Legea Pescuitului 2021, un nou început pentru pescuit, pescari și biodiversitatea acvatică

Legea Pescuitului 2021, un nou început pentru pescuit, pescari și biodiversitatea acvatică

Am ales data de 29 iunie, dată la care se sărbătoreşte Ziua Dunării pe întregul continent, să depunem în Parlamentul României Legea Pescuitului. Este vital pentru noi, oamenii, să respectăm natura și legile ei, să asigurăm echilibrul dintre habitatele acvatice naturale şi activităţile economice de exploatare a acestor habitate de către om. Suntem obligați, ca aleși în Parlamentul României, să elaborăm legi care să protejeze habitatele naturale şi fauna, dar în același timp să protejăm și oamenii care trăiesc din exploatarea sustenabilă a acestora. În prezent, activităţile de pescuit şi acvacultură sunt reglementate prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 23/2008, un act normativ incomplet care a suferit ȋn cei 13 ani de existenţă mai mult de zece modificări şi completări prin care s-au corectat periodic unele inadvertenţe din domeniile pescuitului şi acvaculturii.

Bazinul hidrografic al Dunării reprezintă 10% din suprafața Europei, iar 28% din acesta este pe teritoriul României. Fluviul reprezintă, atât pentru Europa cât și pentru țara noastră, acea arteră dătătoare de viață și prosperitate, atât din perspectiva apei, ca element esențial al vieții dar mai ales din prisma biodiversității. Cu toate acestea, consumul de peşte în țara noastră, în intervalul 2016 – 2019, a fost acoperit, în proporţie de peste 80% din surse externe. Un semnal de alarmă care trebuie să ne dea de gândit, să ne facă să ne ȋntrebăm cu toţii “Unde am greşit?” şi “Cum corectăm situaţia?”. Alături de colegul meu, deputat Alexandru Kocsis, am înţeles că avem nevoie de o separare a reglementărilor ce privesc domeniul pescuitului ȋn ape naturale de reglementările ce privesc acvacultura. De asemenea, în urma a luni de zile de întâlniri şi discuţii, am înţeles că este necesară asigurarea unei stabilităţi şi predictibilităţi legislative, precum şi limitarea actelor normative de ordin secundar emise la propunerea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură.

Am ajuns astăzi să avem un habitat ciuntit, o resursă acvatică tot mai săracă și comunități pescărești tot mai puține, pentru că nepăsarea şi exploatarea neraţională poate distruge atât resursa naturală cât şi destinele celor care au trăit de generaţii ȋn armonie cu această resursă. Trebuie doar să privim la începutul secolului XX, pe când zona inundabilă a Dunării, pe teritoriul României, însuma o suprafață de 520 mii de hectare, de o importanță inestimabilă pentru biodiversitatea acvatică și nu numai – din care, cu precădere în perioada comunistă, 86% din suprafața sa a fost îndiguită și  transformată în zone agricole cu productivitate scăzută. Ne dorim ca prin Legea Pescuitului să stopăm aceasta degringoladă şi să începem să gândim mai mult pentru natură.

Astfel, proporțional cu distrugerea habitatelor acvatice, prin îndiguiri și barări, acțiune dublată de intensificarea pescuitului, capturile au scăzut într-o 100 de ani, în perioada 1920-2020, de la 24 de mii de tone la doar 2.7 mii tone. Dacă ne uităm la specii, sturionii s-au decimat, de la 10570 de exemplare de nisetru pescuite comercial în 1904 la numai 23 de în 2004. Toate acestea sunt conectate și din păcate, greșelile unei generații se răsfrâng asupra următoarelor, acest lucru fiind vizibil pentru oricine dorește să vadă asta: dacă în 1924 erau aproape 10 mii de pescari comerciali, în ziua de astăzi mai sunt doar 4000, aceștia raportând în medie, în ultimii 10 ani, doar 36 de kg de pește pe lună de pescar.

Dacă ne aplecăm asupra veniturilor din pescuit, în 1920, profitul cuvenit statului din această activitate era de 688 de kg de aur, ajungându-se în 2020 la performanța în care statul să scoată bani din buzunarul propriu și să acopere cu 1.5 milioane de Euro bugetul de funcționare al Agenției Naționale de Pescuit și Acvacultură. In prezent, eficienţa economică obţinută de către statul român din activitatea de pescuit ȋn ape naturale tinde către 0. Într-un domeniu care exploatează o resursă care se află sub apă şi nu este uşor vizibilă, corupția a devenit ceva aproape firesc, iar actuala legislaţie s-a dovedit a fi prea permisivă şi incapabilă să ofere instrumentele necesare autorităților de reglementare şi control. Estimările specialiştilor indică o piaţă neagră a peştelui care ajunge la 80% din cantitatea totală de peşte exploatat din habitate naturale.

Legea pe care noi o propunem dorește să readucă în echilibru cele 3 elemente primordiale: habitatele acvatice, resursele acvatice și pescarii. De aceea, credem că această Lege a Pescuitului este vitală atât pentru biodiversitatea acvatică, cât și pentru pescari, fie ei recreativi, sportivi sau comerciali, este vitală pentru bunăstarea habitatelor, dar și a oamenilor. Toate lacunele legislative, supralegiferarea printr-un hățiș de ordine de ministru, uneori chiar contradictorii, hotărâri și decizii, degringolada instabilităţii şi predictibilităţii legislative, precum şi slăbiciunea instituţiilor ne-au adus în acest punct terminus, în care ori facem ceva ori pierdem definitiv această resursă şi acest sector economic. Puteti citi mai multe aici: https://bogdanbola.ro/in-viitoarea-lege-privind-pescuitul-crestem-cuantumul-amenzilor-de-cel-putin-cinci-ori-cu-anularea-permiselor-autorizatiilor-de-pescuit-avand-in-vedere-dezastrul-provocat-ihtiofaunei-si-mediului-in/1423

În ultimele luni am făcut un tur de forță, discutând cu organe de control ale statului, diferite asociații de pescari din toată țara, cercetători în domeniul piscicol și protecția mediului, pescarii tradiționali din Deltă și cu oameni care vor să schimbe ceva în bine în pescuitul românesc. Legea Pescuitului pe care o propunem astăzi este un punct de plecare sănătos pentru viitorul pescăriei românești, un punct de reîntoarcere la natură și oameni, la echilibru şi decenţă ȋn exploatare, fiind rezultatul dezbaterilor şi consultărilor cu specialiştii şi stakeholderii din acest domeniu. De efectele ei, se vor bucura urmașii noștri și cu toate că suntem conștienți că schimbarea și reforma vor fi percepute cu scepticism la început, trebuie să realizăm că a venit momentul să ne schimbăm și să realizăm că resursa acvatică nu este infinită, iar grija față de aceasta ne ajută în primul rând pe noi.

Această lege va readuce echilibrul ȋn:

  • refacerea habitatelor acvatice
  • reglementarea pescuitului
  • trasabilitatea peștelui și a produselor din pește
  • dezvoltarea comunităților tradiționale de pescari
  • transparența decizională
  • dezvoltarea de infrastructură  verde
  • program multianual de repopulări și populări de susținere și pentru prima dată în istorie alocarea unui procent de 35% din încasări
  • înființarea primei stațiuni de conservare și cercetare pentru sturioni din regiune
  • pedepsirea aspră a braconajului
  • digitalizarea pescăriei
  • programe de conservare și refacere a populațiilor sălbatice de pești
  • protecția consumatorului

Proiectul pentru Legea Pescuitului depus în Parlamentul Romaniei îl puteți găsi și analiza aici: https://docs.google.com/document/d/1TP7ii-Vua_bwkPTjusq3F5tNvoe9KXvICw6qHf8LcBo/edit

Prima lege a pescuitului a fost inițiată de doctorul Grigore Antipa în 10 Octombrie 1896 și a reprezentat, la momentul respectiv, viziunea unui om care încerca să repare un rău și să facă ceva bine. Noi nu încercăm să ne erijăm în poziția lui și departe de noi gândul de a ne compara cu el, însă aceleași gânduri care îl animau pe el atunci, ne-au determinat și pe noi să acționăm astăzi, lucrând la Legea Pescuitului: ”Numai prin studii aprofundate şi prin lucrări serioase putem să ne afirmăm în faţa lumii civilizate ca un popor inteligent, conştient de înalta sa misiune culturală la gurile celui mai măreţ fluviu european şi să punem totodată şi ţara în stare să tragă toate foloasele din situaţia ei geografică atât de favorabilă”.

Fără acțiune fermă nu ne putem proteja apele și pescuitul

Fără acțiune fermă nu ne putem proteja apele și pescuitul

În urma demersurilor întreprinse pentru a înțelege mai bine pescuitul în România și toate activitățile ce țin de acesta, împreună cu colegul meu deputat Alexandru Kocsis, am adresat mai multe întrebări autorităților cu drept de control din acest domeniu. Iar răspunsurile nu le consider chiar îmbucurătoare, mai ales că doar patru din cele opt instituții ne-au răspuns, făcându-ne să tragem astfel concluzia că celelalte nu au niciun fel de statistică. Astfel, răspunsurile sună în mare cam așa:

  • Inspectoratul General al Jandarmeriei Române – a constatat doar ȘASE infracțiuni în 2020 privind pescuitul (cele mai puține în ultimii cinci ani) și a confiscat 641 de kg de pește, din care: caras 482 de kg și roșioară 108 kg (specii de pești cu valoare economică foarte mică).
  • Inspectoratul General al Poliției de Frontieră – a constatat 97 de infracțiuni (cele mai puține din ultimii 5 ani – exceptând 2018) și 284 de contravenții (cele mai multe în ultimii cinci ani), confiscând 5459 de kg de pește, din care 66 de kg de sturion.
  • Inspectoratul General al Poliției Române – în 2020 a confiscat 19.436 de kg de pește, cea mai mare cantitate din ultimii cinci ani (din aceasta, doar 24 de kg de sturion, față de 151 de kg de sturion capturate în 2016) și a constatat 114 infracțiuni.
  • Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură – în 2020 au fost efectuate 788 de controale și au fost încheiate 45 de procese verbale de constatare privind pescuitul ilegal, rezultând amenzi în cuantum de 16.800 de lei și pește confiscat în valoare de 100 de lei.

Aici puteți găsi interpelările noastre și răspunsurile primite: http://www.cdep.ro/pls/parlam/interpelari2015.detalii?idi=62622&idl=1

De altfel, în perioada 2016-2020, în baza protocoalelor de colaborare între instituțiile de control, au fost constatate 39 de infracțiuni, cu o valoare totală a sancțiunilor de 58.300 de lei. Însă dacă te gândești că doar în anul 2020 au fost 643 de acțiuni comune de control în Delta Dunării, cuantumul amenzilor este într-adevăr mic. De asemenea, un alt răspuns din partea Rezervației Biosfera Delta Dunării ne-a pus pe gânduri și va trebui să luăm măsuri: din mai 2019 și până în prezent au fost aplicate doar 26 de amenzi contravenționale pentru încălcarea regimului de viteză în Delta Dunării. Asta în condițiile în care în 2019 a fost achiziționat primul aparat radar, iar în 2020 al doilea. Cei care locuiesc în perimetrul ARBDD știu ce haos provoacă teribiliștii care conduc bărci cu motor în zonă.

Încă așteptăm datele oficiale, însă în urma tuturor acestor infracțiuni privind pescuitul, constatate de organele de control, se pare că nu s-au înregistrat condamnări cu închisoarea. Pedepsele extrem de mici îi fac scăpați pe acești infractori, în cel mai rău caz primind închisoare cu suspendare. Ba mai mult, neprimind și pedeapsa complementară a suspendării/anulării permisului/autorizației de pescuit, contravenienții și infractorii se întorc liniștiți și continuă să pescuiască. Tocmai de aceea, am decis ca, în viitoarea lege a pescuitului, să creștem cuantumul amenzilor de cel puțin cinci ori, cu anularea permiselor/autorizațiilor de pescuit, având în vedere dezastrul provocat ihtiofaunei și mediului înconjurător. De asemenea, creștem cu mult pedepsele cu închisoarea pentru cei care braconează la nivel industrial, fiind clar din toate discuțiile că vorbim aici despre rețele bine organizate de braconieri.

Iar dacă până în acest moment organele de control nu puteau desfășura activități de interceptare a infractorilor, din cauza pedepselor foarte mici prevăzute de OUG 23, acest lucru se va schimba total la intrarea în vigoare a noii legi la care am lucrat, pentru a reliefa cu adevărat pericolul social al acțiunilor acestor infractori. Pedepsele, care vor ajunge chiar și la OPT ani de pușcărie (acestea DUBLANDU-SE în cazul în care infracțiunile sunt săvarșite de personal cu drept de control în acest domeniu) vor acorda, pentru prima oară în istorie:

  • posibilitatea documentării activității infracționale prin măsuri de supraveghere (interceptări telefonice, filaje, etc) 
  • posibilitatea solicitării instanței de a dispune arestarea preventivă 
Despre trecutul și viitorul pescuitului în România

Despre trecutul și viitorul pescuitului în România

Inceputuri

Puterea de producție a apelor Dunărei, cu bălțile, gârlele și lagunele ei, se manifestă aci în prima linie prin producția de pește – pescuit. Condițiunile naturale pentru producțiunea peștelui sunt în adevăr aici unice în Europa, și numai prin nepriceperea și rapacitatea omului, care – în loc să respecte și să se acomodeze la cerințele naturii – se dedă la vandalisme, face câteodată ca acest izvor natural de bogăție să nu dea roadele la care suntem în drept să ne așteptăm„. Acestea erau vorbele profetice și pline de adevăr ale savantului Grigore Antipa, rostite acum exact 100 de ani, la 1921, la apariția lucrării sale „Dunărea și problemele ei”.

România intra, pe atunci, în perioada modernă a pescăriei odată cu promulgarea legii asupra pescuitului la 7 octombrie 1896, inițiată de Grigore Antipa. Încă de la înființarea Direcției Generale a Pescăriilor, în același an, s-a construit o bază materială de excepție, care a ajutat mult la dezvoltarea acestui domeniu strategic. Astfel, în 1920, Direcția Pescăriilor Statului deținea o bază materială impresionantă: 98 de clădiri cu terenuri, 107 ghețării, 153 de bărci, 8 șalupe cu motor, 4 vapoare, 11 șlepuri și o dragă. Însă venirea regimului comunist și apoi a democrației prost înțelese de după ’89, a distrus tot ce gândise și construise marele nostru savant.

Din albumul "România la lucru",anul 1940

Din albumul „România la lucru”, anul 1940

Ziua de azi

Iar situația dezastruoasă în care ne aflăm acum se ilustrează cel mai bine prin niște simple cifre: capturile comerciale de crap, raportate în medie/an între 1920-1924 în Delta Dunării au fost de 1849 tone/an iar între  2003-2020 au fost de doar 132 tone/an. Asta înseamnă de 14 ori mai puțin crap prins într-o perioadă de 4 ori mai îndelungată. De asemenea, capturile de știucă, raportate în aceleași perioade de timp în Delta Dunării, au fost de 1816 tone/an, comparativ cu doar 98 tone/an. De peste 18 ori mai puțin în vremurile noastre…

Toată această scădere a pescuitului comercial este uriașă, în pofida faptului că vorbim de o creștere exponențială a eficacității în acest domeniu în ultima sută de ani, prin dezvoltarea de noi materiale și unelte de pescuit, o mobilitate crescută a pescarilor și tehnici moderne de detecție a exemplarelor. Gândiți-vă că în ultimii 9 ani, capturile declarate de către pescarii comerciali în România au fost sub 50% din cota alocată de stat pentru pescuit. Din punctul nostru de vedere, doar trei factori cumulați pot genera această situație: stocurile de pește foarte scăzute, cotele alocate pescuitului supradimensionate și evaziunea fiscală la un nivel extrem de ridicat, majoritatea capturilor nefiind declarate.

Viitor

Tocmai de aceea, în ultimele luni, alături de colegul meu deputat Alexandru Kocsis, am lucrat la o nouă lege a pescuitului, care să elimine cadrul legislativ actual, total ineficient. Fie că vorbim de braconajul excesiv, de protecția mediului dar și a pescarilor tradiționali, de înăsprirea pedepselor sau de măsuri de ajutorare a acestui domeniu strategic, totul va fi prevăzut în viitoarea lege. Este cât se poate de limpede faptul că stocurile de pești au scăzut dramatic, producându-se un dezechilibru între mortalitate și productivitatea naturală.

Să nu uităm că peștele reprezintă o resursă strategică de hrană pentru România, dar și un important bioindicator al calității mediului acvatic confirmând, prin prezența unora dintre specii, ape curate, nepoluate și implicit un mediu de viață adecvat traiului uman în cele mai bune condiții. Faptul că mortalitatea prin pescuit a crescut, iar productivitatea, prin alterarea habitatelor, a scăzut, ar trebui să ne amintească tuturor că resursele pescărești nu sunt infinite. Raportul Curții de Conturi de anul trecut ne spune foarte clar că evaziunea fiscală depășește 70% din cuantumul total al efortului de pescuit. Aici trebuie să intervenim noi, legiuitorul, dacă vrem să avem o pescărie performantă și un viitor pentru acest domeniu, trebuie să reglementăm toate aceste neajunsuri și să restabilim echilibrul natural.

Seceta pedologică în Dobrogea se va agrava dacă nu luăm măsuri urgente

Seceta pedologică în Dobrogea se va agrava dacă nu luăm măsuri urgente

În calitate de deputat în Parlamentul României din partea județului Constanța, am declarat de la bun început că prioritatea mea a fost, este și va rămâne Dobrogea. Din aceste motive, am lansat ministrului Agriculturii următoarea interpelare, în ideea de a găsi urgent soluțiile cele mai bune pentru diminuarea și într-un final stoparea fenomenului de seceta pedologică în Dobrogea noastră:

Seceta pedologică în Dobrogea

„Anul 2020 s-a caracterizat, pentru Dobrogea, prin seceta pedologică puternică și extremă, care a făcut ravagii mediului înconjurător dar și culturilor fermierilor noștri. Chiar și în perioada decembrie 2020 – ianuarie 2021, un raport al Agenției Naționale de Meteorologie arată că umiditatea din sol a prezentat valori scăzute şi deosebit de scăzute în Dobrogea, seceta pedologică fiind una moderată şi puternică. Defrişarea/supraexploatarea pădurilor şi distrugerea perdelelor forestiere din Dobrogea, pe parcursul mai multor ani, combinate cu schimbările climatice tot mai accentuate, au avut ca efect crearea unor condiţii dificile de refacere, regenerare sau replantare în solul regiunii noastre. Iar efectele (care vor duce treptat, dar sigur, la deșertificarea Dobrogei) nu au întârziat să apară:

  • Intensificarea vitezei vântului şi a evapotranspiraţiei
  • Reducerea acumulării zăpezii în timpul iernii
  • Intensificarea scurgerii de suprafaţă şi reducerea cantităţii de apă înmagazinată în sol
  • Reducerea gradientului termic în atmosferă şi deci scăderea probabilităţii de producere a ploilor

Una din principalele cauze ale deșertificării este îndepărtarea vegetației. Seceta, schimbările climatice, cultivarea terenurilor arabile, pășunatul excesiv și defrișarea, toate au efecte dezastruoase pentru oameni, animale și păsări. Studiile ne demonstrează însă că rata eroziunii solului descrește exponențial odată cu abundența vegetației. Acolo unde aceasta lipsește, solul se usucă sub acțiunea razelor de soare, iar ploile/inundațiile spală solul, acesta devenind tare și neproductiv. Iar fenomenul din Dobrogea nu este singular: https://www.agerpres.ro/mediu/2020/04/22/seceta-pedologica-moderata-puternica-si-extrema-in-dobrogea-si-pe-suprafete-agricole-extinse-din-moldova-si-muntenia-agrometeo–491299

Situaţia actuală

Potrivit Institutului Naţional de Statistică, ȋn 2014, în România erau 495 de mii de hectare de terenuri degradate și neproductive care ar putea să fie valorificate prin împădurire, prin includerea acestora în perimetre de ameliorare. Cu toate acestea, conform datelor făcute publice în Inventarul Forestier Naţional, ȋn Romȃnia procentul suprafețelor împădurite este de doar 29,62%, în timp ce media UE este de 43%.

Art.5 din Legea 100/2010, privind împădurirea terenurilor degradate, stabilește clar faptul că „Identificarea, delimitarea și constituirea perimetrelor de ameliorare la nivelul localităților se fac o comisie stabilită prin ordin al prefectului, la propunerea directorului executiv al direcției pentru agricultură și dezvoltare rurală.” Totodată, Regulamentul privind stabilirea grupelor de terenuri care intră în perimetrele de ameliorare (art.3 alin. 2), precizează că „Cererea sau sesizarea de constituire a unui perimetru de ameliorare se poate face de către direcția pentru agricultură județeană sau a municipiului București, ocolul silvic, agenția județeană/teritorială pentru protecția mediului, proprietarul terenului degradat sau alte persoane fizice ori juridice interesate și se depune la sediul primăriei comunei, orașului sau municipiului.”

Măsurile ce pot fi luate

Având în vedere situația de fapt prezentată, care necesită din partea noastră măsuri concrete și ferme, dar și a cadrului legislativ de la această oră, domnule ministru, permiteți-mi să vă adresez următoarele întrebări:

  1. Există la acest moment o situație privind suprafața totală a terenurilor degradate la nivelul județului Constanța? Dacă da, vă rog să îmi puneți la dispoziție un tabel al acestora, de la momentul intrării în vigoare a legii – locație, suprafață, momentul identificării acestora.
  2. Câte propuneri privind identificarea și delimitarea terenurilor degradate, în vederea includerii acestora în perimetre de ameliorare, au fost înaintate primăriilor de către Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Constanța de la intrarea în vigoare a Legii 100/2010?
  3. Au fost constituite, în ultimii 10 ani, perimetre de ameliorare pe raza județului Constanța? Dacă da, vă rog să îmi precizați când și unde anume.
  4. Există în prezent vreun program de atragere a fondurilor europene, pe care l-ar putea accesa autoritățile locale, cu ajutorul/concursul ministerului pe care îl conduceți, pentru crearea de perimetre de ameliorare?

Domnule ministru, cred cu tărie că stă în puterea noastră de a acționa pentru stoparea deșertificării județului Constanța. Schimbările climatice, la care adăugăm exploatarea excesivă și necorespunzătoare a terenurilor fertile, cultivarea excesivă și suprapășunatul, combinat cu despăduririle masive și diminuarea resurselor de apă pun în pericol viitorul agriculturii și rezervațiilor naturale din Dobrogea. În baza datelor furnizate de ministerul pe care îl conduceți, sunt convins că încă mai putem stopa acest fenomen, dacă ne punem serios pe treabă..”

Va supraviețui monumentul „Debarcader Mamaia Cazinou”? Întrebare către ministrul Culturii

Va supraviețui monumentul „Debarcader Mamaia Cazinou”? Întrebare către ministrul Culturii

Cândva, era singurul bar maritim al Europei. În timp, totul s-a distrus și suntem foarte aproape să îl pierdem pentru totdeauna. „Debarcader Mamaia Cazinou” sau Pasarela Regală, cum este cunoscută astăzi, făcea parte din Ansamblul Cazinoului din Mamaia, inaugurată de Sfânta Maria în anul 1935, în prezența Regelui Carol al II-lea. Aceasta, împreună cu Cazinoul, a reprezentat pentru mai multe decenii un adevărat punct de atracție pentru litoralul nostru. În timp însă, din cauza intereselor meschine ale politicului, s-a degradat și acum este de nerecunoscut.

Debarcader Mamaia Cazinou în 1938

Debarcader Mamaia și Cazinoul în 1938

Tocmai de aceea, în calitate de deputat de Constanța, am formulat întrebările de mai jos ministrului Culturii, pentru a mă asigura că nu rămânem doar la nivel de vorbe atunci când discutăm despre salvarea acestui monument:

„Stimate domnule ministru,

Este de notorietate faptul ca Administrația Națională „Apele Române”(ANAR) prin  Administrația Bazinală de Apă Dobrogea Litoral (ABADL) derulează proiectul finanțat prin fonduri europene intitulat „Reducerea eroziunii costiere faza II 2014-2020”, proiect în care urmează să se înnisipeze și zona aferentă monumentului „Debarcader Mamaia Cazinou”, aflat în administrarea societății  Litoral SA –aflată în insolvență -, în baza Ordinului Ministerului Transporturilor nr. 2170/03.05.1990.

