor regiunii noastre, după alipirea Dobrogei în urma Războiului de Independență. Însă, cel mai important, Constituția Dobrogei stabilea cine și cum devenea cetățean român în urma Războiului…

Astfel, art. 3 din legea organică promulgată la 9 Martie 1880 zicea categoric: \”Toți locuitorii din Dobrogea cari, în ziua de 11 Aprilie 1877, erau cetățeni otomani devin și sunt cetățeni români. O lege specială va determina condițiunile cu cari ei vor putea exercita drepturile lor politice și cumpăra imobile rurale în România propriu zisă. O altă lege va statua despre representațiunea locuitorilor Dobrogeni în Parlamentul român”.

Avocatul Marin Vlădescu – Olt a scris o lucrare în 1908, în care arăta legile după care funcţiona provincia noastră și problemele cu care se confruntă, spunea așa: „articolul 13 complectează și mai mult ideea: <Numai locuitorii aflați în Dobrogea, în ziua de 11 aprilie 1877 și îndrituiți de legile otomane pot cumpăra imobile rurale în Dobrogea>. Aceste articole formează temeiul de la care trebuie să pornim pentru a cunoaște, în chip serios, populațiunea dobrogeană.”

Ca o mică paranteză, Constituția Dobrogei venea în completarea dispozițiilor date de Regele Carol I prin Proclamațiunea către poporul Dobrogei dată la 14 noiembrie 1878. Printre primele măsuri adoptate atunci, la intrarea administrației române în regiunea noastră, Regele menționa următoarele:

„Noi desființăm dijma de orice natură pentru anul 1879. De la 1 ianuarie 1880, ea va fi înlocuită prin o dare bănească mai dreaptă și mai ușoară pentru agricultori. Emleacul (impozit pe capitalul imobiliar din orașe și sate), Temetuatul (impozitul de 3% asupra lucrului agricultorilor și meșteșugarilor), impozitul asupra chiriei, a cârciumelor, cafenelelor băcănielelor, hanurilor, toate acestea se vor preface , de la 1 Ianuarie 1879 într-o dare bănească mai ușoară și mai dreaptă; iară Bedelul (impozit pentru scutirea din Armată), darea Entizab (taxa de 2.5% pe vânzarea vitelor) și taxa pe mori se desființează cu totul.”

Dar să revenim la Constituția noastră… Vlădescu – Olt continuă să sublinieze cine devenea \”român\” în urma adoptării sale: \”Locuitori aflați în Dobrogea în ziua de 11 Aprilie 1877, puteau fi cetățeni otomani pur și simplu; musulmanii și supuși otomani; creștinii și coloniștii cunoscuți sub numele de raiale. Aceștia toți la un loc devin prin efectul legii organice din 1880 și sunt cetățeni români, obținând această încetățenire prin încorporarea Dobrogei la Patria – Mumă.

Înainte dar, de a merge mai departe, voi arăta că sub denumirea de raiale se cuprind nemții, bulgarii, rușii, lipovenii, armenii, grecii, evreii, găgăuții și coloniștii prevăzuți la de legea din 1 Redjeb 1273 (1857), dacă fuseseră supuși otomani și aflați în Dobrogea la 11 Aprilie 1878. Colonii stabiliți în Dobrogea erau de două categorii: vechii – colonii și colonii stabiliți în puterea Legii din 1 Redjeb 1273. Aceștia erau tătarii și cerchezii, cari după terminarea Războiului din Crimeea emigrau din Rusia, iar Imperiul Otoman a făcut această lege pentru a reglementa instalarea acestor emigranți în cuprinsul Dobrogei.\”

După cum bine vedeți, data de 11 aprilie 1877 se repetă aproape obsesiv: \”Posițiunea acestor musulmani și raiale, din punct de vedere constituțional este limpede, ei sunt cetățeni români și nu au nevoie de nici o investitură pentru a fi introduși în familia românismului. Dar pe cât de ușoară cestiunea din punct de vedere juridic, pe atât devine imposibil de stabilit în fapt: cine erau cetățeni otomani și cine erau raialele la 11 Aprilie 1877?\”

De ce era o problemă așa de mare stabilirea unei date exacte privind apartenența la acest tărâm și de ce era așa important să stabilim cine și cum a ajuns locuitor al Dobrogei, vom discuta însă pe 11 aprilie… 

P.s. Această valoroasă lucrare se află în patrimoniul Bibliotecii Județene I.N. Roman din Constanța.