În plus, în cadrul ședinței de lucru din data de 11.08.2020, la care au participat reprezentanți ai Ministerului Culturii, Institutului Național al Patrimoniului, Ministerului Fondurilor Europene, ANAR, ABADL, s-a discutat și agreat că o soluție pentru protejarea și reabilitarea monumentului „Debarcader Mamaia Cazinou”, este transferul acestuia din administrarea Litoral SA- în insolvență către Ministerul Culturii, pentru a se putea identifica astfel, sursele necesare finanțării unui nou proiect privind reabilitarea și mutarea monumentului în mare pe un viitor amplasament, având în vedere că există linii de finanțare pentru perioada 2021-2027, pentru reabilitarea de monumente.

Până în momentul de față, Administrația Bazinală de Apă Dobrogea – Litoral a făcut (și va face și pe viitor) tot posibilul pentru conservarea monumentului, însă nu este de ajuns. Constanța are nevoie de punerea sa în valoare cât mai urgentă, pentru ca acesta să își poată îndeplini din nou rolul său original din punct de vedere al vilegiaturii în stațiunea Mamaia.

Ținând cont de toate aceste aspecte, de faptul că acest proiect va beneficia substanțial istoriei și turismului județului Constanța, precum și că au trecut aproximativ 150 de zile de la data ședinței de lucru mai sus menționate, vă solicităm respectuos, domnule ministru, să ne raspundeți, în scris, dacă pâna la data prezentei:

  1. s-au facut demersuri de catre institutia pe care o conduceti pentru transferul monumentului „Debarcader Mamaia Cazinou” de la Litoral SA – în insolvență;

  2. au fost identificate axele de finanțare pentru acest proiect, s-a solicitat oficial sprijinul Ministerului Fondurilor Europene și dacă s-au facut demersuri pentru obținerea fondurilor necesare;

  3. s-au demarat procedurile de elaborare ale fișei de proiect, precum și dacă aceasta a fost depusă autorității de management, în vederea aprobării spre finantare;

  4. s-a demarat procedura de obținere a terenului de la ABADL, pentru viitorul amplasament al monumentului „Debarcader Mamaia Cazinou”.

 

La final, pe scurt, povestea tristă a Pasarelei Regale din Mamaia: https://m.adevarul.ro/locale/constanta/cum-si-au-batut-joc-autoritatile-pasarela-promenada-mamaia-bijuterie-arhitectonica-inaugurata-rege-1_5e397b955163ec4271c1c687

Secția de neurologie pediatrică din Constanța, lipsită de aparatură și echipamente

Secția de neurologie pediatrică din Constanța, lipsită de aparatură și echipamente

Pentru a înțelege mai bine de ce am depus săptămâna aceasta la Consiliul Județean Constanța o adresă prin care solicit președintelui Consiliului Județean Constanța achiziționarea de urgența a unui aparat EEG, special pentru secția de neurologie pediatrică, vă prezint câteva detalii mai putin cunoscute:

Adresa nr 2334 din 28.01.2020 către Consiliul Județean Constanța privind achiziționarea unui aparat EEG pentru secția de neurologie pediatrică

  • De la 01 ianuarie până în prezent, aproape 90 de copii cu probleme au avut nevoie, în cadrul secției de neurologie pediatrică a Spitalului Județean Constanța, de o electroencefalogramă (EEG).
  • Dacă în 2017, peste 700 de copii au avut probleme de neurologie pediatrică, din iulie 2018 până în decembrie 2019, medicul specialist pe neurologie pediatrică a Spitalului Județean Constanța a avut peste 2000 de copii care au necesitat un consult EEG, potrivit datelor de la Direcția de Sănătate Publică.
  • Secția de neurologie pediatrică a Secției de Pediatrie a Spitalului Județean Constanța a fost înființată abia în martie anul trecut, în urma demersurilor susținute de mine, cu toate că aveam un medic disponibil încă din vara lui 2018, iar nevoia era evidentă și stringentă. Puteți găsi detalii suplimentare în raportul meu de activitate, pe care îl depun în fiecare an, de la începutul mandatului meu de consilier județean: https://bogdanbola.ro/raportul-meu-de-activitate-in-consiliul-judetean-constanta-in-perioada-2018-2019/700
  • Cu toate acestea, după 30 de ani de “modernizări” și investiții masive, Spitalul Județean Constanța are un singur aparat de electroencefalografie (EEG) care deservește populația, atât adultă cât și pe cei mici, din județele Constanța și Tulcea! Și nici măcar acela nu este achiziționat din bugetul Spitalului, ci primit ca donație din partea unui binefăcător.
  • În ciuda condițiilor impuse de Direcția de Sănătate Publică, conform cărora pentru copii este necesar un circuit separat de pacientul adult, lucrul acesta nu se întâmplă acum! Toți folosesc același aparat, stând la coadă împreună cu orele și zilele câteodată…
  • Și cu toate că doar cu ajutorul acestui aparat se poate face o investigație noninvazivă și rapidă, putându-se folosi la sugarii cu vârsta mai mică de un an și pentru cei mici care suferă de evenimente epileptice sau nonepileptice, noi avem un singur aparat EEG la zeci de mii de pacienți
  • Acesta ar scuti părinții de timp pierdut inutil pe drumuri, statul român ar face o economie consistentă, scurtându-se perioada de internare a pacienților și ar scuti pe cei mici de chinul de a sta prin spitale și le-ar descoperi eventualele probleme din timp

Motivarea cererii mele, asa cum veți vedea mai jos, este una simplă, documentată și în același timp înfiorătoare pentru cei care sunt obligați să treacă prin așa ceva. Dar să începem cu începutul…:

➡️ în luna februarie 2019 vă solicitam, domnule Președinte, să urgentați procedurile pentru înființarea unui compartiment de neurologie pediatrică în Spitalul Județean Constanța și să îmi comunicați care erau stadiul și pașii făcuți până la acel moment pentru înființarea compartimentului, având în vedere trecuse un an de la demararea (ipotetică) a procedurilor de înființare.
➡️ chiar dacă nu am primit niciun răspuns în scris, luna următoare, Consiliul Județean Constanța adopta Hotărârea nr. 63/29.03.2019, prin care aprobam modificarea structurii organizatorice a S.C.J.U. Constanța prin crearea unui compartiment de neurologie pediatrică. Adresa mea avusese efectul scontat, însă acela ar fi trebuit să fie doar primul pas spre modernizarea Secției de Pediatrie.
➡️ cu toate că Secția Clinică de Pediatrie a Spitalului Județean Constanța deservește practic trei județe – Constanța, Tulcea și Ialomița – abia din luna iulie 2018 a fost angajat un medic specialist pe neurologie pediatrică.
➡️ Dacă în 2017, peste 700 de pacienți au avut probleme de neurologie pediatrică, din iulie 2018 până în decembrie 2019, medicul specialist pe neurologie pediatrică a avut peste 2000 de copii care au necesitat un consult neurologic pediatric, potrivit datelor de la Direcția de Sănătate Publică
➡️ Se poate observa în mod clar că numărul de copii care necesită diagnostic, investigații de specialitate și tratament specific este în creștere, iar aceste îngrijiri nu se pot face decât prin internarea într-o secție de neurologie pediatrică

De ce este un astfel de compartiment vital pentru întreaga zonă de sud-est a României și de ce trebuie să îl dotăm pe măsură, cu echipamente moderne și spații adecvate?

➡️ Neurologia pediatrică este o specialitate independentă, care se ocupă cu diagnosticarea și tratarea afecțiunilor neurologice ale copiilor și adolescenților, unde aproximativ 10-20% din internările din pediatrie al S.C.J.U. sunt cauzate de afecțiuni neurologice;
➡️ Patologia neurologiei pediatrice este vastă, dar epilepsia și manifestările paroxistice non-epileptice ale copilului reprezintă cea mai frecventă cauză de prezentare la medicul neurolog, urmate de tulburările de dezvoltare la vârsta de sugar;
➡️ Avem un număr mare de pacienți, iar tendința este în creștere pentru copiii născuți prematur, cu sindroame genetice, cu suferință pre și perinatală, care pot fi diagnosticați și investigați din timp, în compartimentul de neurologie pediatrică, pentru a împiedica viitoarele complicații;
➡️ De asemenea, deoarece de aici a pornit demersul meu, nu trebuie să uităm că pacienții cu atrofie musculară spinală pot beneficia de tratamentul necesar doar în acest compartiment, internare și monitorizare specifice afecțiunii lor
➡️ În evidența Secției de Pediatrie a S.C.J.U. Constanța sunt înregistrați pacienți tineri cu boli neurologice rare, care primesc tratament specific cu administrare bilunară, fiind necesară internarea și monitorizarea lor la neurologie pediatrica. Monitorizarea se face in special cu aparatul de EEG
➡️ Nu mai puțin important este faptul că, potrivit medicilor, sunt frecvente solicitările de consult neurologic din partea altor secții ale spitalului (chirurgie pediatrică sau neonatologie) precum și pentru pacienții cu afecțiuni acute ce sunt urgențe medicale, necesitând internare și supraveghere. Acest consult se poate face in conditii optime cu ajutorul EEG-ului

Cu toate aceste motive, Spitalul Județean Constanța are UN SINGUR APARAT EEG pentru întregul spital, adulți si copii. De ce este nevoie de un aparat performant EEG și de un spațiu adecvat secției de neurologie pediatrică?

➡️ EEG este o investigație noninvazivă și ușor de efectuat, putându-se folosi la sugarii cu vârsta mai mică de un an, unde manifestările legate de imaturitatea cerebrală necesită diagnostic diferențial cu epilepsia;
➡️ Există un număr mare de prezentări si internări în cadrul secției de pediatrie pentru evenimente epileptice sau nonepileptice (aprox. șapte pe zi), fiind necesar cel puțin o înregistrare standard de EEG, care durează aproximativ 30 min per pacient, uneori durând chiar și o oră, în funcție de vârsta pacientului.
➡️ Prezența unui aparat EEG destinat copiilor va scurta perioada de spitalizare a acestora si va reduce stresul părinților și cheltuielile aferente. În prezent, efectuarea EEG-ului se face pe bază de programare (în lipsa aparaturii), prelungind astfel spitalizarea copiilor cu aproximativ 2 zile (adică cheltuieli de minim 720 de lei). Costurile acestea sunt suportate de spital/statul român, deci am putea face o substanțială economie.
➡️ În cadrul S.C.J.U. Constanța s-a înființat Centrul de Epilepsii, ceea ce a făcut ca Laboratorul de la Explorări funcționale (unde se află acum singurul EEG din spital) să fie supraaglomerat de pacienții adulți. De asemenea, potrivit condițiilor impuse de Direcția de Sănătate Publică, pentru copii este necesar un circuit separat de pacientul adult, lucru care nu se întâmplă acum!
➡️ Luați în considerare că doar în luna octombrie 2019, au fost luați în evidență la compartimentul de neurologie pediatrică 77 de pacienți consultați, care au necesitat spitalizare continuă și de zi. Iar în luna în curs, ianuarie 2020, pană la data de 23.01. existau deja 82 de pacienți la secția de neurologie pediatrică.
➡️ Deci toți pacienții și părinții acestora au așteptat și au plătit în plus, apelând la spitale private, deoarece nu există măcar un aparat EEG pentru secția de pediatrie. Asta ca să nu mai vorbim și de ceilalți 139 de pacienți consultați în regim ambulatoriu în policlinica de copii a S.C.J.U. Iar creșterea vizibilă a numărului de pacienți va continua, deoarece abia acum începe sa se afle de existența acestei secții din cadrul Spitalului Județean Constanța.

Concluzii și solicitări

 

Din aceste motive, domnule Președinte, considerăm că este imperios necesar să achiziționăm un aparat EEG pentru secția de neurologie pediatrică, complet dotat și de ultima generație. De acest aparat EEG vor putea beneficia și alți copii, înafară de cei internați la neurologie pediatrică, pe baza unui bilet de trimitere și a unei programări. Având în vedere că există, la acest moment, UN SINGUR APARAT EEG pentru tot Spitalul Județean Constanța (și acela primit ca donație de la privați, nu cumpărat din fonduri publice) și pentru zecile de pacienți care zilnic îl folosesc, considerăm că este o investiție care trebuie imediat făcută. Costul preconizat pentru un aparat de ultima generație nu s-ar ridica la mai mult de 50.000 de euro per total (mai ieftin decât am dat pe catargul de la intrarea din statiunea Mamaia, aș zice eu…).

Vă rog să îmi comunicați în scris ce decizie se va lua în urma adresei mele, dacă se dorește sau nu achiziționarea acestui aparat și când anume preconizați că se va face. Ideal ar fi să se întâmple înainte de votarea bugetului pe anul 2020, altfel mă voi vedea nevoit să revin cu această solicitare ca amendament la bugetul județului, dar va trece până atunci nepermis de mult timp. Deocamdată, apelez doar la buna credință a dumneavoastră în rezolvarea acestei probleme cu adevărat stringente pentru cei mai mici locuitori ai județului nostru. Chiar nu îmi doresc sa treacă încă un an pană se va rezolva și această problema, asa cum s-a întâmplat în cazul înființării secției de neurologie pediatrică.” Pentru aducere aminte: https://www.ziuaconstanta.ro/stiri/administratie-locala/consilierul-judetean-bogdan-bola-trage-un-semnal-de-alarma-copiii-cu-boli-rare-mor-iar-spitalul-judetean-constanta-nu-are-un-compartiment-de-neurologie-684362.html

La final, îl voi cita chiar pe președintele Consiliului Județean Constanța, care spunea într-o declarație dată la sfârșitul anului trecut: “Pentru anul viitor una din prioritățile mele personale este continuarea modernizării și reabilitării spitalului județean dar și investiții masive în tot sistemul medical din județul Constanța.” Sper doar că nu a fost încă o altă declarație politicianistă și demagogică și că lucrurile se vor mișca rapid și normal. Pentru că mai sunt multe de făcut pentru secția de neurologie pediatrică a Constanței…

Povestea unui erou dobrogean – Marin Lungu, prea mic pentru un război atât de mare

Povestea unui erou dobrogean – Marin Lungu, prea mic pentru un război atât de mare

Născut în Dobrogea și crescut pe front, s-a înrolat în armată la doar șapte ani. A participat la peste 20 de misiuni în spatele frontului inamic. Până la vârsta de nouă ani, Marin Lungu deja fusese decorat de patru ori, inclusiv cu Virtutea Militară. Capturat și apoi eliberat, și-a pierdut un timp abilitatea de a vorbi. S-au scris două cărți despre el, s-a făcut un film („Prea mic pentru un război atât de mare”) și avea o rubrică dedicată lui în manualele de istorie. Apreciat și decorat de statele aliate României, a atins un statut internațional, ca unul dintre cei mai tineri combatanți din istoria războaielor lumii. După Revoluție, statul român a avut „grijă” să își piardă casa și să rămână pe drumuri. Aceasta este povestea lui Marin Lungu, erou dobrogean…

Începuturile lui Marin Lungu

„Am plecat la război copil de trupă, aveam 7 ani. Tatăl, bunicii, toți bărbații din familia mea s-au întors acasă de pe front fără mâini, fără picioare. Pe vremea aceea trăiam cu inconștiența copilului. Aveam mereu un clește la mine, cu care tăiam sârma ghimpată, să trec pe frontul nemților..” povestește acum eroul de război Marin Lungu. Sintagma „prea mic pentru un război atât de mare” este, la origini, titlul unui film românesc din 1969, regizat de Radu Gabrea, având drept protagonist un copil care, în timpul celui de al II-lea Război Mondial, este decorat pentru fapte eroice deosebite, care fac din el un autentic erou național…

Copil de trupă fiind, în Regimentul 40 Infanterie Medgidia, Marinică, așa cum îi spuneau toți, nu și-a petrecut cea mai faimoasă perioadă a vieții asemenea celorlalți de seama sa. Erau cinci frați, iar el avea numai 2 ani, când tatăl i-a părăsit. L-a crescut bunica, Velica Lupu, din partea mamei. Ştia să scrie și să socotească, înainte de a intra în școală primară, spre bucuria și încântarea bunicului, Ioan, care îndura din greu suferințele provocate de gloanțele care îi intraseră în piept și picioare în Războiul de Reîntregire, la Mărășești. Rănile mai supurau încă. După ce i s-a amputat un picior, a mai trăit un timp scurt, apoi a murit. Deși decorat cu mai înalte distincții de război, a fost înmormântat ca un amărât, în Cimitirul Săracilor din Tulcea. Copilul a rămas marcat de dispariția bunicului…

Situația materială precară de acasă, agravată de dezertarea din fruntea familiei a tatălui, de lipsa mamei plecată în lume să-și poată crește ceilalți copii, dar și starea de război în care se afla țara, l-au determinat să bată la porțile unității militare din Medgidia – Regimentul 40 Infanterie – pentru a fi primit copil de trupă. Astfel, tânărul de numai șase ani și opt luni – născut la 21 ianuarie 1936 în satul Neatârnarea, județul Tulcea – a început să se supună rigorilor vieții militare. Dobrogea (și mai ales Constanta) suferea deja sub bombardamentele inamice și suporta cu greu lipsurile și rigorile impuse de război… Iar dacă sunteți curioși să citiți o poveste interesantă a Constantei din acele vremuri, vă recomand: https://bogdanbola.ro/povestea-primelor-tramvaie-din-constanta-aduse-captura-de-razboi-din-odessa/737

Dar să revenim…în august 1944, când generalul Costin Ionașcu, comandantul Diviziei 9 infanterie, căreia îi era subordonat regimentul, a făcut o vizită în unitate, avea ceva vechime. Aflând că acesta urma să plece pe front, în cazarmă rămânând numai partea sedentară, Marin Lungu a cerut să fie scos la raport. Era încadrat la grupa de toboșari a fanfarei regimentului și abia ieșise din infirmerie, unde fusese tratat de o boală a sărăciei, când s-a prezentat în fața generalului, pentru a-l ruga să-i aprobe plecarea pe front, ca voluntar, alături de personalul regimentului.

Auzindu-i solicitarea, generalul a râs mai întâi, apoi s-a aplecat asupra acelei mogâldețe de om, l-a mângâiat părintește pe obraz, l-a bătut prietenește pe umăr şi i-a spus: “Ești prea mic, tu, copile, pentru un război atât de mare!”. Firește, nu i-a aprobat. Dimpotrivă, i-a ordonat comandantului unității să-l trimită înapoi, la bunica sa. Zadarnic l-au căutat după aceea, un major și câțiva soldați, pentru a aduce la îndeplinire dispoziția generalului, Marin Lungu s-a ascuns într-un pod și când unitatea se pregătea de plecare, s-a furișat în fânul dintr-o căruță cu coviltir a serviciului de armament, printre lăzile cu muniție.

Clandestin, către linia frontului

Așa a ajuns în trenul regimentar. Când acesta tocmai trecea pe podul de la Cernavodă, a survenit și primul pericol. De pe vasele de război ale nemților, care se retrăgeau dinspre Brăila și Hârșova, s-a dezlănțuit un puternic foc de artilerie. Au sosit însă cu bine în Gara Pantelimon. În timp ce debarcau, i-a atacat aviația inamică. Moș Călin, purtătorul de atelaj, a dat bice cailor, care s-au îndreptat în galop spre pădurea din apropierea gării. O bombă a căzut chiar în apropierea căruței şi bubuitul ei l-a speriat atât de tare pe băiat, încât a sărit din ascunzătoare și a luat-o la goană încotro vedea cu ochii. Abia atunci și-a dat seama bătrânul căruțaș că avusese un călător clandestin. A pornit cu căruța după el și când l-a ajuns, nu mică i-a fost surprinderea recunoscând în musafirul nepoftit pe, de acum foarte cunoscutul mic personaj de la isprava sa cu generalul. În pofida împotrivirii copilului, de teamă că o să-l trimită acasă, Călin a reușit să-l urce lângă el, înapoi, printre lăzile cu muniție, promițându-i că nu-l va preda. Așa a străbătut în plin bombardament de artilerie și aviație inamică, ascuns printre adevăratele butoaie cu praf de pușcă, drumul de luptă al Regimentului 40 Infanterie de la Otopeni, Roșu, Băneasa și Tunari.

După încheierea luptelor din jurul Capitalei, la Buftea, unde regimentul a cantonat în așteptarea sosirii din Dobrogea și a celorlalte unități ale diviziei, cu care să plece în Transilvania, pentru eliberarea Ardealului de Nord de sub ocupația trupelor hitleristo-horthyste, Marinică a fost văzut de colonelul Leonin, șeful de stat major al diviziei, care l-a dat pe mâna unui sergent ca să-l ducă înapoi la Medgidia Sergentul s-a urcat cu el în cabina unui vagon cisternă și când trenul s-a pus în mișcare, băiatul a profitat de neatenția însoțitorului, furat de frumusețea unor fete de pe peron, s-a lăsat ușor pe ultima treaptă a scării și a sărit înainte ca trenul să prindă viteză. Când a observat sergentul, era prea târziu și n-a îndrăznit să mai coboare. Marinică s-a dus iar la căruța lui Moș Călin și așa a ajuns, cu trenul militar în care erau îmbarcați, în Ardeal.

În gara Bazna, când căruța în care se ascundea a fost coborâtă de pe vagonul-platformă, Marin a făcut imprudența să plece spre manutanța regimentului ca să facă rost de ceva mâncare și a căzut în mâinile majurului de care se ferise atâta. A încercat iar să fugă, dar acesta l-a prins, după câteva peripeții, și l-a dus la postul de comandă al regimentului. Deși l-a implorat pe colonelul Iacob pentru a-l lăsa măcar în spatele frontului, ofițerul nu a cedat și l-a încredințat unui furier, pentru a-l duce înapoi la Medgidia. Copilul devenise o problemă, cu atât mai mult cu cât ordinul generalului Ionașcu nu fusese încă executat nici după atâta timp.

Nimeni nu concepea prezența unui copil în linia întâi, în fața gloanțelor. Afară doar de el, Marin Lungu, care iarăși a reușit să scape, de data aceasta chiar cu “ajutorul” avioanelor nemțești care mitraliau tot ce se afla pe șoseaua ce ducea spre gară, furierul luând-o la sănătoasa, spre o pădure, ca să-și scape pielea, lăsându-l pe Marinică în plata Domnului. Copilul avea să-și înceapă atunci misiunea de cercetaș, asumată voluntar, până la sfârșitul războiului. De la câțiva copii, refugiați din satul Cornești, împreună cu părinții, în urma ocupării localității de către inamic, a aflat primele date despre acesta în timp ce își căuta un prieten, caporal, și pe camarazii lui din Grupa 132 cercetare a diviziei.

Micuțul Marin Lungu, eliberând Ardealul

După o noapte petrecută în cimitirul din sat, pornind de la informaţiile căpătate de la un bătrân, în a cărui curte ajunsese, după fuga din cimitir, s-a deplasat spre locul unde hitleriştii şi horthyştii săvârşiseră, cu sălbăticie, fapte monstruoase. Băiatul s-a îngrozit văzând un grup de 15 soldaţi şi un ofiţer masacraţi. Zăceau într-un lac de sânge, cu feţele încremenite în nefiinţa şi sluţite cu o cruzime de fiara. Aveau ochii scoşi, nasul şi urechile tăiate, A trecut prin dreptul fiecăruia, la gândul să nu fie şi prietenul său printre ei. I-a venit ideea, aproape inimaginabilă pentru mintea lui de copil, să adune ce putea de la cadavre: tăbliţe matricole, acte, scrisori, fotografii pentru a dezvălui mai târziu numele acestor martiri, foşti răniţi şi prizonieri, pe care fasciştii şi horthyştii îi batjocoriseră într-un asemenea hal. Inamicul era peste tot, putea fi prins şi el în orice moment. Înaintând pe brânci prin fâneţe şi lăstărişuri, s-a îndreptat spre o pădure pentru a se ascunde, într-un loc a dat de un fir telefonic nemţesc pe care l-a tăiat, în mai multe locuri, cu briceagul, întrerupându-le pentru un timp comunicaţiile.

Intrat în zona de acţiune a Regimentului 34 Infanterie, a fost dus la căpitanul Pană, comandantul unei companii, nimeni altul decât vestitul Ion Gh. Pană, de mai târziu, cavaler al Ordinului “Mihai Viteazul”, erou între eroi, ajuns membru al Uniunii Scriitorilor, autor al unor impresionante cărţi de memorialistică, în care a rezervat un loc special faptelor de excepţie ale lui Marin Lunga. Ascultându-i informaţiile preţioase, căpitanul a rămas uimit de isteţimea puştiului pe care 1-a prezentat comandantului de regiment, colonelul Ion Botea. La rându-i, acesta avea să deducă, pe baza altor mărturisiri ale băiatului, că în turla bisericii din Comeşti se află instalat un observator de artilerie, fapt confirmat ulterior şi de alte surse, ca, de altfel, şi alte date culese de Marin. I-a raportat, telefonic, generalului Ionaşcu, la care s-au prezentat, apoi, împreună. Uimit de perseverenţa puştiului, dar şi de isteţimea lui, comandantul diviziei a cedat insistenţelor colonelului şi a altor ofiţeri, care au cerut să-l lase cu ei pe front După ce le-a comunicat hotărârea, l-a luat, în văzul tuturor, pe copil în braţe şi l-a strâns puternic al piept. „Să aveţi grijă de el ca de ochii din cap”, le-a ordonat generalul. Marin a scos un chiot de bucurie.

Numit în grupul de cercetare al diviziei, va juca un rol important în culegerea de informaţii despre inamic. Chiar Marin Lungu  isi reaminteste acele momente, multi ani mai tarziu: „Umblam noaptea prin păduri, iarna, pe geruri cumplite. Am fost mereu în faţa primei linii a frontului. Eram trimis ca cercetaş în rândurile lor, fiind cel mai mic, ajungeam cel mai departe. Trăgeam o capră după mine, era acoperirea mea. Când mă întreba ce-i cu mine vreunul din naziştii printre care umblam, făceam pe surdo-mutul şi eram lăsat să merg mai departe. Şi, în timp ce treceam de-a lungul trupelor, memoram tot ce vedeam. Mă întorceam apoi la ai mei şi le spuneam câţi nemţi erau, câte tancuri şi tunuri aveau, ce armament purtau, ce era în camioane, ce maşini, tot…”

Cel dintâi, din linia întâi

Mai întâi la Oarba de Mureş, unde a avut loc una dintre cele mai crâncene bătălii din campania pentru eliberarea Ardealului şi din istoria modernă a României, soldată cu o mare victorie, obţinută cu preţul vieţii a 11. 000 de soldaţi, subofiţeri şi ofiţeri (morţi, răniţi sau dispăruţi). Pe Dealul Sângeorgiu, cota 495 era o redută aproape inexpugnabilă. Acolo se afla o cazemată din beton armat înconjurată de şanţuri şi locaşuri de tragere, de asemenea betonate, precum şi tancuri îngropate care semănau moarte în jurul lor şi făceau cu neputinţă înaintarea trupelor noastre. Grupul de cercetare, din care făcea parte şi Marin Lungu, a trecut Mureşul pe plute, printre gloanţele trase de inamic, pentru a-şi putea îndeplini misiunea de cercetare mai amănunţită a dispozitivului adversarului Cu cât urcau mai sus spre cotă întâlneau tot mai mulţi morţi. Peisajul devenise înfricoşător…

Lângă un căpitan mort, Marin a găsit un binoclu. Privind prin el spre cotă, a descoperit un cuib de mitraliere şi lunetişti care trăgeau cu înverşunare în luptătorii noştri, i-a spus unui sergent care era în apropiere cu o secţie de branduri. O ploaie de proiectile plecată în direcţia menţionată i-a amuţit pentru totdeauna pe nemţi. Mai la deal, împreună cu sergentul Panozza, cu care rămăsese pe pantă, tot cu ajutorul binoclului, au descoperit două cazemate din bârne groase de lemn din care se trăgea continuu. Informat, comandantul unei subunităţi de pionieri a întreprins o acţiune temerară împreună cu subalternii, aruncând încărcături de trotil cu fitil aprins şi salbe de grenade, care au distrus cazematele. A doua zi, după cucerirea dealului Sângeorgiu, generalul Ionaşcu, avansând în grad mai mulţi combatanţi, a ţinut să pună cu mâna lui galonul de fruntaş pe epoletul micului soldat, lăudându-i curajul cu care s-a avântat în linia întâi, recunoscând că i-a fost cu neputinţă să-l convingă ori sa-l silească să nu ia parte direct la luptele diviziei.

În zona Apahida, sub aparenţa unui copil amărât, zdrenţuros îmbrăcat, cu o desagă de cartofi pe umăr, hoinărea dintr-o parte în alta fără să fie deranjat de ostaşii nemţi care-l priveau cu dispreţ, spre bucuria lui. Aşa a putut să-şi dea seama că în gară debarcaseră câteva sute de fascişti cu pistoale automate şi grenade, veniţi pentru întărirea celorlalte forţe, de asemenea că pe dealul din preajma târgului se săpau tranşee şi se cărau bârne groase de lemn, pentru amenajarea de adăposturi şi cazemate. Când a auzit ce informaţii i-a adus, maiorul Pelea, comandantul grupului de cercetare, l-a sărutat de bucurie. In satul Urziceni, în apropiere de Carei, unde se duceau ultimele lupte de pe teritoriul naţional, hitleriştii aduseseră forţe proaspete. Informaţiile, însă, erau destul de vagi. Pentru limpezirea lor, maiorul Pelea a recurs la o stratagemă. A cumpărat o viţică de la o femeie şi, pe post de păstor, l-a trimis pe Marinică în liniile nemţilor. Ştia lecţia. “Înarmat” cu o nuia, îmbrăcat în haine ardeleneşti, cu mai multe buzunare, în care să îndese pietricele, după numărul tancurilor; beţişoare, după numărul tunurilor, încins la pantaloni cu două sfori, ca să facă noduri, corespunzătoare cisternelor de combustibil, a plecat din Foeni spre Urziceni. La documentare l-a ajutat şi o bătrână, care fără să-şi dea seama ce urmărea băiatul, l-a sfătuit să ocolească pădurea, în care ea numărase ca intraseră tancuri, mulţi soldaţi i-a spus chiar numărul. Marin aflase şi numărul, aproximativ fireşte, de tunuri, cisterne etc. Avea ce-i comunica maiorului.

Prea mic pentru un război atât de mare, dar lupta în Ungaria și Cehoslovacia

Debreţin – de data aceasta pe teritoriul Ungariei. Marin Lungu, îmbrăcat ca un copil de ungur, făcea, pe surdomutul. Misiunea lui era de a prelua din gară, de la o persoană care ştia cum să-l identifice, după o parolă ştiută de amândoi, “bineînţeles, un mesaj important pentru Armata a 4-a română. O alta vizase observarea mişcărilor de trupe Dinamice care intraseră într-o pădure, fapt semnalat anterior de alte surse. Marin aduna, chipurile, într-o sanie, vreascuri. Dar în pădure, spre surprinderea lui, nu era nici ţipenie de om. Doar nişte lupi îşi arătau prezenţa prin urlete îngrozitoare, care l-au, speriat. A pornit spre satul Monok. La poalele dealului, dintre pădure şi sat, l-au oprit cinci santinele nemţeşti. Şi-a jucat cu bine rolul de surdo-mut. Văzându-l aşa amărât, cu mâinile îngheţate; bocnă, lăcrimând de ger, nemţii l-au lăsat să plece, nu înainte însă de a-i răsturna sania pentru a se convinge că avea numai vreascuri. Continuându-şi drumul, cu cât urca dealul spre Monok, vedea sporind numărul soldaţilor aflaţi pe costişe. Dinspre sat curgeau şuvoaie nesfârşite de oameni şi tunuri care intrau în poziţie de luptă.

Ajuns, într-un târziu la punctul de comandă al diviziei, i-a raportat direct generalului Ionaşcu tot ceea ce văzuse. Erau informaţii capitale, care l-au determinat pe comandant să schimbe hotărârea de luptă luată iniţial. Potrivit acesteia, urmau să atace trupele din pădure. Din cele relatate de Marin, reieşea că inamicul se retrăsese de acolo şi se grupase, în taină, pe dealul de la sud de Monok. Deci acţiunea preconizată, nu numai că avea loc în gol, dar expunea trupele noastre la o contra-lovitură din, partea inamicului, pe flancuri. Pe baza noilor date atacul s-a dat asupra noului dispozitiv al adversarului. Marin Lungu a fost citat prin Ordin de zi şi decorat cu medalia “Serviciul Credincios”. Era a doua distincţie acordată de când se afla pe front. Au urmat alte misiuni, la fel de primejdioase, în Cehoslovacia. În munţii Tatra, pe un ger năpraznic, în zona localităţilor Bistra şi Myto, a văzut tancurile şi auto blindatele din rezerva inamicului cu care, acesta intenţiona să contraatace, precum şi alte elemente din dispozitivul de luptă german.; Atunci a trecut prin două momente care puteau marca sfârşitul. În timpul amplasării pe itinerariul ocupat de inamici, l-a ajuns din urmă o maşină nemţească, un Mercedes.

Unul dintre hitlerişti i-a făcut semn să urce. A înlemnit de spaimă. Dar şi-a jucat bine rolul de surdo-mut. La marginea unei localităţi era un perete stâncos, în care se afla un tunel cu cazemate şi locaşuri de tragere. Maşina s-a oprit şi când cei trei ofiţeri care se găseau în maşină au coborât; îndreptându-se spre pasarela prin care se ajungea la tunel, un avion de vânătore românesc i-a mitraliat. Şoferul a fugit, iar el s-a ascuns sub maşină. S-a strecurat apoi pe burtă, spre unul dintre ofiţerii morţi, a tras porthartul de lângă el, i-a scos hărţile şi notiţele dinăuntru şi a fugit cu ele în pădure. Marin Lungu a mers, prin zăpadă şi viscol, era februarie 1945, la întâmplare, nu ştia unde se găsea. A înotat prin troiene până când 1-a toropit o amorţeală. Abia aţipise, când l-au descoperii alţi cercetaşi ai noştri. La postul de comandă al diviziei, maiorul Pelea a rămas uimit de cele aflate de la Marin, dar mai cu seamă de ceea ce conţineau hărţile şi notiţele luate de la ofiţerul neamţ. Ele s-au dovedit de o mare importanţă pentru organizarea acţiunii de învăluire a detaşamentului .

Avem un pui de om aici, domnule ministru…

În ajunul asaltului final pentru eliberarea oraşului Banska-Bystrica, a fost trimis la un castel aflat pe o colină înaltă, deasupra satului Dol Micina. Două grupe care încercaseră să ajungă acolo fuseseră secerate de mitraliere. De sus, a putut să observe înapoia gardurilor şi pe uliţele localităţii, mitraliere, branduri, tunuri antitanc şi blindate, masate pentru a contracara înaintarea trupelor române. Şi, la scurt timp, alte şi alte date despre dispunerea şi tăria forţelor inamicului din câte putea selecta un copil de vârsta lui, altfel bine instruit dinainte ce să urmărească – le-a prezentat superiorilor în urma “incursiunii” sale pe străzile oraşului şi în gara Banska-Bystrica. După eliberarea marelui oraş slovac, generalul Ion Stănculescu, zis “Vulturul”, succesorul la comanda diviziei al generalului Ionaşcu şi generalul Nicolae Dăscălescu, comandantul Armatei a IV-a, l-au prezentat ministrului de Război, generalul Constantin Vasiliu Răşcanu, venit în inspecţie.

Pentru copilul de trupă de atunci şi generalul-maior în retragere, s-a petrecut un eveniment memorabil, pe care şi-l reaminteşte perfect: „Avem un pui de om aici, domnule ministru (i-a raportat generalul Dăscălescu lui Răşcanu). Fruntaşul Marin Lungu. Este cu noi pe front de la începutul războiului în Vest şi a făcut şi nişte fapte extraordinare, incredibile pentru mulţi.” Uimit de cele auzite, ministrul a ordonat să iasă în faţa marii unităţi. L-a îmbrăţişat şi pe loc, l-a avansat la gradul de caporal şi l-a decorat cu medalia “Virtutea Militară de Război” clasa I, cea mai mare distincţie acordată ostaşilor şi subofiţerilor cu merite excepţionale. Avea numai 9 ani. Ziarele din ţară, din Cehoslovacia, din alte ţări, aveau să preia ulterior ştirea despre acest copil cercetaş care, la o vârstă atât de fragedă, primea a patra decoraţie de război. “Micul caporal” cum fusese poreclit cu mai bine de un secol şi jumătate în urmă Napoleon Bonaparte, era, în aceleaşi timp, şi “Nevăzutul” şi un fel de James Bond. Intra în istorie….

Capturat, torturat, eliberat, Marin Lungu s-a întors în țară pe jos cu trupele….

Dar bucuria i-a fost de scurtă durată. După o săptămână de refacere, Divizia a 9-a fost angajată în luptele pentru eliberarea oraşului Kremnica. Se primiseră informaţii că într-o pădure de lângă satul Piargy, dintr-o regiune muntoasă, la câţiva kilometri de oraş, nemţii aveau un depozit de muniţii. Locul exact de dispunere şi ce adăpostea nu se cunoştea însă. Ştiind că asemenea obiective erau superpăzite şi orice încercare a unei grupe de cercetare ar fi fost sortită eşecului, comandanţii s-au gândit la un vicleşug, care ducea, neapărat, la Micul Caporal. Numai el se putea strecura până acolo, nu în afara unor riscuri enorme. Ofiţerul Pelea l-a instruit îndelung, atrăgându-i atenţia să nu se atingă de gardurile de sârmă ghimpată aflate sub tensiune, să se ferească de câinii de pază, dar mai ales de patrule. “Criminalilor, aţi trimis un copil la moarte!” ar fi exclamat atunci, ca şi altădată, după ce afla de misiunile periculoase ale lui Marin Lungu, generalul Stănculescu, noul comandant la diviziei.

Micul cercetaş a colindat câţiva kilometri pădurea, în lung şi-n lat, până a descoperit depozitul mascat. Erau două rânduri de gard. A găsit o porţiune prin care vedea totul. Din depozit ieşeau maşini cu bombe. S-a dus într-o goană, să le spună. L-au trimis înapoi să urmărească toate mişcările. Se înserase. A nimerit greu locul. Pe anumite porţiuni de teren se deplasa târâş. Când s-a apropiat a văzut alte maşini care cărau lăzi cu armament şi muniţie. Deodată a auzit un clopoţel sunând strident şi lătrat de câini S-a trezit şi cu o haită după el, în momentul în care a luat-o la fugă prin pădure. A urcat imediat într-un copac, cum fusese învăţat. Au venit nemţii şi l-au capturat. Bătut, legat la ochi, a fost dus în lagărul de prizonieri.. Şi acolo s-a purtat ca un surdomut. O clipă de neatenţie şi, provocat fiind, s-a deconspirat. A vorbit….

Au urmat interogatorii, bătăi, pentru a spune cine l-a trimis în acea misiune de spionaj. Anchetatorii erau însoţiţi de un translator. L-au ameninţat cu împușcarea. Văzând că nu scot nimic de la el, au hotărât să-l bage în cuşca unor câini ucigaşi. Îi ţineau la lanţ, dar îi asmuţeau împotriva lui. Îngrozit, abia atunci a amuţit de-a binelea. După o lună, lagărul de la Skromka a fost eliberat de ruşi şi partizani slovaci, în luptele care s-au dat a fost rănit. Internat într-un spital al Crucii Roșii, deservit de medici şi asistente de religie catolică, majoritatea călugăriţe, a fost tratat cu multă atenţie, în special de o măicuţă, Camelia, care s-a purtat cu el ca o mamă. I-a dăruit și o statuetă cu Maica Domnului. Aici s-a întremat cât de cât. După câteva luni, Marin Lungu s-a întors în ţară, cu trupele române. Pe jos. Internat în spitale, şi-a recăpătat, cu greu, graiul.

Perioada comunistă și post-decembristă – supravegheat, marginalizat și umilit

După absolvirea studiilor civile, s-a înscris la Şcoala Militară de Ofiţeri a Ministerului de Interne. Mutat prin mai multe garnizoane, a avansat treptat în grad, deși i s-au creat multe probleme. Pentru că avusese curajul să spună direct, fără să se teamă de nimeni și de nimic, că una se declară în cuvântările conducătorilor comuniști, în special ale lui Nicolae Ceaușescu, pe care îl cunoscuse personal, ca și pe Elena Ceaușescu, și alta era realitatea. Între timp, generaţii de pe front care îl cunoscuseră şi scriseseră despre el declaraţii, recomandări, studii, articole, cărţi, fuseseră, o parte dintre ei, marginalizaţi, închişi. Nume grele ale armatei române: generalii Nicolae Dăscălescu, Ion Eremia, ca să dăm numai două exemple dintre cei care 1-au prezentat ca pe un erou, trăiau ei înşişi momente grele.

Ani de zile în manualele şcolare reţinea atenţia şi uimirea copiilor un capitol consacrat special unui mic erou, exemplu de iubire de ţară şi patriotism, de dăruire şi curaj: “Caporal la 9 ani”. A fost scos, din ordine superioare. Scriitorii Dumitru Radu Popescu şi Ion Grecea au scris despre el romanele “Prea mic pentru un război atât de mare” şi, respectiv, “Prizonier la 9 ani”. După primul, s-a turnat şi un film, cu acelaşi nume, care a rulat mult timp în ţară, peste hotare, în special în S.U.A Despre biografia fascinantă a lui Marin Lungu stau mărturie pagini de adevărată epopee semnate de fostul ministru de Război, generalul Răşcanu, care i-a înmânat, pe front, cea mai înaltă medalie, de generalii Costin Ionaşcu, Ion Boţea, Ion Gh. Pană, Ion Stănculescu, Mihai Baron s.a. După revoluţie a fost avansat la gradul de general-maior. Preşedintele Slovaciei, aflat în vizită la Bucureşti în 2008, a ţinut să-l cunoască personal şi l-a decorat cu Ordinul Recunoştinţei.

De aproape două decenii, generalul Marin Lungu trăiește o dramă care nu se mai termină. După ce i-a fost demolată casa din fostul Cartier Uranus, în urma lucrărilor de sistematizare pentru Casa Poporului derulate de Ceaușescu, i-a fost repartizat un apartament pe care l-a cumpărat fără să știe că este revendicat și din care, după 2000, a fost evacuat forțat, cu toate lucrurile scoase din casă, deși primarul sectorului în care se afla, Marian Vanghele, îi promisese ajutorul. „Mai dă-l în p***a mă-sii, că nu este activ”, ar fi spus Vanghele, conform unui adjunct al acestuia. Și-a ajuns pe stradă, la propriu. Lucrurile i-au fost furate, iar soția a făcut atac cerebral. De atunci este într-o stare de sănătate în continuă degradare. Iar viața fostului cercetaș în liniile inamice s-a reluat la București, ca într-o țara reocupată. Odiseea lui a trecut prin Parlament, unde un grup de senatori a încercat să-l ajute și apoi pe la toți primarii și prim-miniștrii pe care i-au avut Bucureștii și România, din 2000 încoace.

Năstase, Tăriceanu, Ungureanu, Ponta, Cioloș, sunt doar câțiva dintre prim-miniștrii care i-au promis rezolvarea „imediată” a situației, care se adaugă unor Carmen Dan, fostul Ministru de Interne sau Beniamin Leș, Ministrul Apărării, care doar l-au ținut prin anticamerele lor sau s-au pozat cu el pentru Facebook. Până la urmă, fostul primar Sorin Oprescu l-a băgat într-un apartament dintr-un bloc social, de unde a fost scos ca să-l ocupe o funcționară de-a lui de la Primărie. Ilegal, după cum spune Marin Lungu. Acum, eroul țării sta deasupra unui gang, în blocul social din care este amenințat oricum să fie dat afară pentru că este revendicat de Camera de Comerț. Dar a ajuns, după îndelungate lupte prin tranșeele micilor mai-mari ai României, la primul ministru Viorica Dăncilă. Care, ca și predecesorii ei, i-a promis rezolvarea „imediat”. Soluția: o Hotărâre de Guvern care să ajute și alți veterani aflați în situația ingrată a celebrului cercetaș. Numai că de-atunci au trecut „doar” 20 de luni……

P.s.: multe dintre informațiile din textul de mai sus au fost preluate din publicația “Națiunea”, nr. 547 (1012) – 17-23 februarie 2010. Iar dacă doriți să aflați unele detalii, despre drama sa post-decembristă, spuse cu multă durere în suflet, chiar din gura eroului nostru, puteți accesa acest link: https://www.youtube.com/watch?v=BaZKbePEFuc

 

Generalul Stan Poetaș – un erou al României interzis de comuniști, aproape uitat de istorici

Generalul Stan Poetaș – un erou al României interzis de comuniști, aproape uitat de istorici

„Urmașilor noștri lăsăm cuvânt să-i împodobească cu flori și să-i cinstească în veci memoria acestui erou SANTINELĂ A ROMÂNIEI LA NISTRU” stă scris pe una din plăcile sale funerare. Însă despre viața și moartea „eroului de la Topraisar”, aproape nimeni nu mai vorbește astăzi. Generalul Stan Poetaș ar fi trebuit să fie menționat în fiecare carte de istorie, în Dobrogea și în toată țara să îi fie închinate monumente, însă el a fost interzis total de istoriografia comunistă şi ignorat, din păcate, de mulți istorici după Revoluție. Erou al frontului din Dobrogea în 1916 și al bătăliei pentru București, participant în linia întâi în luptele de la Mărășești, acesta și-a pierdut viața acum 101 ani, ucis mișelește la 08 ianuarie 1919, de către bolșevicii care provocau haos în Basarabia străbună. Aceasta este povestea viteazului „taica Stan”, așa cum era acesta supranumit, cu dragoste, de toți soldații săi…

Primele lupte duse de Stan Poetaș pe frontul din Dobrogea

Generalul erou Stan Poetaș

Intrarea României în Primul Război Mondial îl găsește pe colonelul Stan Poetaș în fruntea trupelor sale, pe frontul din Dobrogea, încercând să reziste presiunii făcute de forțele bulgaro-germano-turce. Acesta se face remarcat pentru prima dată în cadrul „manevrei de la Flămânda”, când contraofensiva noastră din jud. Constanța dă roade. Brigada 17 Infanterie, comandată de „taica Stan”, obţine un succes deosebit, cucerind pe 3 octombrie localitatea Amzacea. Aceasta era puternic întărită cu tranșee și rețele de sârmă ghimpată de către turcii Diviziei 25 Infanterie. Atacul dat de ai noștri a fost atât de violent, încât întreaga Divizie turcă este pusă pe fugă, iar pozițiile lor de apărare sunt trecute prin baionete de soldații români. Se spune că Poetaș a fost în prima linie, alături de soldații săi, conducând atacul și intrând cu aceștia în tranșeele dușmane. Cu această ocazie au fost capturate de la divizia turcă, șapte tunuri și două drapele de luptă, care au fost trimise la București, fiind depuse la picioarele statuii ecvestre a lui Mihai Viteazu. Tot atunci au fost luați prizonieri 5 ofițeri și 300 de soldați. Din nefericire, succesul lui Poetaș este anulat de suspendarea operațiunilor militare de la Flămânda, făcând ca trupele româno-ruse din sudul Dobrogei să treacă la o defensivă activă pentru perioada următoare. Iar ce era mai greu, abia acum urma…

Poziția de la Topraisar, denumită „vizuina de șobolani” de exasperatul mareșal von Mackensen (supranumit „spărgătorul de fronturi”), din cauza sistemului de apărare bine pus la punct, era apărată de Divizia 9 Infanterie, formată din soldați experimentați care luptaseră în Dobrogea de la începutul campaniei în sud. Aceștia erau comandați de Constantin Scărișoreanu, un ofițer în vârstă de 47 de ani, care fusese avansat la gradul de general chiar pe câmpul de luptă (o premieră în Armata Română), în ziua de 15 octombrie 1916. În luptele de la Topraisar, von Mackensen aduce forțe proaspete de elită, respectiv Divizia 217 Infanterie germană și întreaga artilerie grea germano-bulgară. În centrul poziției noastre defensive se aflau militarii din Brigada 17 Infanterie – regimentele 9 vânători şi 40 infanterie – conduși de „taica Stan”, cum îl numea afectuos trupa, cu toate că avea doar 46 de ani atunci. Simțind iminența atacului, în dimineața zilei de 19 octombrie, „ofițerii și soldații Regimentului 40 Infanterie au cerut să li se aducă în tranșee steagul regimentului. Sub ploaia de obuze, în timp ce muzica intona《Deșteaptă-te române!》, toți au jurat pe steag că nimic nu-I va face să dea înapoi în fața puhoiului dușman”. Şi aveau să se țină de cuvânt.

Secvență surprinsă în timpul trecerii fulgerătoare a Dunării de către Armata Română în timpul „manevrei de la Flămânda”.

După o formidabilă pregătire de artilerie (piese de calibrul 105, 150 și 210 mm), dirijată de cinci aeronave, infanteria germană trece la atac, încercând să se apropie de pozițiile românilor, reușind ca până la ora 19.00 să se apropie de poziția principală situată la sud de Topraisar. În ciuda celui mai puternic bombardament văzut pe frontul dobrogean și a atacurilor necontenite, în zilele de 19-20 octombrie 1916 germanii nu au putut cuceri localitatea Topraisar. Se spune că toate fântânile din zonă au secat, din cauza folosirii excesive, atât pentru a domoli setea combatanților dar și pentru răcirea armamentului. În această situație, von Mackensen le dă de ales ofițerilor săi: „dacă voi contați pe un succes sigur, continuați atacul…în caz contrariu, întăriți-vă puternic pe poziția pe care sunteți”. Germanii și bulgarii iau decizia înțeleaptă: să se îngroape la rândul lor în tranșee. Ca să înțelegeți mai bine ce însemna prezența unui ofițer ca Stan în prima linie, cuvintele de îmbărbătare care străbăteau linia frontului din Dobrogea erau: „La flancul drept luptă taica Stan, nu avem nicio grijă…”. Despre campania din Dobrogea, puteți citi mai multe aici: https://bogdanbola.ro/dramaticele-inclestari-din-toamna-lui-1916-in-dobrogea/775

Trupele generalului Poetaș de la înfrângerea din „Bătălia Bucureștilor” la victoriile de la Mărășești, Mărăști și Oituz

Însă pe flancul drept al trupelor lui Poetaș, diviziile 61 și 115 ruse fug din fața inamicului, așa cum reda, plin de amărăciune, scriitorului Victor Lazăr: „Zadarnic a fost eroismul românesc, ca înainte de lupta de la Topraisar, unde soldații români au cerut să li se aducă steagul în tranșee, ca să jure de nou pe el, că vor muri pentru apărarea pământului românesc. Ei învingeau pe dușmanul uimit de-atâta putere de jertfă, dar alături de ei, rusul mișel se preda bulgarului sau fugea înapoi”. Cu tot eroismul alor noștri (și cu toată trădarea rușilor, aș adăuga eu) Dobrogea era pierdută, dar războiul pentru România continua. Epopeea colonelului Stan Poetaș și a trupelor sale continuă în bătălia de la Neajlov – Argeș, supranumită și „Bătălia Bucureștilor”. După ce trupele bulgare și germane ale lui von Mackensen trec Dunărea pe la Zimnicea, concomitent cu ruperea rezistenței pe linia Carpaților la Jiu, generalul Prezan concepe și execută o manevră destinată să lovească și bată ambele grupări armate dușmane pe rând. Una dintre diviziile care primește această sarcină era chiar divizia 9 a generalului Scărișoreanu, din care făcea parte și Brigada 17 a lui Poetaș. În fața diviziei române se afla aceeași divizie 217 germană, pe care comandamentul român o credea încă în Dobrogea.

Aflate mereu în prima linie a defensivei noastre din Dobrogea, trupele lui Stan Poetaș nu s-au retras niciun moment din fața inamicului.

Fire temperamentală, colonelul Stan Poetaș declanșează atacul în noaptea de 18-19 noiembrie în zona localității Bălăria și ia 300 de prizonieri, trei tunuri grele, două baterii de câmp și numeros material de război. Statul Major al diviziei 217 germane, riscând încercuirea, se salvează prin fugă, însă viteza și violența atacului românilor din Regimentul 40 Infanterie, condus de Poetaș, ia prin surprindere întreaga defensiva germană. Acest fapt este ilustrat și de următoarea istorisire: comandantul trupelor germane aflate în rezervă, colonelul Vogel, încercând să ia legătura telegrafic cu divizia 217 din prima linie, primește ca răspuns doar o înjurătură neaoșă românească. În ziua de 19 noiembrie, împreună cu un batalion de vânători, trupele sub comanda lui Poetaș atacă din nou cu furie pe inamic, îl izgonește de pe ambele maluri ale Neajlovului, capturează tunuri, chervane cu muniții și peste 1800 prizonieri. Din păcate, în acel moment de derută pentru germani, are loc un eveniment cu implicații grave asupra rezultatului bătăliei. Doi ofițeri de stat major români, căpitanii Epure și Barcan, care duceau un ordin de operație al generalului Prezan către Armata 1, sunt interceptați de Regimentul 18 infanterie bavarez, aflat în marș. Din ordinul de operație și din alte documente aflate în caseta de fier a automobilului reieșea întregul plan al comandamentului român.

Având toate planurile de atac ale românilor, germanii lansează contraofensive, știind exact unde, când și cum să lovească. Acest fapt, coroborat cu faptul că cele două divizii ruse aflate în apropiere refuzaseră să susțină ofensiva românească (chiar și să taie singura linie de comunicații inamică spre Dunăre), pe motiv că nu au ordine în acest sens, fac ca „Bătălia Bucureștilor” să se încheie. Odată cu retragerea trupelor române, inamicul are cale liberă spre capitală, în care intră triumfal la 6 decembrie 1916. Forțele române se repliază în Moldova, astfel încheindu-se campania dezastruosului an 1916. Aici, în vara lui 1917, trupele conduse de Stan Poetaș participă activ la luptele de la Mărășești, Mărăști și Oituz, acoperindu-se de glorie și punând în practică celebrul dicton „Pe aici nu se trece”. Pentru a acoperi golurile lăsate pe linia frontului de trupele ruse, care își părăseau pozițiile fără să dea ochi cu inamicul, soldații Brigăzii 17 Infanterie, în frunte cu Poetaș, sunt obligați la marșuri forțate pe jos, timp de ore întregi. Apoi, fără a se odihni, ai noștri intrau direct în luptă, atacând tranșeele abandonate de ruși și ocupate de germani fără luptă…

Pentru eroul Stan Poetaș, luptele nu încetează în 1918

Santinelă română stând de gardă în linia întâi

A urmat armistițiul de la sfârșitul anului 1917, însă pentru Stan Poetaș, începea acum un nou capitol de lupte pentru apărarea țării și a compatrioților noștri. După victoria revoluției bolșevice din octombrie 1917, foștii noștri aliați ruși încep retragerea către țară, dar și să jefuiască fără milă populația civilă din Moldova și Basarabia. Istoricul Constantin Kirițescu consemna: „Unii luau cu asalt trenurile, grămădindu-se unii peste alții pe acoperișurile vagoanelor, pe scări, pe tampoane, devastând gările și vagoanele, amenințând cu armele pe mașiniști și pe funcționari. Alții mergeau în coloane mai mari sau mai mici pe șosele, dedându-se la tot felul de neorânduieli și excese, și vânzând în alte sate produsul prădăciunilor făcute aiurea. Pentru a-și ușura drumul și a câștiga bani, începură să vândă mai pe nimic efectele militare, arme, cai și chiar tunurile! Moldova cunoscu astfel o nouă calamitate, aceea a retragerii unei armate dezorganizate.” În acest context, trupele conduse de Stan Poetaș participă la pacificarea prin forță a bolșevicilor ruși la Mihăileni în ianuarie 1918, care refuzau să predea armele și prăduiau fără milă tot ce găseau în cale.

După „deratizarea” Moldovei de bolșevicii ruși, proaspătul general de brigadă Stan Poetaș și Brigada 17 Infanterie sunt trimiși în Basarabia și Bucovina, primind ordin să asigure frontiera Nistrului împotriva incursiunilor bandelor bolșevice ce încercau să răscoale populația pentru a smulge de la România aceste străvechi provincii Trebuie menționat faptul că „armata română a pătruns în Basarabia și Bucovina la solicitarea reprezentanților legali ai acestor teritorii. Ea a asigurat numai ordinea și apărarea populației de atacurile bandelor de soldați proveniți din armata rusă aflată în descompunere și nu a intervenit în hotărârile pe care le-a luat Sfatul Ţării și Congresul General al Bucovinei”. Bolșevicii însă foloseau dezinformarea și fricile oamenilor care, păcăliți de propaganda lui Lenin, credeau că odată cu Unirea cu România, basarabenii vor intra în robia boierilor români, pierzându-și toate drepturile.

Basarabia își începea astfel lupta pentru independență, dar călcată de bolșevici era pe cale să fie suprimată total și irevocabil. În decursul anului 1918, Brigada 17 Infanterie este transferată în zona de hotar Hotin-Soroca, unde situația era extrem de agitată: „unitățile române, neavând încă în acea zonă un serviciu de informații corespunzător, n-au luat măsurile necesare pentru prevenirea unui atac prin surprindere, cu toate că un ordin al generalului Constantin Prezan, comandantul Marelui Cartier General, le cerea să aibă o atitudine binevoitoare față de populația pașnică și să le apere averile și viața, iar față de inamici și răufăcători să se procedeze cu toată asprimea”. Având în vedere aceste probleme, generalul Stan Poetaș trece imediat la reorganizarea unitățile militare și a sistemelor defensive, astfel încât să nu mai fie atacate prin surprindere de bandele bolșevice de peste Nistru. O altă problemă majoră o reprezenta și înarmarea de către bolșevici a populației unor sate din acea zonă, care au crezut prostește în lozinca lui Lenin „Pace și pământ!”. Așa își vor petrece întregul an 1918 vitejii lui Poetaș, prinși între rușii bolșevici și trădătorii autohtoni care îi atacau pe la spate…

Moartea unui erou în Basarabia anului 1919

Monumentul generalului Stan Poetaș de la Soroca

Și vine și fatidica lună de ianuarie 1919. Evenimentele care au dus la moartea generalului Poetaș au fost detaliate foarte amănunțit de istoricul dobrogean Costin Scurtu în cartea sa „Armata terestră română din Dobrogea (1829 – 1919)”, apărută la Editura Muzeului Marinei Militare Române în 2008. Voi spicui câteva detalii din ea pentru dvstră, scoțând în evidență șirul evenimentelor care a dus la asasinarea eroului nostru. În noaptea de 6/7 ianuarie 1919, la ora 03:40, bandele bolșevice trec Nistrul în număr mare şi atacă trupele române din zona Atachi (denumit și Otaci sau Ataki), între satele Călărași și Verzani. În sectorul atacat se afla și un detașament compus din două batalioane de infanterie și două baterii sub comanda generalului Stan Poetaș. La orele 09:00 se primesc informații că bolșevicii au trecut Nistrul și în alte puncte, surprinzând posturile de pe malul râului. Ca să înrăutățească și mai mult situația, trupele române erau atacate și din spate de populația civilă răsculată, înarmată fie de bolșevicii ruși, fie cu ajutorul armelor abandonate de rușii aflați în retragere. Și mai grav, secția mitraliere a batalionului 1 din regimentul 34 infanterie ce apăra podul de la Atachi este aproape încercuită și nevoită să se retragă.

Având în vedere situația periculoasă în care se găseau trupele noastre, generalul Stan Poetaș anunță că dorește să inspecteze sectorul din dreapta batalionului 2 din regimentul 34 infanterie. El face acest lucru pe data de 08 ianuarie „deși i se atrăsese atenția asupra pericolului să nu intre în sat căci populația e răsculată, ceea ce dânsul nu a voit a crede”. Trupele sale erau atacate din spate, mai ales în zona unelor sate unde populația ruso-ucraineană era majoritară..cum ar fi putut sta departe de soldații săi?! Ignorând avertismentele subordonaților, generalul pleacă în inspecție, însă în zona satului Călărași, pe şoseaua Atachi – Calarașofca „este atacat de populația civilă, fiind omorât și cadavrul batjocorit”, potrivit notelor redactate de batalionul său. După ce este batjocorit, trupul său neînsuflețit este aruncat într-o groapă de nisip, doar pe jumătate îngropat.

Istoricul Constantin Kiriţescu a scris astfel despre moartea generalului Stan Poetaș: „I-a fost dat să moară, lovit de un glonț mișel, tras din spate, acestui erou legendar al armatei române, care la Topraisar. Neajlov și la Mărășești, înfruntase de atâtea ori moartea în față, în cele mai dramatice momente ale războiului nostru”. Se va afla apoi că a fost împușcat de un anume S. Fosu, care făcea parte din banda bolșevică a lui Gheorghe Bărbuță. Marele general român căzuse răpus, cu arma-n mână, de patru gloanțe în schimbul de focuri cu bolșevicii, unul dintre ele lovindu-l drept în inimă. Ucigașul S. Fosu avea să fie prins mult mai târziu și condamnat la moarte abia în anul 1929, pe când liderul bandei de bolșevici, Ghe. Bărbuță, avea să fie executat la puțină vreme de la aceste evenimente de către ucrainenii naționaliști, care luptau și ei împotriva bolșevicilor, conduși de hatmanului Petliura.

Rămase fără comandatul lor iubit, comanda trupelor este preluată de colonelul Ion Petrescu, care raportează către comandamentul diviziei a 9-a: „domnul general mort sau prizonier”. În timp ce rușii și trădătorii bolșevici ocupă satele din zona Atachi – Soroca, ai noștri pregătesc contraofensiva…și nu vor da dovadă de milă! Încep să ajungă informații la comandamentul român despre atrocitățile comise de dușmani în zilele de 8 și 9 ianuarie 1919: o parte a populației satelor din jurul Hotinului s-a răsculat, sprijiniți de bolșevicii ucraineni, astfel că șeful siguranței române din Hotin este torturat și aruncat în puțul fortăreței. De asemenea, soldații români capturați sunt torturați până la moarte, cu ochii scoși și limbile smulse și puși să atârne în ștreanguri de-a lungul șoselelor și stâlpilor de telegraf din zona ocupată.

Imaginea de mai sus este a cadavrelor soldaților români din regimentul 3 roșiori, torturați și mutilați de bolșevicii ruși

Pe 09 ianuarie, românii încep contraofensiva, ordinele fiind foarte clare: restabilirea ordinii, distrugerea bolșevicilor și luarea de măsuri severe contra populațiunii civile care trădase. Ai noștri nu uită faptul că multe dintre atacurile mișelești de până atunci fuseseră făcute de trupe fără însemne militare, în spatele frontului nostru. Așa că orice prevedere militară privind prizonierii și populația civilă este ignorată complet de ai noștri: „veți lua măsuri severe contra populațiunii care au făcut cauză comună cu ei (bolșevicii), veți restabili ordine deplină cu orice preț”. Sunt curățate astfel, de elemente inamice, după lupte grele, localitățile Soroca, Lincăuţi, Postova, Cvăzdăuţi, Româncăuți. În aceeași zi, pe 09 ianuarie, înfuriat de atrocitățile la care se dedau bolșevicii, generalul Prezan dă un ordin care era foarte clar: „Pe viitor toate trupele care vor trece frontiera noastră nu vor fi considerate ca trupe organizate. În consecință, aceste bande nu se vor bucura de legile care se aplică în război trupelor regulate. Toate vor fi tratate fără milă, (vor fi) complet și radical exterminate.”

Soldați români transportând o importantă captură de război în Bătălia Bucureștilor

Colonelul Ion Petrescu raportează spre seară respingerea inamicului din zona Sauca, continuând înaintarea către Atachi și Codreni pentru distrugerea bandelor bolșevice. Pe 10 ianuarie, în urma rezistenței inamice îndârjite din satele Ugri și Arionești, sunt chemate întăriri pentru respingerea inamicului peste Nistru. Așa se face că la ora 13:00, „soldații mării” din Divizia a 9-a Infanterie Dobrogea curăță înălțimile de la sud de malul Nistrului, nimicind inamicul care a lăsat pe teren mulți morți, răniți și materiale militare. Simultan, atacăm de la sud de-a lungul Nistrului cu atâta furie (detașamentul maiorului Butunoiu), încât aproape toți bolșevicii care încearcă să se salveze peste râu sunt uciși în bărci sau înecați. Colonelul Petrescu pune chiar în vedere naționaliștilor ucraineni din armata lui Petliura ca răzvrătiții de aceeași naționalitate cu ei să fie împrăștiați și să li se ia tunurile, altfel comandamentul român amenință cu trageri de artilerie contra orașului Moghilev, inclusiv cu proiectile asfixiante.

Stan Poetaș – un adevarat erou al unui război uitat

Abia la 11 ianuarie, colonelul Ion Petrescu informa Statul Major Român: „corpul mult regretatului comandant Poetaș l-am dezgropat, depus în sicriu şi l-am evacuat spre Sauca”. De asemenea, acesta menționa în raport: „am respins bandele bolșevice care, în parte nimicite, au luat fuga lăsând pe teren morți, răniți, prizonieri (executați)”. Înmormântarea acestuia va avea loc în data de 14 ianuarie 1919, la Soroca, cu onoruri militare. În amintirea generalului erou Stan Poetaș a fost ridicată o statuie în satul Atachi în Basarabia, de care, spun martorii, că erau înlănțuiți patrioții români înainte de a fi deportați în Siberia în 1940. Până la urmă, aceasta va fi distrusă după 1944, când Basarabia a fost „eliberată” de forțele sovietice. Sigur, am mai avut si alți generali căzuți pe câmpul de luptă – generalii Praporgescu și Dragalina în primul război mondial sau generalul Ion Sion (căzut cu arma în mână la Stalingrad) sau generalul Avramescu (asasinat, cel mai probabil, de NKVD) în al doilea război mondial. Însă generalul Stan Poetaș a căzut în 1919, într-un război ciudat și neasumat, interzis cărților de istorie timp de 45 de ani, de care astăzi aproape nimeni nu mai știe nimic…..

Unul din monumentele închinate eroului nostru, care a rezistat timpului, chiar dacă s-a încercat și distrugerea totală a acestuia, este cel din orașul Soroca. La 25 iunie 1920 a fost organizată punerea pietrei de temelie pentru preconizatul simbol, iar misiunea conceperii şi modelării monumentului a fost încredințată de către Comitetul de inițiativă sculptorului George Dimitriu. Acesta a turnat statuia generalului Stan Poetaș în bronz, monumentul fiind dezvelit în ziua de 30 octombrie 1921, având înălțimea de 3 metri, pe un bine proporționat piedestal din granit de 4 metri. Înainte de venirea ocupanților sovietici, în luna iunie 1940, a fost evacuat la București și repartizat Muzeului Militar. După eliberare statuia a fost readusă la Soroca și reinstalată probabil în anul 1942.

Pe una dintre plăcile comemorative ale monumentului închinat lui „Taica Stan” de la Soroca încă mai stă scris: „CUVÂNT URMAŞILOR NOŞTRI. Prinos de recunoștință de-a pururi sfântă aducem viteazului general Stan Poetaș, fiul născut din părinți săteni, care în lupte strașnice la Topraisar, în Dobrogea și Mărășești a făcut stâncă din pieptul său, luptând de-a valma și în același rând cu soldații, iar la Calarașovca, în ținutul Sorocii, străjuind meleagurile bătrânului Nistru, a căzut mort, apărându-ne pe noi și pământul nostru strămoșesc de hoardele ce veneau din răsărit și miazănoapte ca să ne strice rânduiala și buna înțelegere. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Urmașilor noștri lăsăm cuvânt să-i împodobească cu flori și să-i cinstească în veci memoria acestui erou SANTINELĂ A ROMÂNIEI LA NISTRU.” Pe altă placă încă mai stă scris: „Generalul Stan Poetaș inspectând posturile de pază rânduite în largul Nistrului, front de răsboi, a fost atacat în ziua de Sfântul Ioan Botezătorul 1919 (ianuar) între satele Calarașovca şi Unguri [de bolșevici](aceste două cuvinte – „de bolșevici” au fost răzuite, probabil pentru a salva existența acestei pietre de funerare) contra cărora s-a luptat cu arma în mână până în ultima clipă când răpus de 4 gloanțe dintre care unul drept în inimă a căzut pentru patrie murind ca un erou. Mândrie Neamului și Ţărei. SLĂVIRE MEMORIEI LUI.”

Fotografie făcuta la 30 octombrie 1921, la inaugurarea monumentului de la Soroca

În final, în speranța că nu v-am plictisit și ați citit până aici, îmi doresc să vă reamintesc ce a însemnat România pentru democrația europeană în ultima sută de ani. Începând cu 1918, cu luptele din Basarabia contra „revoluționarilor” bolșevici și continuând în 1919, cu îndepărtarea regimului comunistului Bela Kun din Ungaria, când am agățat opinca românească de Parlamentul ungar, am ținut departe de inima Europei amenințarea bolșevismului. Și acest lucru era subliniat în cancelariile europene ale vremii când, la nici două luni de la moartea lui viteazului Poetaș, ministrul francez Saint-Aulaire și cel britanic Barclay își informau guvernele la mijlocul lui martie 1919: „Există un interes major ca România să fie în stare să opună o rezistență puternică ascensiunii bolșevismului. Ea a devenit, după cum am prevăzut, singura barieră contra mareei în creștere a bolșevismului; învinsă și contaminată, s-ar termina cu ordinea și pacea în Orient. Cauza pe care o apără în momentul de față este nu numai o cauză românească, ci una europeană”.

Și așa am și făcut….cu arma la picior, cu sute de mii de jertfe și sacrificii, cu eroi necunoscuți sau precum Stan Poetaș, noi românii am făcut toate astea, bunicii și străbunicii noștri au stat de strajă pentru o întreagă Europă….

Dobrogea la 1918, anul Marii Uniri – de la agonie la extaz!

Dobrogea la 1918, anul Marii Uniri – de la agonie la extaz!

Vedere spre Cazino, din portul Constanța a anului 1918

Pentru reîntoarcerea în Dobrogea sunt două căi: prima – calea sângelui! Pentru ca armatele noastre să treacă să ocupe Dobrogea, trebuie să curgă sânge. N-a curs însă, pân’ acum destul sânge românesc?” spunea generalul Coandă în noiembrie 1918. Așa se face că, pe când românii sărbătoreau Marea Unire la Alba-Iulia, Dobrogea era încă sub ocupație bulgară și nu aveam multe motive de bucurie. Anul 1918 reprezintă drumul de la agonie la extaz pentru dobrogeni, care, după ce s-au trezit cu peste o treime din teritoriu dat bulgarilor drept recompensă de război, au trăit să vadă cu ochii lor Marea Unire și dezrobirea acestui teritoriu.

Rușinoasa pace de la Buftea însemna dezastrul pentru Dobrogea

Acel an începe cât se poate de prost pentru țara noastră: bolșevicii, conduși de Lenin și sprijiniți de germani, preluând puterea în Rusia, își respectă angajamentul față de Germania și își retrag toate trupele de pe front. Românii, abandonați și de ultimul „aliat”, având guvernul și monarhia refugiate la Iași, cu trupele decimate de epidemia de tifos care făcea ravagii dar și de luptele crâncene, atât împotriva inamicului cât și a bandelor bolșevice care jefuiau locuitorii, se văd siliți să ceară pace și să accepte solicitările inamicului. Astfel, se va semna la Buftea, la 05 martie 1918, un tratat preliminar de pace de către reprezentantul României, Constantin Argetoianu, și împuterniciții Germaniei, Austro-Ungariei, Bulgariei și Turciei, ale cărui dispoziții au fost parafate apoi în tratatul de pace final semnat la data de 7 mai 1918, la palatul Cotroceni din București. În urma acestui acord, Dobrogea era ruptă din trupul țării…

Cred că pornind de la spusele de George Clemanceau (prim-ministrul Franței din acea perioadă), cum că „petrolul este sângele care câștigă războaie”, condițiile impuse de tratatul de la Buftea-București loveau puternic exact în Dobrogea noastră, tocmai din cauza resurselor existente aici, necesare pentru continuarea războiului de către Puterile Centrale. Ce prevedea tratatul:

  • România trebuia să retrocedeze Dobrogea de sud (Cadrilaterul) și să cedeze o parte a Dobrogei de nord (adică tot ce era la sud de linia Rasova – Agigea) Bulgariei, care reanexase deja Cadrilaterul în decembrie 1916, în urma victoriilor militare de pe frontul dobrogean;
  • Restul Dobrogei, deși rămânea în proprietatea nominală a României, urma să fie controlat și ocupat de Germania și Bulgaria până la un tratat ulterior definitiv. Această regiune istorică a României devenea practic un condominium al Puterilor Centrale, asigurându-se României „calea comercială la Marea Neagră prin Cernavodă – Constanța”, orașul nostru de la Mare urmând să devină port-liber.
  • De asemenea, se ceda Germaniei linia ferată București – Cernavodă – Constanța, împreună cu silozurile din portul maritim.
  • Delta Dunării a fost și ea ocupată, fiind dislocate nave militare austro‑ungare.
  • România era obligată să concesioneze pe 90 de ani Germaniei toate exploatările petroliere, șantierele navale intrau și ele în stăpânirea statului german, iar dreptul de control al navigației pe Dunăre revenea exclusiv Germaniei și al Austro-Ungariei.

Eforturile diplomatice pentru recuperarea Dobrogei

Caricatură politică franceză din 1918: Kaiserul german, cu piciorul pe cadavrul unui rus (Rusia), amenință cu un pumnal o femeie (România), ca să semneze tratatul de pace de la Buftea-București.

Aflate în refugiu la Iași, cele mai mari personalități ale Constanței – Ioan N. Roman (publicist și scriitor), Ion C. Atanasiu (geolog), Oreste Tafrali (istoric), George Vâlsan (geograf și etnograf), Gheorghe Murgoci (geolog și mineralog) – desfășurau o îndârjită activitate în favoarea intereselor Dobrogei. Ei se grupaseră în jurul ziarului Neamul Românesc, condus de Nicolae Iorga, cerând regelui Ferdinand să nu primească spre semnare acest tratat înjositor și „respingerea, orice s-ar întâmpla, a condițiilor ce ni se impun astăzi și, mai ales, a celei care privește sfâșierea, fie și numai provizorie în gândul nostru, a pământului țării.” De altfel, Nicolae Iorga publicase în 1917, la Iași, o documentată lucrare cu titlu sugestiv adresată străinătății: „Droits nationaux et politiques dans la Dobrodgea”. Aceasta era o pledoarie științifică prin care marele istoric demonstra cu argumente istorice, etnografice şi culturale dreptul României asupra teritoriului dintre Dunăre și Marea Neagră. De asemenea, Ioan N. Roman, intelectual de mare valoare al regiunii noastre, despre care Iorga afirma justificat că „se pusese în fruntea rezistenţei dobrogene”, a întocmit la Iași un memoriu de excepție transmis Marilor Puteri: „Drepturile, sacrificiile, munca noastră în Dobrogea faţă de pretenţiile bulgarilor”.

Atât clasa politică, cât și oamenii de cultură ai României, au dus această lupta diplomatică și în afara granițelor noastre, discutând și publicând multe articole și memorii în străinătate. Unul dintre cei plecați în Vest cu această misiune a fost și profesorul universitar ieșean Oreste Tafrali, originar din Dobrogea, ale cărui articole, publicate la Paris, în ziarul „La Roumanie”, au combătut cu argumente științifice opiniile denigratoare ale bulgarilor din Occident. În paralel, academicianul tipărește și o carte, „La Roumanie transdanubienne (La Dobroudja). Esquisse geographique, historique, etnographique et economique”, lucrare publicată și distribuită în mediile politice franceze, oamenilor de știinţă și ambasadorilor SUA, Marii Britanii și Italiei. Un alt important sociolog, Dimitrie Drăghiescu, își asuma să arate adevărul privind Dobrogea și tipărește la Paris o broșură dedicată regiunii noastre în 30.000 de exemplare.

În lupta cu propaganda bulgară, care era foarte virulentă în Europa, s-au alăturat cauzei noastre și jurnaliști și oameni de știință străini, care cunoșteau bine istoria poporului nostru. De pildă:

  • „Journale de Génève” menţiona în numărul său din 7 martie 1918 că bulgarii „trag toate iţele în acelaşi timp invocând rând pe rând etnografia, istoria, strategia să‑şi mascheze contradicţiile (în judecată) şi să‑şi supraliciteze dreptul lor”
  • cunoscutul geograf francez Emmanuelle de Martonne, a publicat în 1918, la Paris, lucrarea „La Dobroudja”, pe care istoricul Constantin Moisil a apreciat‑o ca fiind „una din cele mai frumoase pledoarii ale drepturilor noastre asupra Dobrogei”
  • În acelasi an, politicianul Francis Lebrune a dedicat provinciei românești dintre Dunăre şi Marea Neagră cartea „La Dobroudja. Esquisse historique, geographique, etnographique et statisque”, în care a realizat o convingătoare retrospectivă a istoriei Dobrogei și a rolului civilizaţiei bizantine între Dunăre și Marea Neagră.
  • Și editorialul „La Matine”, prin corespondentul său la București, a dat publicităţii o broșură în care, plecând de la argumente istorice și demografice, demonstra legitimitatea drepturilor românești asupra Dobrogei, care a cunoscut, după unirea cu România, mari transformări economice și sociale.

Jaful și propaganda bolșevică iredentistă din Dobrogea

Patrulă mixtă bulgaro-germano-turcă pe străzile din Constanța în 1916

Și cu toate că pacea de la Buftea îi favoriza clar pe bulgari în detrimentul dreptului nostru, plătit prin sânge, spre surprinderea dumneavoastră, cred eu, aceștia erau la fel de înfuriați pe dispozițiile Tratatului de la Buftea-București. Pe tot parcursul lui 1918, bulgarii își continuă politica de jaf a populației autohtone și de propagandă la nivel mondial pentru anexarea întregii regiuni istorice române. De exemplu, la 7 ianuarie 1918, un număr de 286 de reprezentanți bulgari dobrogeni au semnat și înaintat Puterilor Centrale „Memoriul Comitetului Central al Dobrogei”. În document, aceștia subliniază (în mod vădit eronat) apartenența ținutului dintre Dunăre și Mare la teritoriul Bulgariei, precum și falsificarea de către autoritățile române a statisticilor oficiale cu privire la adevăratul număr al populației locale, solicitând Europei să proclame desprinderea Dobrogei de România și să recunoască, drept fapt împlinit, uniunea politică a Dobrogei la Bulgaria.

De asemenea, organizația național-șovină „Dobrogea”, a hotărât ținerea unei adunări naționaliste la Babadag, jud. Tulcea, în a doua jumătate a lunii septembrie 1918. Cu acest prilej a fost votată o Rezoluție care se constituia într-un protest față de prevederile păcii de la Buftea, care în concepția bulgarilor „a violat principiile de dreptate, echitate şi autodeterminare a naționalităților”. În viziunea lor, singurul mod de a repara această „eroare” o constituia anexarea provinciei în întregul ei, inclusiv Delta Dunării, la Bulgaria, singura soluție care ar salva și ar asigura „interesele vitale ale populației și protejarea minorităților„, care altfel se vor opune cu armele „unei noi dominațiuni româneşti„. Ca fapt divers, dacă doriți să citiți câte ceva din luptele din Dobrogea din „toamna pătimirii noastre” a anului 1916, puteți citi aici: https://bogdanbola.ro/dramaticele-inclestari-din-toamna-lui-1916-in-dobrogea/775

Revenind la 1918, în acest cadru politic și social, intră în scenă un personaj pe nume Cristian Racovski, militant comunist născut în Bulgaria. Acesta, după moartea tatălui său în 1903, s-a stabilit pe proprietățile moștenite de la acesta în Dobrogea, în România. Doctor de meserie, Rakovski a lucrat o bună perioadă de timp în județul nostru, fiind un membru marcant în mișcarea social-democrată română. Un eveniment în viața acestuia însă îi va marca existența: în 1913, acesta îl găzduiește, undeva lângă Mangalia, pe Lev Troțki. Acesta a fost un celebru revoluționar bolșevic, ale cărui idei au stat la baza teoriei comunismului, dar care pe atunci era un simplu corespondent al ziarului „Kievskaia Mîsl”. Însă a fost de ajuns această întâlnire pentru Racovski ca să devină un admirator al acestuia și un susținător înfocat al comunismului.

Pornind de la acest fapt, nu vă veți mira că după doar cinci ani, în 1918, numele lui Rakovski apare într-un raport al Serviciilor secrete austro-ungare, fiind desemnat drept „purtătorul stindardului bolșevic în România”. Unul dintre motive era că, la începutul aceluiași an, într-o scrisoare adresată Comitetului Central al Sovietelor din Petrograd de către Rakovski, acesta spunea: „În ceea ce privește Cadrilaterul, acesta a fost anexat cu forța (de români), este locuit de o masă compactă de bulgari, trebuind să fie restituit statului vecin, neputând fi vorba aici de autonomie, ci numai de retrocedare!”.

Începutul sfârșitului ocupației bulgare în Dobrogea

Cu toate aceste acțiuni ale iredentiștilor bulgari și a eforturilor de a-și asigura Dobrogea, înfrângerea Puterilor Centrale pe toate fronturile era evidentă și inevitabilă. Din aceste motive, guvernul bulgar solicită Puterilor Aliate armistițiul, semnat la Salonic pe 29 septembrie 1918. Acesta reglementa:

  • demobilizarea și dezarmarea forțelor armate bulgare;
  • trupele germane și austro-ungare trebuiau să părăsească Bulgaria în decurs de 4 săptămâni (inclusiv Dobrogea);
  • francezii urmau să trimită trupe în România.

Din aceste considerente, când era iminentă retragerea armatei germane, bulgarii din Dobrogea schimbă foaia și încearcă o reconciliere cu românii, pentru ca ei să uite cele îndurate de-a lungul celor doi ani de ocupație.

Soldati bulgari si germani, alaturi de civili, in Piata Ovidiu in anul 1917

Soldați bulgari și germani, alături de civili, în Piața Ovidiu în anul 1917

Așa se face că în luna noiembrie a anului 1918, este lansat un Apel către întreaga populație dobrogeană, în care nu se vorbește nimic despre înfrângerea Bulgariei și despre înaintarea spre Dunăre a aliaților, propunându-se formarea unor comisii care să apere interesele cetățenilor după plecarea administrației germane, „în această perioadă când toată lumea este în așteptarea păcii mondiale„. Se făcea și un apel către cetățenii Constanței, indiferent de etnie sau confesiune, „să uite antagonismele personale, politice, religioase și naționale spre a înlătura toate dificultățile momentului pentru a salva cu onoare viața, avutul și viitorul acestui oraș„. Era o încercare disperată, dar sortită eșecului, a bulgarilor de a umaniza o administrație care a terorizat și jefuit românii, dar pe care ai noștri au respins-o cu înverșunare, până când jignitoarea inscripție de la intrarea în Primăria Constanța – „Regatul Bulgariei. Comuna urbană Constanța” – avea să fie distrusă.

În ciuda acestor apeluri, Bulgaria, chiar și învinsă în război, fără nicio șansă de a a câștiga Dobrogea și nerespectând prevederile armistițiului de la Salonic, profită de evacuarea trupelor germane din regiune și ocupă Cernavodă, Constanța și alte așezări din nordul provinciei. Și chiar dacă până la finalul lunii noiembrie 1918, armata bulgară ar fi trebuit să părăsească ținutul dintre Dunăre și Mare, acest lucru nu se întâmplă, fapt consemnat și de generalul Berthelot, șeful Misiunii Militare Franceze în România și comandant al Armatei de la Dunăre. Acesta consemnează într-un raport întocmit la 20 noiembrie 1918, că trupele bulgare se purtau „în Dobrogea ca și cum ar fi stăpâne, nu numai că au ocupat-o milităricește, dar au trecut deja la o organizare a ei administrativă. Or germanii înșiși nu și-au permis niciodată aceasta..

Trupe bulgare la podul de la Cernavodă, în iarna lui 1916-1917. Puteți vedea scara montată pe dorobanțul care stătea de strajă la capul podului, pusă acolo de soldații bulgari care au încercat să distrugă și această statuie.

La 22 noiembrie 1918, refugiații dobrogeni aflați încă în Moldova, înaintează primului ministru, generalul Coandă, și reprezentanților statelor aliate de la Iași, un memoriu în care arată situația lor disperată, lipsa de alimente, îmbrăcăminte și lemne de foc, precum și faptul că doresc să fie autorizați să se întoarcă la casele lor abandonate și să fie protejați de brutalitățile armatei de ocupație: „…în starea actuală orice încercare de a pătrunde în Dobrogea este în mod sălbatic respinsă, iar acei dintre noi care au încercat de a forța trecerea au fost alungați cu focuri de pușcă„. În al doilea rând, refugiații solicită ca „evacuarea armatei bulgare să fie supravegheată și ca încercările de degradare și incendiile să nu rămână lipsite de sancțiuni. Orașele și satele noastre, îndeosebi școlile și bisericile noastre, au fost devastate. Ar fi un apreciabil bine ca să se salveze ceea ce a mai rămas„.

În urma presiunilor la care era supus Guvernul, din partea refugiaților și a clasei politice dobrogene, pentru a se întoarce în străvechea provincie română, generalul Coandă dă asigurări acestora că „niciun deget de pământ nu se va pierde din Dobrogea”, îndemnând populația să aibă „puțintică răbdare, de câteva zile numai”. Marea lui teamă era că, intrând prea devreme și având în față trupele regulate bulgare, s-ar stârni un nou conflict de proporții: „Pentru aceasta (reîntoarcerea în Dobrogea) sunt două căi: Prima – calea sângelui! Pentru ca armatele noastre să treacă să ocupe Dobrogea, trebuie să curgă sânge. N-a curs însă, pân’ acum destul sânge românesc? Bine că ar fi să nu mai curgă? A doua cale ar fi: puțintică răbdare, de câteva zile numai„. Iar acesta nu a mințit, deoarece în aceeași săptămână, Guvernul obține concursul armatelor aliate care, în două cordoane, unul sub comandă engleză și celălalt franceză, intră în Dobrogea și încep să „măture” trupele bulgare încă existente aici.

Refugiați dobrogeni

Generalul Berthelot, comandantul Armatei aliate de la Dunăre, lansează o proclamație către „familiile istovite şi înfometate” ale dobrogenilor, ce dormeau prin gări sau pe celălalt mal al Dunării, așteptând aprobarea de a reveni la casele lor, să facă deplasarea la patru zile de la momentul instalării administrației române între Dunăre și Marea Neagră. Motivul? Pentru a le asigura securitatea acestora și pentru că trupele sale „nu vor tolera nici un fel de agitaţii”. Comandamentul trupelor aliate din regiune repară, prin aceeași proclamație și o nedreptate în administrația publică locală: „primarii din Dobrogea care ocupau această funcţie înaintea războiului nu trebuiau schimbaţi indiferent care este naţionalitatea lor. Aceia care au fost numiţi în timpul războiului de către bulgari pot fi înlocuiţi de români. Dl. General Gay trebuia să se bazeze pe acest principiu pentru a rezolva chestiunea primarilor”. 

Reîntoarcerea acasă a dobrogenilor și la Patria Mama a Dobrogei

Palatul Poștei, sub ocupație germană, în anul 1917. Se vad soldații în prim plan

Abia la sfârșitul lunii noiembrie 1918, trupele române de jandarmi trec Dunărea și însoțesc pe primii reprezentanți ai administrației românești care se instalează cu mare greutate, treptat, în orașele ruinate de ocupație. Unul din funcționarii care îl însoțeau pe prefectul de Constanța își amintea astfel intrarea în orașul martirizat de vandalismul armatei bulgare: „…am sosit la Constanța, pe care am găsit-o pustie, nici o ființă omenească nu se vedea, nici o lumină la vreo casă, orașul cel vesel de odinioară părea un cimitir„. Instalarea prefectului D.N. Negulescu are loc la 30 noiembrie, iar prima declarație a acestuia este semnată și afișată pe străzile orașului la 1 Decembrie 1918. Aceasta anunța locuitorii că „mâine, 2 decembrie 1918, ora 10 dimineața se va oficia un serviciu religios în Catedrala orașului pentru reocuparea Dobrogei de către autoritățile române„. În același timp, se făcea cunoscut că, „după terminarea serviciului religios va urma solemnitatea instalării autorităților administrative și judecătorești în localul Palatului de Justiție de aici. Este rugată toată populațiunea orașului să asiste la această solemnitate„.

Ca o mențiune specială, merită amintită situația bisericilor din Constanța: Te Deum-ul s-a desfășurat numai în Catedrală, pentru că era singurul lăcaș de cult nedistrus de inamic, el fiind transformat în biserică catolică de către germani după ce preoții ortodocși au fost alungați. Toate celelalte biserici erau distruse sau ruinate de bulgari. Un singur exemplu este concludent: la Biserica Adormirea Maicii Domnului „în noaptea de Vinerea Paștelui 1918, pe când se oficia slujba religioasă, bulgarii au intrat în biserică și au insultat pe preoți, au bătut pe români, i-au alungat afară, au făcut privată din Sfântul Lăcaș și au închis-o”, iar în noaptea următoare au revenit și au furat odoarele bisericii, în ciuda faptului că cei mai mulți dintre ei erau ortodocși. După terminarea Te Deum-ului din data de 2 decembrie, Prefectura Constanța lansează un apel populației civile în care se preciza că Dobrogea „intră în legile ţării noastre după o încercare grea, în care nu s‑a clintit convingerea şi dreptatea cauzei că provincia va fi readusă la corpul ţării”.

Soldați germani în Tulcea anului 1918

La Tulcea, locuitorii orașului au oferit „o primire din cele mai entuziaste” autorităților revenite cu vaporul „Vasile Lupu” în port, însă funcționarii descoperă că toate „edificiile publice au fost de asemenea distruse sau ruinate”. Situația este atât de disperată, încât prefectul Tulcei, domnul Gheorghe Șerban, a fost de acord să revină numai după ce „guvernul l-a asigurat de o deosebită solicitudine pentru populaţia judeţului”. Istoricul Marin Ionescu-Dobrogianu ne-a lăsat cea mai clara imagine despre ceea ce a însemnat Tulcea la sfârșitul anului 1918: „La intrarea autorităților române, la 26 noiembrie 1918, orașul Tulcea era o ruină, un oraș pustiu. Tot județul de asemenea. Sate întregi fuseseră făcute una cu pământul. O jale grozavă dela un capăt la altul al nefericitului județ. Nici bandele lui Asparuc nu cred să fi dat dovadă de atâta sălbătăcie“.  În oraș, toată strada portului și cheiul Dunării erau „țesute cu sârmă ghimpată și brăzdate de tranșee fără folos, numai ca să dărâme casele. Cercul militar e ars și ruinat până la pământ. Pe frumoasele străzi de odinioară, Isaccea și Carol, nu mai sunt nici zece clădiri intacte, în dreptul caselor vezi parapete de pământ, iar zidurile sunt străpunse și sparte de creneluri și goluri, spre a se comunica dela o încăpere la alta. Va trebui timp de zeci de ani și cheltuială de milioane spre a ridica din nou orașul la ceea ce a fost mai înainte. Cât despre județ, nu se va putea reface nici în două decenii, dacă nu se va veni în ajutorul nenorociților locuitori, rămași lipiți pământului“.

În toate județele Dobrogei – Tulcea, Constanța, Cadrilater – pentru a demonstra incapacitatea administrației românești cât și opoziția față de aceasta (considerată a fi „odioasă”), bulgarii provoacă numeroase incidente violente împotriva refugiaților români care încercau să se întoarcă la vetrele lor și împotriva trupelor de jandarmi. În decembrie 1918, când începe acțiunea de instaurare a autorităților românești în mediul rural, grupele de jandarmi sunt primite cu focuri de armă, căci „comunele și satele bulgărești posedau arme și munițiuni cu intențiunea de a se opune la reinstalarea autorităților românești„. Tocmai de aceea, evacuarea administrației civile bulgare s-a produs destul de târziu în Dobrogea: până la 8 decembrie din județul Tulcea, până la 13 decembrie în județul Constanța și până la 23 decembrie în Cadrilater, funcționarii români preluând posturile la o zi distanță iar populația civilă la 4 zile după plecarea bulgarilor, asa cum solicitase Berthelot.

Casă a unor țărani români din Băneasa anului 1918

Și cu cât împingeam bulgarii sa se retragă mai mult, cu atât trupele noastre descopereau dezastrul lăsat de aceștia în urma lor. De exemplu, la Hârșova, când funcționarii Primăriei se reîntorc în oraș la 1 decembrie 1918, sunt primiți „cu urale de populaţia aflată în localitate”, dar li se aduce la cunoștință că orașul era „într‑o stare de plâns”. Iar cei peste 600 de hârșoveni care revin în oraș sunt nevoiți să trăiască „în cea mai neagră mizerie, lipsiţi de îmbrăcăminte şi hrană şi îndurând greu timpul geros din care cauză epidemiile de gripă fac ravagii”. Însă cea mai sumbră imagine privind devastarea Dobrogei ne-o creionează renumitul profesor Constantin Brătescu, personalitate marcantă a provinciei noastre, întors pe plaiurile natale, alături de trupele române.

 

Epilog

Acesta povestea: „oraşele noastre nu mai erau oraşele însufleţite şi pline de zvonul vieţii de odinioară, ci ne priveau uscate, cu ochii scoşi din zidurile ruinate, din ferestrele şi uşile oarbe, din fierăriile răsucite de dogoarea focului, din murdăria vremii aşternute peste ele. Satele noastre nu mai erau satele mulţumite şi fremătând de hărnicia zilelor de lucru şi de bucuria zilelor de sărbătoare: ci multe dintre ele, cele mai multe, stau aproape pustii, ca nişte cimitire vechi. Şi pe mulţi dintre aceia care, prea legaţi de vatră, au rămas să îndure jugul unui duşman sălbatic, însufleţit de ură, de invidie neagră şi de duhul distrugerii, nu i‑am mai regăsit bucurându‑se de lumina curată a cerului dobrogean. Am regăsit ogoarele năpădite de buruieni sălbatice, căminele sparte, mii de orfani pe drumuri, averile risipite şi prăpădite, frigul şi valurile triste ale mării șuierând peste stepă, pustiind peste ruine.”

Aș vrea să vă pot spune că tot calvarul dobrogenilor s-a terminat în anul 1918 și că visul frumos al Unirii era trăit de toți românii, dar aș minți. Pe lângă faptul ca administrația locală și populația sufereau de o lipsă acută de alimente și spații de locuit/administrative, de faptul că regiunea noastră era ruptă de restul țării din cauza distrugerii podului de la Borcea și a liniei ferate, o nouă încercare îi aștepta pe dobrogeni. La 18 ianuarie 1919 începe Conferința de Pace de la Paris, având drept obiectiv dezbaterea noii configurații politico-teritoriale și rezolvarea complicatelor probleme economico-financiare rezultate din Primul Război Mondial. În cadrul lucrărilor, Dobrogea noastră era din nou să fie pierdută, la masa tratativelor, în favoarea Bulgariei. Acest lucru nu s-a întâmplat doar datorită oamenilor politici de atunci, a Casei Regale dar și a dobrogenilor noștri care, indiferent de etnie, s-au opus vehement acestui fapt. Vă puteți imagina un miting de 20.000 de persoane pe străzile Constanței? Știu, acum este greu, dar atunci nu a fost.. și cine știe, poate vom fi din ce am fost și mai mult decât atât.

Vedere spre Cazino, din portul Constanța a anului 1917

Trista poveste a Cazinoului – de la începuturi până în prezent

Trista poveste a Cazinoului – de la începuturi până în prezent

Povestea Cazinoului este pe cât de frumoasă și de interesantă la începuturile sale, pe atât de tristă și de frustrantă în zilele noastre. Astăzi mi-am propus să vă prezint pe scurt istoria sa, cu poveștile sale de demult, unele de succes, altele tragice, dar și istoria sa recentă, explicând exact cum am ajuns în stadiul în care riscăm să se prăbușească o clădire emblematică pentru întreaga țară. Trebuie înțeles unde s-a greșit, cine a mințit și ce putem face acum pentru a putea salva Cazinoul constănțean.

1. Cazinoul de dinaintea…Cazinoului

Trebuie spus că cel dintâi Cazinou al Constanței a fost construit cu mult înainte de actuala clădire, tocmai în anul 1880, în aceeași zonă a peninsulei, mai exact lângă Farul Genovez. Se numea Kursaal (în traducere liberă „sală de relaxare”) și era construit din lemn și din paiantă, un loc unde lumea bună a orașului putea veni pentru a socializa și a se relaxa. Începea o perioadă de înflorire a Constanței, atunci pornindu-se sistematizarea infrastructurii orașului și ridicarea multora dintre frumoasele case pe care încă le mai putem admira și astăzi, chiar și într-o stare avansată de degradare. O furtună mai puternică a smuls însă acoperișul Kursaalului în anul 1891, iar un an mai târziu a fost demolat în urma unei decizii a Consiliului Comunal. Dacă ar fi sa dăm crezare legendelor din acea perioadă, se pare că această clădire fusese ridicată pe locul unde fuseseră înmormântați mai mulți soldați francezi, veniți în Dobrogea în timpul Războiului Crimeii (1853 – 1856). Aceștia muriseră de holeră pe pământul Dobrogei și chiar dacă rămășițele lor fuseseră strămutate, sufletele rămăseseră să bântuie aceste locuri și pe toți cei care călcau în Cazinoul constănțean.

Însă protipendada Constanței avea nevoie de un loc de distracție, asa că în locul Kursaalului apare în același an un Casin (sau cazină), amplasat în aceeași zonă, pe actualul loc al Acvariului. Constructorii, pentru a oferi viitorilor clienți o priveliște generoasă asupra falezei și a portului, au hotărât sa folosească taluzul pentru a înălța clădirea. Se pare că unul dintre antreprenorii care au contribuit la construcția acestui Casin a fost căpitanul Constantin Creangă, chiar fiul scriitorului Ion Creangă și tatăl lui Horia Creangă, unul dintre cei mai mari arhitecți români ai perioadei interbelice. Nici această nouă structură, practic o clădire provizorie construită din lemn, dar cu un interior elegant, nu a avut o viață prea lungă. În aprilie 1902, primarul Alexandru Belcic decide, printr-un proces verbal, organizarea șantierului în regim propriu pentru demolarea „cazinei” și construirea unui edificiu cu funcții asemănătoare marilor cazinouri europene.

2. Nașterea Cazinoului, monumentul ridicat drept mărturie a stăpânirii românești în Dobrogea

Încă din 1903, unul dintre cei mai destoinici primari ai Constanței, liberalul Cristea Georgescu încheie la data de 23 iulie 1903 un contract cu arhitectul româno-elvețian Daniel Renard pentru proiectarea noului Cazinou, ca urmare a unor decizii ale Consiliului Comunal. Acesta, la cei doar 32 de ani, doar ce trecuse printr-o experiență personală nefastă, care se va reflecta, susțin mulți istorici, în lucrarea sa arhitectonică: îi murise logodnica de curând. Planurile acestuia prevedeau, de la bun început, construcția viitoarei clădiri, care se dorea a fi un elogiu închinat stăpânirii românești în Dobrogea, în stilul Art Nouveau, fiind sub influența cosmopolită a cazinourilor epocii. Însă în 1905, lucrările sunt oprite de noul primar și un nou arhitect, pe numele său Petre Antonescu, este însărcinat să ofere o altă viziune viitorului Cazinou. Dar să vă explic mai întâi cum funcționa „politichia” noastră pe atunci…

La începutul secolului, culoarea politică a administrației publice centrale (care o influența direct pe cea locală) se schimba destul de des, pe principiul „rotativei guvernamentale”. Si pentru că istoria și politica merg mână-n mână, vă voi spune pe scurt ce însemna asta: rotativa guvernamentală a reprezentant un sistem introdus de regele Carol I în 1895, prin care cele două mari partide ale României din perioada modernă, Partidul Național Liberal și Partidul Conservator, alternau la guvernare odată la patru ani. Prin această metodă se dorea a se asigura stabilitatea vieții politice din România, așa că cele două mari formațiuni, începând din octombrie 1895 până în decembrie 1916 s-au succedat la guvernare odată la 4 ani. Consider necesar să menționez că ambele partide aveau ca scop modernizarea țării, diferența făcând-o ritmul cu care să se realizeze acest proces. Liberalii doreau o modernizare rapidă cu adoptarea modelului occidental și adaptarea lui la realitățile românești, în timp ce conservatorii doreau ca procesul să se desfășoare de jos în sus, cu crearea mai întâi a fondului înaintea adoptării formei. Ca fapt divers, dacă doriți să vedeți cum „arăta” un primar al Constanței doar 40 de ani mai târziu, care a dorit să distrugă moscheea Hunkiar din Piața Ovidiu, vă recomand să citiți despre un alt capitol din istoria orașului nostru: https://bogdanbola.ro/povestea-primelor-tramvaie-din-constanta-aduse-captura-de-razboi-din-odessa/737

Dar să revenim..așa se face că, în viziunea noului arhitect și a noii administrații conservatoare a orașului Constanța, Cazinoul ar fi trebuit să funcționeze ca teatru, iar viitorul edificiu ar fi trebuit să se construiască în stilul neo-românesc. Din acest motiv, fundațiile Cazinoului, realizate de Anghel Saligny, au trebuit sa fie modificate, iar lucrările au stagnat. Chiar așa…știați că de construcția falezei pe care se află Cazinoul s-a ocupat Anghel Saligny, realizarea ei făcându-se după planurile sale, din pământul excavat la lucrările întreprinse pentru realizarea Portului Constanța? Un detaliu interesant, zic eu…În fine, revenirea liberalilor la putere la sfârșitul lui 1907 face ca Renard să se reîntoarcă în funcția de arhitect și să-și reimpună stilul Art Nouveau (și evident, ați ghicit, au refăcut iar fundațiile). Lucrările au continuat apoi fără întrerupere și uite așa se face că, după 1.3 milioane de lei cheltuiți și mulți ani de chin, superba clădire a fost inaugurată la 15 august 1910, în prezența Principelui Ferdinand. Era cel mai mare edificiu de acest fel de pe teritoriul României și cu siguranță, unul dintre cele mai somptuoase.

O precizare amuzantă și interesantă, ca să vedeți ca nu s-au schimbat atât de multe în ultima sută de ani: cu exact o săptămână înainte de inaugurare, ziarul „Conservatorul Constanței” (adică „opoziția”) scria: „Cetățenii Constanței pot acum să se mândrească și ei cu ceva. Noua clădire a Cazinului Comunal, despre care începusem să credem că nu se va mai isprăvi niciodată, întocmai ca mitologica pânză a Penelopei, este în sfârșit gata. Din punctul de vedere al esteticei arhitectonice, lasă foarte mult de dorit. Complecta asimetrie şi amestecul babilonic al stilurilor, din care se desprinde impresiunea nelămurită a unei plăsmuiri hibride, fac din noul cazin comunal un monument ridicat în cinstea nepriceperei și prostului gust”. Oooh, cât de tare s-au înșelat 🙂

Indiferent de ce spuneau gurile rele, aristocrații și oamenii cu bani veneau din întreaga țară și chiar din Europa pentru a vedea bijuteria de la malul Mării Negre, făcând sau lăsând averi la Cazinou. În 1912 se fac ultimele retușuri la clădirea Cazinoului și apar ultimele modificări ale peisajului în zona – baronul Edgar de Marcay, proprietarul „Societății Marilor Stabilimente“ şi antreprenorul Cazinoului, a cerut Primăriei să construiască un pavilion -restaurant în fața Cazinoului (adică exact clădirea Acvariului de astăzi). Peste doar patru ani, vom intra în Primul Război Mondial și lucrurile se vor precipita pentru faimoasa clădire constănțeană, dar despre aceasta perioadă, cum a ajuns Cazinoul sa fie transformat în spital de campanie sau să găzduiască trupe germane, vor vorbi cu altă ocazie….

3. Minciuna, neputința și nepăsarea actuală

Ca sa ne înțelegem de la bun început, ultima reparație majoră a Cazinoului s-a făcut între anii 1986 – 1988, iar primele discuții în perioada post-decembristă privind restaurarea clădirii Cazinoului din Constanța s-au făcut încă din 2006. Voi încerca să prezint cât mai succint și la obiect acest șir de evenimente, care sunt convins că vor părea unora ca desprinse din filmele cu proști sau din scenariile peliculelor horror de la Hollywood. Deoarece se pare că poveștile despre blestemele celor care s-au ruinat în Cazinoul constănțean și și-au luat viața aruncându-se în spumele marii își găsesc un sâmbure de adevăr în realitatea zilelor noastre….

1. Perioada Mazăre, Nicușor și Udrea – aproape un deceniu irosit pentru Cazinoul Constanța

  • În 2007, Cazinoul din Constanța a fost dat în concesiune de administrația locală, pentru 49 de ani, companiei israeliene Queen Co Leisure International, operator internațional ce deține cazinouri de lux peste tot în lume, fiind singura firma interesată de obiectivul respectiv. Investitorul era obligat ca în primii 5 ani de la semnarea contractului de concesiune să investească în renovare și consolidare și să-l introducă în circuitul internațional al cazinourilor. După 2 milioane de euro cheltuite, prin începerea reabilitării clădirii emblematice, Radu Mazăre ne anunță că cei de la compania israeliană au renunțat la investiție.
  • Ajungem în august 2011, când Cazinoul a fost preluat de Ministerul Dezvoltării, condus pe atunci de „femme fatale” a politicii dâmbovițene, Elena Udrea. Scopul era simplu și precis: pentru a fi consolidat și restaurat Cazinoul. Mazăre se prefăcea în culmea fericirii: „Am considerat suficiente declarațiile doamnei ministru, polemicile de la televizor, de pe bloguri. L-a vrut, poftim, ia-l! Mie îmi convine acest transfer”.
  • Astfel, Ministerul intra în „Afacerea Cazino” fără a avea prea multe detalii despre nivelul investiției. „Există un studiu de fezabilitate care va fi verificat. Dacă se va considera că sumele din el sunt mult prea umflate, va fi realizat un alt studiu, și abia apoi vom știi ce se va investi. Pe afară pare degradat, dar nu știm ce găsim în interior”, spunea pe atunci Bogdan Oprea, purtătorul de cuvânt al MDRT.
  • Chiar și așa, Udrea ieșea la atac și mima perfect o bucurie de nedescris pentru ce va face ea la Constanța: „Ne bucurăm foarte mult. Totul a pornit de la solicitarea domnului Mazăre de a găsi noi o soluție pentru cazino. Am găsit-o, s-a supărat că am găsit-o. Mă bucur că a fost de acord să predea cazinoul ministerului. Avem două posibilități de a face reabilitarea cazinoului: pe fonduri de la bugetul de stat, din bugetul ministerului, prin Compania Națională de Investiții, care poate demara procedura imediat de reabilitare, iar o altă posibilitate pe care am identificat-o în urma vizitei de la Constanța – atunci când am constatat că domnul primar Mazăre nu a reușit să cheltuiască decât trei milioane de euro din cele 91 de milioane euro cât are la dispoziție Constanța din fonduri europene – am decis să venim în ajutorul primarului și să-i dăm posibilitatea să finanțeze reabilitarea cazinoului din fonduri europene”.

  • Însă în septembrie 2012, cazinoul s-a întors la Primăria Constanța, deoarece ministerul nu mai avea posibilitatea financiară de a susține investiția. Și uite așa, „bucuria” doamnei Udrea s-a transformat subit într-un comunicat de presă laconic: „Necesarul la momentul preluării cazinoului de către MDRT era de 40 de milioane de lei, din care au fost alocate doar 10 milioane. Ulterior, suma a ajuns la 7 milioane de lei, ca urmare a primei reduceri a bugetului MDRT la începutul acestui an”. Și de aici, minciunile încep să curgă pe bandă rulantă pentru constănțeni:
  • septembrie 2012, Mazăre iese în presă și spune că dorește organizarea unei licitații internaționale pentru a vinde Cazinoul.
  • după alte două luni anunță că vrea realizarea unui parteneriat public-privat cu o firmă interesată de reabilitarea acestui monument și de folosirea acestuia pentru jocurile de noroc.
  • în luna februarie 2013, același faraon Mazăre a anunțat că acest monument urmează să fie reabilitat cu fonduri europene.
  • primăvara lui 2013, intră în scenă marele (la propriu) Nicușor Constantinescu, care face anunțul bombă: s-a obținut o finanțare de 10 milioane de euro, fonduri europene nerambursabile, pentru restaurarea clădirii!! Ba chiar că „documentația pentru proiect este în stadiul de elaborare și avizare, după care urmează licitațiile pentru alegerea constructorului”, tot procesul urmând să dureze circa doi ani. Exista o „problemă” însă – îl reabilitezi pe bani europeni, trebuie sa faci MUZEU!
  • în 2014, gândindu-se mai bine și realizând ca din cultura nu poate face bani, primarul Radu Mazăre merge în Elveția pentru a discuta modalități de colaborare cu reprezentanții celui mai mare cazinou din Europa. Astfel, la propunerea sa, consilierii locali votează transmiterea Cazinoului în proprietatea Ministerului Lucrărilor Publice, cu promisiunea că Guvernul va aloca cele 10 milioane euro necesare pentru renovare.
  • Pe 13 noiembrie 2014, de mână cu Liviu Dragnea, Darius Vâlcov și Decebal Făgădău, Mazare organizează o conferință de presă în fata Cazinoului și anunță că în scurt timp încep lucrările. Minciuna devenise deja normalitate pentru constănțeni și uite asa, se evită o restaurare pe bani europeni care le-ar fi impus autorităților transformarea lui în muzeu. Pentru cei cu memoria scurtă: https://www.youtube.com/watch?v=DVHLHjhfHS4&t=353s

2. Cazinoul Constanța trece la Compania Națională de Investiții

  • Din 2015, Cazinoul este la Compania Națională de Investiții, instituție aflată în subordinea Ministerului Dezvoltării. Deci NU, Cazinoul nu se află nici la Consiliul Județean, nici la cel Consiliul Local, nici în subordinea Primarului și NU, nici nu avem de ce sa facem colecte publice..NU aici este problema!
  • Acum câteva luni, prin Hotărârea de Guvern nr. 271/08.05.2019 a fost demarată cea de-a patra procedură de achiziție publică, iar deschiderea celor trei oferte a avut loc în data de 16.07.2019.

  • În ultima zi de depunere a contestațiilor privind rezultatul procedurii (13 septembrie), s-a înregistrat de către unul dintre ofertanți o contestație împotriva rezultatului procedurii de achiziție publică. Contestația a fost soluționată de CNSC care a dispus anularea în parte a raportului procedurii inițial și a dispus reevaluarea ofertelor financiare.
  • Comisia de evaluare a solicitat clarificări celor doi ofertanți rămași în cursa și a întocmit un nou raport al procedurii, publicat în data de 17.10.2019, prin care asocierea de firme AEDIFICIA CARPATI SA & SC REMON PROIECT SRL & SC PROFESIONAL CONSTRUCT PROIECTARE SRL & SC TEHNOINSTAL SRL a fost desemnata câștigătoare.
  • Acesta practic trebuia sa fie sfârșitul coșmarului pentru Cazinoul nostru, însă, în data de 28 octombrie, ultima zi în care era posibilă contestarea noului raport, a fost depusă o nouă contestație de către aceeași asociere care contestase cu doar o lună înainte. Si uite asa, riscăm efectiv să pierdem una dintre cele mai frumoase clădiri din țară…
  • Bani sunt pentru reparații, însă procedurile greoaie și de-a dreptul imbecile fac ca simbolul Constanței să se degradeze tot mai mult. Culmea prostiei este că chiar cei care se plâng de ele, de proceduri și de tergiversări, sunt tocmai cei care le-au întocmit – guvernanții!!! De ce nu sunt în stare cei de la putere să modifice aceste proceduri…este peste puterea mea de înțelegere….
  • O ultimă precizare cred că se impune, mai ales că informația este de ultimă oră: după ce săptămâna aceasta a fost DIN NOU contestată procedura, Ordinul Arhitecților din Romania lansează o scrisoare deschisă Companiei Naționale de Investiții și Ministerului Dezvoltării. Aceștia explică pe larg de ce procedura de licitație, folosită în toți acești ani, nu este una inteligentă și (re)vin cu propria lor propunere. Pentru cei interesați: https://www.facebook.com/OARNational/posts/2489840411082181?__xts__%5B0%5D=68.ARAZTl5XMRRDmCE_EDwwJCpsNXu_pphWB4vP06NZby38fOsaVoO0hW4aRT3rOj83dalTdnRE4oVf_3ITzNh_kEiCYc7Mlu30fDAj4MhHeIoiaN3Tzx-FXRZjjGMcQe4umXGx_Gx2Q9MYqdACnE9ug0e7uYia3oIB_tFAjCuBxn_X9dsXxJ9HV6-mSXCPIC-sTpnzpak7rhvoT65gQoj92U6ktVY-lYqHpmvza_nqGGydOvPCBpolZlXpae_MyuG-hVH54kh7eBBMYrJh-F6m6patjggvsdR37bSmyRkPHfo1Kj-NEbHfVdcIeLQZLme81hkFC0_tHURZ9GbXUi5yMi70yw&__tn__=K-R

Să sperăm că nu acesta va fi sfârșitul poveștii noastre și a Cazinoului din Constanța……

Dramaticele încleștări din toamna lui 1916 în Dobrogea

Dramaticele încleștări din toamna lui 1916 în Dobrogea

După urcarea sa pe tron la data de 11 octombrie 1914, Ferdinand, noul rege al României, citește mesajul tronului în cadrul Camerelor reunite la 15 noiembrie, moment în care întreaga Europă era mistuită de flăcările războiului. Deputatul conservator Nicolae Filipescu răspunde acestui mesaj printr-un discurs ce sintetiza în mod magistral aspirațiile neamului: „Ești trimisul lui Dumnezeu ca să împlinești visul unui neam… De aceea, mărirea ce ți-o urăm, Sire, este: să te încoronezi la Alba Iulia sau să mori pe câmpia de la Turda”.

Începutul Campaniei din Dobrogea

Detaliu din Mausoleul de la Mărășești

Pentru realizarea acestui măreț ideal, Armata Română părăsește „neutralitatea armată” și în noaptea de 27 – 28 august 1916 declanșează campania de eliberare a Transilvaniei, dublată de o atitudine defensivă pe toată linia Dunării și în Dobrogea. Venind în ajutorul trupelor austro-ungare aflate în dificultate, comandamentul bulgar, inspirat de cel german, a trecut la ofensivă în sectorul dobrogean al frontului, pe direcția principală Bazargic-Medgidia. Superiorității tehnice și mecanice a bulgarilor, slabei combativități a trupelor ruse, li s-au adăugat grave greșeli ale comandamentului român. Acestea sunt cauzele care au permis inamicului să ne provoace înfrângeri dureroase şi să ne alunge din Cadrilater în numai câteva zile.

Se părea că Dobrogea va fi ocupată în scurt timp dar, în ciuda incapacității generalului Basarabescu, regimentele Diviziei 9 Infanterie Dobrogea opun o rezistență îndârjită pe aliniamentul Sarsânlar – HasKioi – Alfatar (toate comune din regiunea Silistra, fostul Cadrilater), salvând situația și permițând retragerea Diviziei 19 aflată în pragul distrugerii. Generalul Mackensen preia comanda acestui front pe care l-a întărit cu o brigadă germană și o divizie turcă. Urmărind să exploateze succesele obținute la Turtucaia, Bazargic, Silistra inamicul atacă cu putere în zona lacului Oltina. Cu sprijinul eficient al flotilei noastre, unitățile Diviziei 9 Infanterie resping pe atacatori, provocându-le pierderi sângeroase, pe câmpul de luptă căzând în fruntea escadronului său și prințul Wilhelm de Hessa, nepot al împăratului Wilhelm.

Soldați români în spatele frontului din Dobrogea

La 14 septembrie, pentru scurtarea liniei frontului s-a hotărât retragerea trupelor pe aliniamentul Rasova – Cobadin – Topraisar – Tuzla. Generalul Averescu, care preia comanda acestui sector la 15 septembrie, constată că pe hârtie forțele noastre par a fi suficiente pentru menținerea frontului, însumând 9 divizii: 6 românești, două rusești și una sârbă. În realitate, numai două divizii au efectivele complete și odihnite, restul fiind într-o stare avansată de oboseală și cu rândurile rărite. La 16 septembrie el se întâlnește cu noul comandant al Diviziei 9, generalul Petala și scrie în „notițele zilnice din războiu”: „el personal e încrezător ,dar îmi descrie starea trupelor în culori negre”.

„Pe aici nu se trece”

Această apreciere s-a dovedit a fi infirmată chiar din acea zi de către soldații diviziei. Între 16 şi 22 septembrie, Mackensen și Toșev pornesc o nouă ofensivă, bulgarii, germanii și turcii atacând în valuri succesive liniile noastre. Se răspunde cu contraatacuri disperate, purtate de cele mai multe ori la baionetă. În Jurnalul de operațiuni al Regimentului 9 vânători aparținând Diviziei 9 sunt menționate frecvent asemenea atacuri: „când trupele noastre ajungeau la 50-60 m de inamic, acesta fugea, refuzând lupta la baionetă… în urma unui asemenea atac, inamicul a părăsit 20 de tunuri și câteva mitraliere, retrăgându-se la peste 1000 m sub amenințarea baionetei”.

Trupele române lansează un balon pentru a se proteja de avioanele în picaj. Acestea puteau avea si rol de puncte de observație

La 18 septembrie ofensiva este reluată asupra localității Cocargea paralel cu forțarea pătrunderii în spațiul dintre Cobadin și mare. Divizia 9 și Divizia sârbă primesc o lovitură cumplită care le decimează rândurile dar nu cedează nici un metru de teren. Rezervele noastre se desfășoară și intră în luptă direct din marș, contraatacând la baionetă cu rămășițele unităților din linia întâi. Bulgarii fug și se îngroapă în teren, căci nu mai au forță ofensivă: regimentele Varna și Vrața sunt distruse, Diviziile Sofia și Preslov sunt retrase datorită pierderilor grele.

Ofensivei centralilor i se răspunde de către comandamentul român, la inițiativa lui Averescu, cu „manevra de la Flămânda”- capodoperă a artei militare românești – și o contraofensivă în Dobrogea. În concepția lui Averescu ,,după împingerea spre sud a armatei Mackensen din Dobrogea obiectivul final ar trebui să fie luarea contactului cu Armata de la Salonic (a aliaților noștri)”. Din nefericire în Transilvania, generalul Falkenhayn începe o puternică ofensivă care pune în derută apărarea noastră, în timp ce la Dunăre forțele concentrate se confruntă cu mari greutăți datorită furtunii ce împiedică trecerea fluviului, ruperii podului de către flotila austro-ungară și concentrării unor puternice forte în sectorul de debarcare. Diviziile din Dobrogea atacă pe toată lungimea frontului și reușesc să înainteze 8-10 km în liniile dușmane. Regimentul 40 Călugăreni ocupă pozițiile forțelor turcești și capturează 7 tunuri care au fost trimise la București și au fost așezate la picioarele statuii ecvestre a Mihai Viteazul. Situația critică din Transilvania a impus oprirea ofensivei și trimiterea forțelor concentrate la Flămânda pe linia Carpaților, slăbind astfel apărarea Dobrogei.

„Românii preferau să fie împușcați decât să se dea prinși”

Coloană de prizonieri turci, sub paza unui rus, în Dobrogea 1916

După două săptămâni de acalmie, la 19 octombrie, a început o nouă ofensivă pe direcția Topraisar unde se aflau Regimentele 9 și 40 Infanterie, având pe flancuri regimentele Diviziei 19. Bombardamentul devastator anunță apropierea asaltului final. Drapelele regimentelor sunt aduse în prima linie și toți jură că nu vor ceda pozițiile decât cu prețul vieții. Trei zile au atacat valurile infanteriei germane, bulgare și turcești, dar nu au reușit decât să înalțe zi de zi mormanele de morți din fata pozițiilor noastre. Din păcate, aliații noștri aflați la flancul stâng, diviziile 61 și 115 ruse, s-au retras după un simulacru de rezistentă. Între lacul Tuzla și mare se infiltrează cavaleria germană și bulgară care ocupă Techirghiolul și Agigea. Pozițiile de la Topraisar sunt învăluite și trupele române, amenințate cu încercuirea, se retrag.

În sectorul Cobadin, rușii se retrag fără să anunțe Divizia sârbă care este învăluită și decimată. Comunicatul german anunță capturarea a 3300 prizonieri din care numai 300 români, recunoscând că ,”românii preferau să fie împușcați decât să se dea prinși”. La 21 octombrie Constanța este ocupată de trupele bulgare care masacrează toți răniții capturați și toți civilii prinși pe străzi. Statuia lui Ovidiu este dărâmată și mutilată de acești soldați sălbăticiți de propagandă naționalistă bulgară, ca și cum ar fost unicul argument al continuității noastre pe acest pământ.

Trupele de ocupație patrulând străzile Constanței în noiembrie 1916

Retragerea nu a căpătat proporțiile unui dezastru, dar pierderile grele au transformat diviziile în regimente, iar batalioanele în companii, ceea ce a dus la imposibilitatea închegării unei linii continue de front, la pierderea orașelor Medgidia și Cernavodă, după ce, cu ajutorul minelor Hertz umplute cu fulmicoton umed, podul lui Anghel Saligny este aruncat în aer. Cu ajutorul unor noi unități rusești frontul se stabilizează pe linia Dăieni – Babadag. Retragerea generală spre Moldova a antrenat și unitățile aflate în Dobrogea care sunt retrase până la 3 ianuarie 1917.

Timp de doi ani populația va trăi coșmarul unei sălbatice ocupații militare fiind cu inima alături de vitejii care în vara lui 1917 au spulberat visurile lui Mackensen, iar în decembrie 1918 au pus din nou piciorul pe pământul Dobrogei.

Epilog

Acest articol a fost scris de tatăl meu și a apărut în nr 9 al revistei „Marina Română”, editată de Marină Militară, din octombrie – noiembrie 1991. Pe atunci, nu exista internetul și atâtea forme de comunicare și de aflare a informațiilor, de aceea am ales să îl transcriu în mediul online, deoarece recunosc ca ma mândresc mult cu activitatea și lecțiile pe care mi le-a dat despre istoria noastră. Mi s-a părut important pentru mine ca munca lui, pe vremea în care activa ca istoric/muzeograf  în cadrul Muzeului Militar National „Regele Ferdinand I”, filiala Constanta, să nu se piardă cumva în negura timpului. Sper că v-a făcut plăcere acest rezumat al Campaniei militare din Dobrogea în „toamna pătimirii noastre” din anul 1916, iar dacă mai doriți, vă pot recomanda o altă filă din istoria Marelui Război, scrisă de data aceasta de mine, despre revenirea Dobrogei la Patria Mama în 1918: https://bogdanbola.ro/epopeea-armatei-romane-in-valea-uzului-in-toamna-patimirii-noastre-din-1916/749

Epopeea Armatei Române în Valea Uzului în „toamna pătimirii noastre” din 1916

Epopeea Armatei Române în Valea Uzului în „toamna pătimirii noastre” din 1916

Din infernul încleștărilor de la Valea Uzului din octombrie 1916, un raport trimis de comandantul unei companii din regimentul 65 ajunge la conducerea Diviziei 15 infanterie română: „Este imposibil de stat pe loc. Tunurile bat chiar în valea în care suntem. Am rămas cu 20 de oameni (dintr-o companie!), restul morți și răniți. Pădurea s-a aprins din două părți. Ne înăbușe fumul. Este infern. Nu mai avem puterea de a rezista. Rog ordonați retragerea!” Divizia însă nu a ordonat retragerea, trupa a rămas pe loc, a luptat și a biruit, iar drumul austro-ungarilor către Moldova, prin trecătorile din munți, a rămas în continuare blocat de ostașii noștri. Astfel, acest mic sătuc pe nume Valea Uzului, care deținea practic cheia sistemului nostru defensiv din fața pasului Oituz, a intrat în istorie…

Prolog la bătăliile de pe Valea Uzului

Fără victoria românească de la Valea Uzului în Primul Război Mondial, care a blocat intrarea inamicului austro-ungar în spatele aliniamentului românesc de la graniţa cu Muntenia, nu am fi avut victoriile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz din vara anului 1917. Așa că am considerat că o scurtă istorie a luptelor și evenimentelor de atunci ar trebui să împrospăteze memoria celor care, în zilele noastre, împart cimitirele eroilor după criteriul etnic. Înainte de Primul Război Mondial pe Valea Uzului era un drum care lega Transilvania de Moldova. În apropiere de locul cimitirului militar se afla atunci oficiul vămii austro-ungare (Zollamt), iar mai la est cu câteva sute de metri era oficiul vămii românești (Vama Uzului), conform unei hărți militare realizate de armata imperială cu situația frontului în zonă în Octombrie 1916. Granița era undeva între cele două puncte vamale. Valea Uzului avea în zonă o altitudine între 600 și 700 metri, fiind înconjurată de culmi împădurite cu înălțimi între 900 și 1530 metri, deci un relief accidentat, care nu permitea desfășurarea masivă de trupe. Valea era considerată o cale de acces secundară din cauza dificultăților de transport și de desfășurare a trupelor.

Valea Uzului în 1916, fotografie făcută de trupele de recunoaștere

Din punct de vedere strategic, Valea Oituzului reprezenta cea mai bună direcție de pătrundere din Transilvania în Moldova, dușmanul intenționând să fragmenteze dispozitivul strategic de apărare al armatei române, distrugând totodată baza logistică a acesteia. Forțele inamice care au atacat în trecătoarea Oituz formau grupul general Schmettow, cu două divizii de cavalerie, una austro-ungară și una germană, cărora le-a fost adăugată ulterior și divizia 71 infanterie austro-ungară. Acestea au fost puse sub comanda arhiducelui austriac Carol (care a rămas în istorie drept ultimul împărat al Austriei și totodată ultimul rege al Ungariei), care, enervat din cale afară de înfrângerile umilitoare suferite de trupele sale în vara lui 1916, și-a dorit să zdrobească Armata de Nord a românilor și să pătrundă în Moldova.

Apărarea Oituzului a revenit Diviziei 15 infanterie, scoasă la 8 octombrie de pe frontul dobrogean și transportată pe frontul Armatei de Nord, al cărei comandant era deja celebrul general Prezan. Această unitate (Divizia 15), comandată de nu mai puțin renumitul general de brigadă Eremia Grigorescu, avea în componență două regimente formate complet din dobrogeni: Regimentul 74 Infanterie Constanța și Regimentul 73 Infanterie Tulcea. Aceștia se vor întoarce foarte târziu acasă, după data de 1 decembrie 1918, într-o Dobroge devastată de ocupația bulgaro-germana (dacă doriți să aflați mai multe, puteți accesa următorul link: https://bogdanbola.ro/am-sosit-la-constanta-pe-care-am-gasit-o-pustie-nici-o-fiinta-omeneasca-nu-se-vedea-nici-o-lumina-la-vreo-casa-orasul-cel-vesel-de-odinioara-parea-un-cimitir/845 ). Însă în 1916, Divizia 15 urma să mențină exclusiv sectorul dintre Valea Uzului și Valea Cașinului, fiind întărită în acest scop cu două brigăzi din Divizia 8 infanterie, aflată în rezervă Armatei de Nord. Până la sosirea și intrarea în dispozitiv a acestor unități, în fața tăvălugului inamic au stat doar ostașii Diviziei 2 cavalerie române.

Grup de prizonieri austro-ungari și germani la Valea Uzului, păziți de un soldat și un ofițer

Desfășurarea ostilităților

Arhiducele Carol, care conducea personal acțiunile militare ale împărăției bicefale, își pune toată speranța în ocuparea minusculului sat Valea Uzului, care odată cucerit, ar fi răsturnat întreaga linie românească de apărare, iar accesul spre Valea Siretului ar fi fost liber. În seara zilei de 11 octombrie 1916, cele două tabere se ciocnesc pentru prima dată în cadrul acestei ofensive, într-o luptă sângeroasă. Trupele noastre, formate mai ales din unități de cavalerie, se dovedesc a fi, chiar în condițiile luptei de tranșee sau corp la corp (cavaleriștii nu aveau baionete, ci foloseau lănci), trupe de elită și resping toate atacurile. În ciuda primei sale înfrângeri, inamicul continuă să atace obținând succese temporare , însă trupele române, comandate direct din teren de generalul Prezan, care după război va fi unul dintre cei doi militari români care vor fi înaintați în grad la rangul de mareșal, resping toate atacurile.

Inferioritatea noastră numerică este compensată cu succes de mișcările și intervențiile trupelor aflate în rezervă. Chiar și după ocuparea de către austro-ungari a poziției centrale a frontului nostru de la Hârja, contraatacul condus personal de generalul Eremia Grigorescu curmă panica ce putea să răstoarne frontul și, sub o ploaie de obuze și grenade, soldații români atacă energic și îi pun pe fugă pe dușmani. De asemenea, trebuie să menționez că pe 14 octombrie, un întreg batalion unguresc, comasat într-o vâlcea pentru atac, a fost decimat cu bombardamente de artilerie. Zile în șir, Divizia 71 infanterie austro-ungară, beneficiind de superioritate numerică și un mare număr de piese de artilerie de mare calibru, atacă pe tot aliniamentul trupelor române. Batalioanele noastre, reduse la doar câteva sute de ostași, lansează cotraatacuri la baionetă la fiecare pătrundere inamică, dar sunt nevoiți să se replieze.

Corpul de comandă al Batalionului 1, Divizia 15 Infanterie, în februarie 1916, în timpul unei aplicații desfășurate pe Valea Uzului

Cea mai importantă ofensivă inamică s-a executat în ziua de 18 octombrie, în prezența arhiducelui moștenitor Carol și a primului ministru ungar Tisza Istvan. În ciuda unui bombardament puternic și a atacurilor în valuri cât a fost ziua de lungă, inamicul nu poate străpunge frontul și suferă pierderi foarte mari. A doua zi, Divizia 15 Infanterie atacă pozițiile austro-ungare cu toate rezervele pe care le aveam și prin acțiuni de zi și de noapte, multe șarje la baionetă, până pe data de 26 octombrie inamicul este dat înapoi pe toată linia frontului, până peste fosta graniță a imperiului cu Moldova. În Valea Uzului, generalul maghiar Molnar a utilizat la atac întreaga Divizie 39 austro-ungară, reușind ocuparea Poienei Uzului. Trupele române s-au retras strategic spre Sălătruc, iar cu ajutoarele primite, contraatacă violent şi cu un curaj nebunesc, ajung până la fortificația de la vestul satului. Cu ajutorul Regimentului 4 vânători al colonelului Gherculescu, fortificația a fost cucerită, iar garnizoana austro-ungară capturată. Cu această ocazie, Divizia lui Eremia Grigorescu își câștigă renumele de „Divizia de Fier” și pentru prima dată, la porțile Oituzului se naște celebra expresie „Pe aici nu se trece!”.

Pe 27 octombrie, comandantul Armatei I austro-ungare, generalul Arz von Straussenburg înregistra încheierea oficială a bătăliei din munții Moldovei cu o înfrângere categorică pentru trupele sale (doar în ultima zi, românii au făcut 900 de prizonieri…). Dealurile și văile, pline de cadavrele invadatorilor, l-au făcut pe generalul Falkenhayn, comandantul trupelor germane din România, să afirme cu satiafacție și dispreț la adresa aliaților săi: „Domnii de la Pless trebuie făcuți atenți că speranța de a deschide drumul prin Pasul Oituz, ori pe la Armata I-a austro-ungară, este complet nefondată”. Învinși și umiliți de români, arhiducele moștenitor Carol și primul-ministru Tisza părăsesc frontul și se întorc la cancelariile lor. Porțile Moldovei rămâneau bine-ferecate…

Soldat în opinci, mort la Valea Uzului

Sute de soldaţi români au căzut pe Valea Uzului și au fost înmormântaţi la faţa locului în toamna lui 1916, iar mai mulţi ofiţeri şi soldaţi au fost decoraţi post-mortem de către Regele Ferdinand I. Însă luptele nu se vor termina aici – între 10-15 noiembrie, detașamentele tactice române ale „Grupului Oituz” au atacat constant pozițiile austro-ungare, provocându-le pierderi grele și nelăsându-i să mute trupe în alte părți ale frontului. În primăvara anului 1917, inamicul, căruia i se alăturaseră și regimente germane, reia ofensiva și mai puternic. Dar „Divizia de fier” va fi din nou la înălțime – pe muntele Țipcheș, românii contraatacară în chiote furioase și numai cu baioneta, pentru că nu mai aveau timp de încărcat. Tot așa a fost respinsă divizia austro­-ungară care a încercat să răzbească pe valea Trotușului. Iar pe Valea Uzului, soldaţii români lansează atacul cântând „La arme” și bat altă divizie austro-ungară.

Eșecul ofensivei austro-ungare de a forța linia de apărare românească pe Valea Uzului a determinat o schimbare în tactica de atac pentru comandanții Diviziei 39 austro-ungară, care au solicitat și armament nou german, net superior, pentru pregătirea viitorului atac. Pe 8 Martie 1917, după o pregătire intensă de artilerie, a urmat atacul trupelor Puterilor Centrale, sub comanda generalului Josef Breit, diviziei austro-ungare venindu-i în ajutor și un regiment bavarez. Pe un front de patru kilometri pe culmile Carpaților Orientali, la nord și la sud de Valea Uzului, au luat cu asalt sistemul de poziții pe aliniamentul vârfurilor Soverjes – Moghioroș – Lapoș, apărat de trupele româno-ruse. Singurul lor câștig real, obținut după lupte grele, a fost vârful Moghioroș (1238 m), situat la circa 1,5 km nord de satul Valea Uzului, apărat doar de trupe rusești.

Soldați români ascunzându-se sub focul inamic

Epilog – controversa cimitirului de la Valea Uzului

În urma acestor lupte, din cadrul trupelor conduse de generalul Josef au murit 29 de combatanți unguri și 4 germani, cu alți 215 soldați răniți. De parte trupelor ruse, şi-au pierdut viața 408 persoane, iar 13 ofițeri şi 991 de soldați au fost luați prizonieri. În urma acestui succes, soldații Regimentului 11 de Infanterie Pionieri din Munkacs (austro-ungar), care au participat în lupte, au ridicat o capelă în cimitirul militar din Valea Uzului în memoria camarazilor căzuți la datorie, după planurile elaborate de caporalul de infanterie pionieri Janos Varga. Acum, nimeni nu știe cu exactitate dacă în primul cimitir militar din Valea Uzului, făcut de divizia 39 austro-ungară în anul 1916 lângă cimitirul civil, ungurii au îngropat doar soldații maghiari decedați sau și pe cei ai inamicului, români și ruși. Știm doar cu certitudine că au fost îngropați cei 29 de ostași unguri și 4 germani morți în bătălia din 8 Martie 1917. Alături de ei au fost îngropați soldații unguri, austrieci și germani căzuți în timpul luptelor din Octombrie 1916, precum și cu ocazia luptelor de uzură ulterioare.

În 1926 și 1927, Societatea Cultul Eroilor, o asociație românească înființată cu scopul de a organiza și conserva cimitirele combatanților din primul război mondial, a reorganizat cimitirul militar din Valea Uzului. În 1927 în cimitir au fost înhumați 1306 eroi de diverse naționalități. Pe lângă soldații unguri și germani, îngropați în anul 1917, aici au fost aduse corpurile altor soldați români și ruși găsite pe văile și culmile din jur, al căror nume a rămas necunoscut, putând fi identificată pentru unii doar armata din care făceau parte după resturile de uniformă. Conform listei din 1927, în Cimitirul militar din Valea Uzului erau îngropați nu doar soldați unguri, ci și germani, ruși, români, sârbi, austrieci. Din această cauză cimitirul are un caracter internațional și nu poate fi considerat un cimitir exclusiv unguresc ori românesc.

Soldat român, așteptând în tranșee un nou atac inamic

Și încă o dovadă în plus că românii au știut mereu să respecte eroii altor popoare, chiar și când au fost în conflict cu noi – soldații unguri, germani și sovietici decedați în timpul luptelor din august-septembrie 1944 au fost îngropați de asemenea în același cimitir militar de pe Valea Uzului. Scriind aceste rânduri, am speranța că am putut aduce mai multă lumină asupra acestui subiect, care stârnește foarte multe pasiuni exacerbate, de ambele tabere. Acei tineri care zac acolo îngropați, ar trebui cinstiți și onorați pentru eroismul lor, indiferent de tabăra din care au făcut parte. Acei soldați români care și-au găsit acolo odihna veșnică au reușit să ne îndeplinească cel mai înalt ideal – Marea Unire..iar pentru asta le suntem datori să nu îi uităm și să nu îi abandonăm vreodată!

 

Amintiri din iadul luptelor de la Valea Uzului

Iar ca încheiere, doresc neapărat să vă spun următoarea poveste a unui veteran de război, Constantin Gane, care, intrând în cimitirul de la Valea Uzului cu multi ani în urmă, își depăna amintirile: „La dreapta cum intri sunt trei morminte proaspete, acoperite cu flori. Pe crucile de lemn sunt trei nume săpate: Borcescu, Mihuţescu, Bătrânul. Pe cel din urmă l-am cunoscut puţin. Un tânăr sublocotenent de rezervă, mort în fruntea plutonului său.

Pe Mihuțescu îl țineam bine minte. Un băiat înalt, subțire, cu păr bălai cum e mătasa de porumb. Învăţător de prin Olt, pripăşit în Moldova [..] Era locotenent. La un atac, pe Lapoş, în fruntea companiei lui, a fost prins într-un foc încrucişat de mitraliere. Înaintând prin ploaia de gloanțe, striga soldaților din urmă: “După mine, băieţi! Cine-o cădea să cadă, dar cine-o ajunge s-arate străinului ce poate un Român!“ A murit acolo, ciuruit de gloanțe, iar peste trupul lui au trecut Românii şi-au arătat ce pot!

Borcescu, căpitan activ, comanda batalionul. Firea lui veselă şi glumeață, inima lui blândă şi iertătoare, sufletul lui curat şi drept, făcuse din omul acesta un fel de icoană de sfânt la care se închinau soldații. La Bucşiu se smucise din mâna Ungurului, dar de obuzul Neamțului nu i-a fost să scape. L-a spintecat o schijă de obuz, pe Valea Uzului, la postul lui de comandă.”

O ultimă relatare, făcută de această dată de un martor ocular, o puteți citi aici: http://www.rador.ro/2016/10/12/1916-note-de-razboi-xiv-2/

Povestea primelor tramvaie din Constanța, aduse captură de război din Odessa

Povestea primelor tramvaie din Constanța, aduse captură de război din Odessa

A fost o vreme când în Constanța circulau tramvaiele, pe care nu mulți dintre cei de astăzi le-au prins. După revoluție au mai rezistat puțin în Republica Mazăre, care a avut „grijă” să dispară rapid atât vagoanele, cât și șinele, la prețuri derizorii și câștiguri minime pentru oraș, dar maxime pentru el și acoliții săi. Încercând să găsesc niște soluții moderne și actuale pentru ca orașul nostru să aibă din nou la dispoziție acest mijloc de transport modern și nepoluant, am găsit niște istorisiri demult uitate, prin însemnările tatălui meu și în Arhivele Naționale.

Despre povestea tramvaielor aduse captură de război din Odessa, care au fost primele tramvaie motorizate din orașul nostru, aproape nimeni nu mai știe nimic în zilele noastre. Așa că astăzi vom vorbi despre primele mijloace moderne de transport ale urbei noastre, despre un primar al Constanței care nu a fost ales niciodată de cetățeni, dar care a vrut să distrugă geamia Hunkiar deoarece „nu ar fi nicio pagubă”, despre cum ne-am „luptat” economic cu Aradul în vreme de război și despre constănțenii noștri în general…

Suntem în anul 1942, iar Al Doilea Război Mondial era în plină desfășurare, iar Constanța, bombardată de sovietici, găzduind o puternică garnizoană germană, suferea din cauza lipsei alimentelor și a unui nivel de trai decent. Acest lucru reiese și din adresa nr 10275 din 11.03.1942 a Primăriei Constanța către Ministerul de Interne, în care se arată că economia orașului se resimte de pe urma războiului, a pagubelor suferite de pe urma atacurilor aeriene și se solicită ajutorul pentru obținerea „unor mijloace de transport în comun ieftine, comode și practice (rapide)”. Astfel, se cere intervenția pe lângă Guvernământul Transnistriei în scopul de a aproba primăriei Constanța „15-20 km tramvai, linie dublă, cu toate accesoriile și vagoanele respective în condițiunile aprobate pentru municipiul Arad”. Se motivează cererea prin aceea că în orașul Constanța, transportul în comun era asigurat de societatea „Săgeata”, care avea un număr insuficient de mașini.

Paradă militară în Constanța anului 1942 – detașament de marinari ai Kriegsmarine

În anul 1935, Societatea de Transport Persoane „Săgeata”, cu sediul în București, câștigase concesiunea exclusivă a transportului în comun de persoane din municipiul Constanța, dar primarul nostru, un colonel pe nume N. Oprescu, era nemulțumit de felul în care societatea își respecta contractul. El considera că societatea „nu satisface interesele vitale ale municipiului” și din această cauză „s-au întreprins măsuri de represalii și rezilierea contractului”, primarul considerând că acesta este de fapt „oneros față de serviciul organizat prin concesiune” (adresa 10275 din 20.03.1942, același număr de înregistrare ca cea de sus, dar trimisă 9 zile mai târziu). Astfel, prin această măsură – rezilierea contractului – primarul-colonel dorea un serviciu propriu de transport în comun în Constanța, iar venirea tramvaielor din Odessa ar „face să crească patrimoniul Primăriei cu 150 milioane lei plus sursa de venituri permanentă și sigură”.

Cererea primăriei Constanța este aprobată de Ministerul de Interne (unii spun că chiar în dauna Aradului, dar acest lucru nu a fost probat), însă exista o problemă: Guvernământul Transnistriei primise foarte multe cereri de tramvaie din partea municipiilor din Regat. De aceea, la adresa Ministerului de Interne (Direcția Exploatărilor Comunale nr. 4945 din 17.03.’42), conducerea Odessei a comunicat la Constanța că nu își poate permite să împartă materialul avut în stoc, din cauza cererilor numeroase, lăsând totuși la aprecierea Min. de Interne repartizarea tramvaielor. Din adresa nr 16372/13.04.1942 a Primăriei Constanța către Ministerul de Interne, se solicită încă o dată în mod expres materialul solicitat, majorându-se chiar pretențiile: 40 de km de șină, 400 de bucăți stâlpi, 20 bucăți macazuri, 10 vagoane și 10 remorci. Primarul de atunci al Constanței, colonelul N. Oprescu, spera că la această nouă solicitare să nu se ridice obiecții de către Guvernul Transnistriei, dacă va veni pe filiera Ministerului de Interne. Acesta menționa de asemenea că la Odessa se află deja o comisie tehnică a Primăriei Constanța pentru recepția echipamentelor.

Răspunsul la această adresă întârzie până la data de 25.05.1942, când se primește o telegramă la Primăria Constanța din partea generalului inginer Vasiliu N., șeful Serviciului Capturi Odessa, care comunică primarului nostru că cererea i-a fost aprobată pentru „zece vagoane de tramvai cu motor, șase remorci de tramvai, cinci km de șină, 100 de stâlpi, patru km cablu, un grup convertizor”. În sprijinul comisiei constănțene aflate deja la Odessa este trimis și inginerul Alecu Cornelius (din partea Min. Lucrărilor Publice), care va rămâne patru zile pentru recepționarea și expedierea materialului. Bucuros că lucrurile încep să se miște în favoarea Constanței, primarul nostru ia legătura și cu Administrația comercială a porturilor și căilor de comunicație pe apă pentru transportul materialului la Constanța. În mod simbolic, se formulează pe 26 mai o epistolă către Ministerul de Interne, din partea întregii populații a municipiului Constanța, prin care se mulțumește acestora pentru sprijinul acordat.

Strada Stefan cel Mare în anul 1942

Îmi permit să deschid o paranteză aici: N. Oprescu devenise primar al Constanței datorită faptului că eram în vreme de război, el nu fusese ales în mod direct de cetățeni. Personal, sunt convins că își dorea să dea bine în fața celor de la București, mai mult decât era interesat de administrația publică locală. Introducerea primei linii de tramvaie motorizate (până atunci, în Constanța funcționau două linii de tramcare – tramvaie trase de cai – inaugurate în 1905 pe ruta Constanța-Techirghiol și în 1906 pe ruta Constanța-Mamaia) i-ar fi adus cu siguranță faima și aprecierea constănțenilor, dacă nu ar fi avut și o inițiativă cel puțin reprobabilă. Exact în această perioadă, mai 1942, constatând că geamia „Hunkiar” a fost avariată de bombardamentele sovietice, îi scrie secretarului de stat al Cultelor şi Artelor, spunându-i că „geamia cea mică poate dispărea fără nicio pagubă. Părerea mea umilă e să nu ne lăudăm prea mult cu monumentele istorice turceşti. Dacă le-am şterge cu vremea, n-ar strica. E de tristă memorie dominaţia turcească ca să conservăm semilunele în vârfuri de moschee”.

O astfel de măsura arată lipsa oricărei aplecări către nevoile urbei și ale cetățenilor săi din partea primarului-colonel, care din fericire a fost stopată. Ministrul Culturii Naţionale şi Cultelor, în guvernul mareşalului Ion Antonescu, era un om de cultură, filozof și membru al Academiei Române, Ion Petrovici. Acesta, împreună cu preşedintele Comisiei Monumentelor Istorice, istoricul Alexandru Lapedatu, șocați probabil de solicitarea primarului Constanţei, îi trimit o telegramă prin care îi solicită în mod expres să ţină cont de legile României care impun în cazul monumentelor istorice restaurarea lor imediată. Și astfel, beneficiind de acest statut, geamia Hunkiar rezistă și astăzi, în pofida vremii și a vremurilor.. Dar să ne întoarcem la tramvaiele noastre!

Cu toate că problema părea rezolvată, la 30 mai 1942, inginerul Cornelius Alecu scrie primarului și îi raportează greutățile mari întâmpinate din cauza neonorării integrale a cererii primăriei: ” numai opt tramvaie în loc de zece, cinci remorci în loc de șase, numai cinci km de șină în loc de zece și la acestea numai patru km de șină de aramă”. Acesta arată de asemenea că nu este sprijinit deloc de autoritățile locale și că dimpotrivă, viceprimarul Odessei, un basarabean pe nume Sinecliu, a favorizat delegația venită de la Chișinău. Acesta le-a dat celorlalți „tramvaie ușoare, modelul cel nou”, iar pentru Constanța a păstrat „tramvaie mari și vechi”, le-a dat „șină de cea mai buna calitate, îngropată, așa cum sunt cele de la București, lăsând pentru Constanța șinele liniilor de la periferie, aparente, așa cum sunt cele de cale ferată și care oricum nu se vor putea monta pe străzile Constanței”. În final, acesta atrage atenția asupra seriozității celor afirmate mai sus: „vă rog să mă credeți că nu exagerez cu nimic (…) nu afirm decât purul adevăr”. Acesta propune în continuare ca echipamentele să fie aduse cu trenul deoarece „ieri dimineață a fost torpilat vaporul Sulina…și riscăm prea mult”.

Vedere către Piața Ovidiu în vara anului 1942

Primarul-colonel N. Oprescu, foarte temperamental, solicită Consiliului de Miniștri, în data de 17.06.1942, „o intervenție energică pentru clarificarea problemei” și reclamă autoritățile Odessei pentru că nu se conformează ordinelor primite. Abia la 03 octombrie, se primește la Constanța o epistolă din partea Cabinetului pentru Administrarea Transnistriei, Organizarea Basarabiei și Bucovinei, în care se semnalează faptul că „ajutorul de primar Ion Căpșuneanu”, trimis de noi la Odessa s-a înțeles cu reprezentanții de acolo „asupra vagoanelor de tramvai destinate dumneavoastră”. Însă nici acest lucru nu era adevărat: ajutorul de primar Căpșuneanu trimite zece zile mai târziu un memoriu către primarul-colonel în care îi spune că „tramvaiele destinate pentru municipiul Constanța sunt degradate, iar costul reparațiilor se apropie de costul unui vagon nou”.

Cu chiu cu vai, la 23 noiembrie 1942, se semnează la Odessa actul de predare-primire între reprezentanții celor două primării a vagoanelor și echipamentelor aferente. „Întregul material a fost în total complectat și s-a adus de la Odessa la Constanța în 59 vagoane de cale ferată”, menționează un document intern al Primăriei Constanța. Noua și moderna linie de tramvai, prima din orașul nostru în care vagoanele nu erau trase de cai, a fost dată în funcțiune un an mai târziu, în noiembrie 1943, pe ruta Muzeul de Artă Populară – Bd. Tomis – Bd. Mamaia – Spitalul Militar și Retur, fiind deservită de 7 vagoane motor Pullman fabricate în anul 1913 în Belgia și modernizate în anul 1933 la Kiev. Însă constănțenii nu s-au putut bucura foarte mult de ele, deoarece în august 1944, trupele ruse în Constanța și au revendicat violent tot ce a fost al lor…și mult peste aceasta!

Vagon tip Pullman, modernizat în Kiev în anii 1930, modelul care a circulat și pe străzile orașului nostru pentru doi ani de zile

La 10 iunie 1945, documentele aflate în Arhiva Statului – Filiala Constanța ne arată că se încheie o Convenție între Comisia Aliată de Control și Comisia Română pentru Aplicarea Armistițiului, prin care se predau sovieticilor materialele aduse din U.R.S.S. În purul stil rusesc, se stabilește că „un număr suplimentar de materiale” nu au fost trecute în listele de români, așa că se vor suplimenta; se aduc acuzații reprezentanților Direcțiunii Uzinelor Comunale Constanța pentru faptul că „vagoanele primite în bună stare, s-au deteriorat, fiind lăsate sub cerul liber din cauza lipsei unui depou”, caroseriile au fost acoperite de rugină, interioarele s-au degradat.

Pe scurt „totul arată că este nevoie de reparații mari și serioase de care are nevoie parcul de tramvaie al U.R.S.S., care se găsește astăzi la Constanța”. Toate aceste reparații au fost plătite, cu vârf și Îndesat, de către Uzinele Comunale Constanța. Și pentru că în viață, totul se plătește și „roata se întoarce”, se dă dispoziție ca cele nouă vagoane aflate la Constanța, să fie reparate de Întreprinderile Comunale Arad, adică exact la cei care se presupune că le luasem fața în ’42 și primisem în locul lor vagoanele. Ba mai mult, după ce reprezentanții sovietici au analizat costurile repatrierii vagoanelor de la Arad la Odessa, au hotărât ca cele 9 vagoane să rămână pe loc în Arad și înglobate În patrimoniul propriu al orașului (ordinul 6556/10.01.’46 către Întreprinderile Comunale Arad). Toate aceste operațiuni au costat Primăria Constanța peste 100 de milioane de lei, bani pe care nu știm dacă i-am recuperat vreodată, chiar dacă s-au făcut solicitări scrise pentru ajutor către Ministerul de Finanțe.

Toate aceste date au fost studiate, analizate și consemnate de tatăl meu, pe vremea când fecior istoric fiind, arhive naționale cutreiera..și pentru care îi mulțumesc din suflet acum 🙂 Iar acum a venit vremea mea să le fac cunoscute celor care sunt interesați. Chiar dacă am relatat despre vremuri de război, aceasta a fost o poveste mai aparte, deoarece nu toți eroii se aflau pe front și nici toți dușmanii nu se aflau de cealaltă parte a baricadei. Personal, mi-a plăcut mult povestea Constanței anului 1942 și sper că și dumneavoastră. Iar dacă v-a pasionat și pe dumneavoastră istoria bătrânului Tomis, vă pot recomanda să aruncați un ochi și pe trista poveste a Cazinoului, de la începuturi până în prezent (https://bogdanbola.ro/inca-din-1903-primarul-liberal-al-constantei-cristea-georgescu-incheie-un-contract-cu-arhitectul-daniel-renard-pentru-proiectarea-noului-cazinou/809. O zi frumoasă vă doresc!
P.S. Din păcate, oricât am căutat, nu am găsit fotografii ale primarului N. Oprescu și nici cu tramvaiele acelor timpuri pe străzile Constanței! Dacă descoperiți dumneavoastră, vă rog să nu ezitați să mi le transmiteți! Vă mulțumesc!

După 30 de ani, avem în sfârșit Strategia Integrată de Dezvoltare Durabilă a Turismului în Județul Constanța

După 30 de ani, avem în sfârșit Strategia Integrată de Dezvoltare Durabilă a Turismului în Județul Constanța

Printre atribuțiile Consiliului Județean, conform Codului Administrativ, se numără dezvoltarea economico-socială a județului, cooperarea interinstituțională pe plan intern și extern, gestionarea serviciilor publice de interes județean (inclusiv furnizarea serviciilor publice de interes județean privind: turismul, cultura, sportul, protecția și refacerea mediului, conservarea, restaurarea și punerea în valoarea monumentelor istorice și de arhitectură, etc). Din aceste motive și având în vedere potențialul turistic uriaș al județului nostru, conducerea Consiliului Județean Constanța a achiziționat, într-un final, o analiză privind starea actuală a turismului în Constanța și o strategie privind viziunea pe termen mediu și lung a dezvoltării turismului în județul nostru: Strategia Integrată de Dezvoltare Durabilă a Turismului în Județul Constanța 2019 – 2028.

Asa cum am susținut încă din 2017, când am făcut prima propunere pentru o strategie privind dezvoltarea turismului în localitățile dunărene, Consiliului Județean Constanța avea misiunea, deținând cele mai importante obiective turistice/culturale și infrastructura de acces la acestea, de a coagula în jurul său întregul ecosistem turistic de pe teritoriul său, în vederea dezvoltării și promovării unui produs turistic competitiv. În acest sens, principalul scop este de a revitaliza sectorul turistic la nivelul întregului județ Constanța, în vederea creării unei destinații turistice pentru 365 de zile pe an, durabile și competitive la nivel național și internațional.

Tocmai pentru a ne face o imagine cât mai corectă și mai actuală a dezastrului din turismul constănțean, realizatorii studiului au dedicat o bună parte din conținutul Strategiei unei analize a stării de fapt din acest moment. Studiul de față urmărește să prezinte stadiul actual de dezvoltare a turismului la nivelul județului Constanța, să identifice principalele probleme cu care se confruntă acest sector și să propună un set de direcții care să orienteze eforturile de valorificare prin turism durabil a unei destinații de top la nivel național. Studiul se dorește a fi un instrument util, coerent și corelat cu alte strategii naționale, regionale și locale, prin care Consiliul Județean Constanța să fundamenteze politica de dezvoltare a turismului la nivel județean. Aceasta analiză – diagnostic privind dezvoltarea turismului în județul nostru o puteți accesa dând click aici: Strategia jud Constanta_ Faza1

Din păcate, se pare că nimic nu merge cum ar trebui în acest domeniu, mai ales dacă avem în vedere că și studiul acesta a sosit în luna septembrie 2019, dar el conține prevederi care ar fi trebuit deja să fie în curs de implementare. Potrivit celor care au redactat strategia, problemele majore cu care se confruntă destinația turistică Județul Constanța sunt:

  1. Sezonalitate puternică a cererii turistice – aproximativ 89% din numărul de turiști și 92,2% din numărul de înnoptări sunt înregistrați/înregistrate în perioada de sezon (lunile mai-septembrie), iar 62,3% din numărul de turiști și 67,6% din numărul de înnoptări sunt înregistrați în perioada de vârf de sezon (lunile iulie-august). Aceasta aglomerare excesivă în perioada de vârf de sezon și, în special în weekend-urile din vârf de sezon, creează o serie de probleme, cele mai importante fiind legate de gradul de satisfacție a turiștilor sosiți pe litoral.

  2. Concentrare spațială – o altă problemă importantă o reprezintă concentrarea puternică a spațiilor de cazare și a fluxurilor turistice în zona de litoral (incluzând aici municipiul Constanța și stațiunea Techirghiol). Acest areal deține mai mult de 99% din numărul de locuri de cazare și peste 99% din numărul de turiști sosiți în județul Constanța, iar interesul turiștilor este destul de scăzut, în parte din cauza drumurilor de proasta calitate, a semnalizării turistice deficitare, a lipsei informațiilor și a unui portal turistic al județului.

  3. Scăderea atractivității litoralului românesc – dacă în perioada comunistă litoralul românesc era o destinație costieră de top la nivel european, capabilă să atragă atât un număr mare de turiști români, dar totodată și un număr important de turiști străini,în anii de tranziție, pe fondul unor privatizări nereușite și a unor investiții la nivel minim, stațiunile turistice dinzona de litoral au pierdut din atractivitatea de altă dată, odată cu numărul  mare de hoteluri rămase închise în timpul sezonului, cu străzile deteriorate, trotuare distruse, spațiile verzi neîngrijite, iluminatul public deficitar, locurile de parcare insuficiente, plajele neîngrijite, amenajarea precară a falezelor și a locurilor de promenadă etc

  4. Lipsa unei abordări unitare de dezvoltare și promovare – din păcate, nici la nivel județean și nici regional (Dobrogea) nu există o abordare unitară de dezvoltare și de marketing. Nu există o organizație de management-marketing care să reprezinte interesele tuturor stakeholderilor din județ, iar prezența județului Constanța în mediul virtual este nesemnificativă și nu există un brand al destinației, nici la nivel județean și nici la nivel regional, iar promovarea se face descentralizat, separat de fiecare sub-destinație în parte, în general cu materiale promoționale învechite și de slabă calitate.

  5. Lipsa personalului calificat – una dintre principalele probleme cu care se confruntă turismul pe litoralul românesc, problemă care sar putea adânci și mai mult în viitor, o constituie lipsa de personal calificat. Așa cum s-a menționat anterior, aceasta este accentuată de caracterul sezonier al destinației, dar își are rădăcinile și în migrația forței de muncă calificate, criza demografică cu care se confruntă societatea românească în ultima perioadă (spor natural negativ și spor migrator negativ). Din aceste motive, în perioada sezonului estival nevoile pieței muncii nu pot fi acoperite sau sunt acoperite la un nivel calitativ și/sau cantitativ inferior, multe structuri de primire turistică riscând să rămână închise.

  6. Accesibilitatea deficitară – deși destinația este conectată la câteva coridoare europene de transport, fiind deservită de toate tipurile de transport (rutier – autostradă, feroviar, maritim, fluvial, aerian) și deși are o bună poziționare faţă de municipiul Bucureşti, cel mai important bazin al cererii turistice pentru zona de litoral, are un număr extrem de mic de zboruri pe Aeroportul Internațional Mihail Kogălniceanu (atât la nivel național, cât și internațional, în special în extrasezon), la care se adaugă accesul dificil în interiorul destinației, în special în vârf de sezon între municipiul Constanța și stațiunile din sudul litoralului. În plus, continua studiul, un număr mare de drumuri care fac conexiunea între stațiunile de litoral și obiectivele turistice din județ sunt de proastă calitate.

Setul de măsuri, propus de realizatorii acestei Strategii, ar trebui sa facă din județul Constanța, în următorii 10 ani, o destinație turistică competitivă la nivel european, dezvoltată pe principii durabile, atractivă pentru 365 zile pe an, cu o paletă largă de atracții și experiențe turistice oferite, echilibrat răspândite la nivelul întregului areal. Turismul, ca activitate economică de bază la nivelul județului Constanța, va crea noi oportunități pentru ocuparea forței de muncă și pentru îmbunătățirea calității vieții populației locale. Puteți citi mai exact obiectivele și propunerile făcute în cadrul Strategiei dând click aici: Strategie Jud. Constanta_Faza 2

Pentru a va face rapid o idee privind obiectivele specifice supuse dezbaterii în Strategia Integrată de Dezvoltare Durabilă a Turismului în Județul Constanța, acestea sunt câteva dintre ele:

  1. Îmbunătățirea activității de management-marketing turistic la nivelul destinației prin crearea de structuri și instrumente specifice – în prezent, nu există o abordare unitară în ceea ce privește dezvoltarea turistică și marketingul turistic la nivel județean.

  2. Accesibilitate și mobilitate în cadrul destinației – îmbunătățirea accesibilității, în vederea creșterii mobilității vizitatorilor spre și în cadrul destinației turistice; dezvoltarea unor legături rutiere și feroviare de bună calitate pe axa nord-sud în zona de litoral; dezvoltarea drumurilor rutiere pe principalele rute turistice din județ este esențială pentru o mai bună dispersie a fluxurilor turistice; iar amenajarea rutelor de cicloturism (în special a rutei europene EuroVelo 6) va favoriza deplasarea unor noi segmente de turiști în zonă.

  3. Resurse turistice – restaurarea, protecția și valorificarea durabilă în turism a patrimoniului cultural și natural din județul Constanța. Slaba valorificare a obiectivelor turistice naturale și culturale situate în afara zonei de litoral, corelată cu lipsa structurilor turistice de cazare, alimentație și agrement, a facilităților deficitare de acces în cadrul destinației și a informațiilor turistice deficitare despre acestea au dus la stagnarea acestui segment.

  4. Infrastructură turistică –  crearea/modernizarea infrastructurii turistice în vederea creșterii atractivității și competitivității destinației. În prezent, se observă o concentrare puternică a acestor structuri în zona de litoral și o slabă reprezentare în celelalte zone din județ. De asemenea, la nivelul litoralului, dacă din punct de vedere statistic lucrurile stau bine în privința structurilor de cazare, totuși un număr mare de unități sunt încă într-un stadiu avansat de degradare, lucru care afectează aspectul general al stațiunilor.

  5. Produse & Experiențe turistice – dezvoltarea unei palete variate de produse turistice, atractive pentru diferite segmente de turiști, lucru care să contribuie la îmbunătățirea experienței turistice, la atenuarea sezonalității și la direcționarea fluxurilor de turiști spre interiorul județului. Destinaţia turistică nu trebuie sa mai ofere pur şi simplu produse şi servicii turistice, aceasta trebuie să devină un furnizor de experienţă turistică.

  6. Resurse umane – asigurarea resurselor de forță de muncă în sectorul turistic din județul Constanța, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ. Lipsa personalului suficient, din punct de vedere calitativ și cantitativ, pentru structurile turistice de pe litoral este poate cea mai importantă provocare cu care se confruntă această destinație, iar tendința pare să se acutizeze de la an la an. Migrația forței de muncă, sporul demografic negativ, desființarea școlilor profesionale din domeniu și lipsa de atractivitate a locurilor de muncă din turism reprezintă o serie de factori care, cumulat, au contribuit la adâncirea acestei crize.

  7. Calitate, Siguranță & Dezvoltare durabilă – creșterea gradului de satisfacție și siguranță a turiștilor, oferirea unui produs turistic de calitate, recunoscut ca atare și reducerea impactului negativ pe care activitățile economice din turism și activitățile conexe îl au asupra mediului, patrimoniului cultural și natural. O destinație turistică dezvoltată pe principii durabile ar trebui să ofere un produs turistic de calitate, să ofere siguranță și securitate turiștilor și să asigure exploatarea resurselor naturale şi culturale pentru generaţiile viitoare.

  8. Marketing, Promovare & Informare turistică – consolidarea imaginii destinației și realizarea unei promovări unitare a acesteia. Lipsa de coordonare atât în acțiunile de dezvoltare turistică, cât mai ales în cele de marketing este vizibilă. În aceste condiții, prezența turistică a județului Constanța în mediul virtual este nesemnificativă, neexistând un portal turistic la nivel județean care să promoveze destinația în ansamblu, să integreze şi care să centralizeze informațiile cu privire la obiective turistice, evenimente, programe turistice, structuri turistice existente la nivelul întregului județ. În plus, aceleași probleme sunt constatate și în mediul off-line (participări la târguri cu standuri separate, etc.)

Sunt multe de analizat, dezbătut, dar mai ales, de făcut. Strategia Integrată de Dezvoltare Durabilă a Turismului în Județul Constanța 2019 – 2028 va fi supusă votului consilierilor județeni cel mai probabil la sfârșitul acestei luni, în cadrul ședinței ordinare a Consiliului Județean Constanta. Personal, aștept de mai bine de doi ani să facem acest pas și am militat mereu pentru urgentarea acestor proceduri, care ne sunt extrem de necesare dacă chiar dorim să facem ceva inteligent și să putem accesa fonduri europene în acest domeniu. În 2017, am propus un plan de acțiune pe termen scurt, mediu și lung, pentru a revitaliza turismul în localitățile dunărene din județul Constanta iar măsurile propuse de mine atunci, mă bucur să le regăsesc în aceasta Strategie. Din păcate, am irosit doi ani în care ni s-a tot spus că exista un adevarat boom în turismul constănțean, fapt negat chiar de Strategia Integrată de Dezvoltare Durabilă a Turismului în Județul Constanța. Pentru mai multe detalii despre proiectul meu de acum doi ani puteți accesa următorul link: https://bogdanbola.ro/danubio/64

Tocmai de aceea, părerea dumneavoastră, a agenților economici care activează în domeniul turistic, a reprezentanților ONG-urilor cu activități conexe sau a instituțiilor de cultură din județul nostru, dar și a simplilor cetățeni care doresc să se implice activ în „vindecarea” acestui domeniu extrem de important pentru noi, contează enorm pentru mine și pentru colegii mei. Orice propunere din partea dumneavoastră, fie că discutăm despre punerea în valoare a unor obiective culturale, despre amenajarea unor noi muzee/case memoriale sau reabilitarea unor obiective de cult religios care ar putea intra în circuitul turistic, despre prioritizarea facilităților de transport – circuite velo sau transport feroviar – și crearea de noi trasee turistice interesante, este binevenită și supusă dezbaterii! Sper doar să aveți răbdarea necesară pentru a citi (măcar pe diagonala) Strategia Integrată de Dezvoltare Durabilă a Turismului în Județul Constanța și să vă formați propria dumneavoastră opinie.

Raportul meu de activitate în Consiliul Județean Constanța în perioada 2018 -2019

Raportul meu de activitate în Consiliul Județean Constanța în perioada 2018 -2019

În conformitate cu prevederile art.51 alin.4 din Legea nr.215/2001 cu modificările și completările ulterioare, prezint următorul raport de activitate pentru perioada iulie 2018 – iunie 2019.

Preambul

În intervalul menționat am participat la zece ședințele ordinare ale Consiliului Județean, trei ședințe extraordinare și o ședință solemnă comună cu Consiliul Județean Tulcea. În calitate de consilier județean, în urma votului primit în cadrul ședințelor Consiliului Județean Constanța, fac parte din următoarele comisii de specialitate :

  1. Comisia pentru Educație, Sport, Turism și Tineret
  2. Comisia Juridică, Ordine publica și Situații de Urgență.

În cadrul lucrărilor comisiilor de specialitate și ședințelor Consiliului Județean, am analizat fiecare solicitare sau proiect de hotărâre care s-a regăsit pe ordinea de zi și m-am implicat cu maximă seriozitate și responsabilitate, asumându-mi fiecare atribuție reglementată legal în calitate de consilier județean. Pe parcursul acestor activități am avut intervenții documentate, astfel încât prin amendamente proprii sau prin abordări colective am obținut clarificările necesare atât pentru avizarea proiectelor cât și corectarea conținutului acestora.

De asemenea, în calitate de reprezentant al CJC, am participat la ședințele Consiliului de Administrație ale Asociației Grup Local Dobrogea Nord , la care am fost convocat de două ori. În cadrul comisiilor de specialitate și a ședințelor ordinare și extraordinare ale Consiliului Județean Constanța, am avut luări de cuvânt pe diverse teme, printre care:

  • M-am opus în mod public, alături de colegii mei liberali, modalității prin care reprezentanții Centrului Cultural „Teodor Burada” au înțeles să cheltuie banul public (aprox. 200.000 de euro) în cadrul evenimentelor așa zis culturale „Sărbătoarea Recoltei și Vinului” și „Festivalul Berii”. Din păcate, cu toată opoziția noastră, proiectul a trecut așa cum a fost propus inițial.
  • Am solicitat, în repetate rânduri, subvenționarea cu 50% a transportului public de călători organizat de operatorii autorizați de Consiliul Județean pentru elevi și studenți și subvenționarea cu 100% a transportului public de călători pentru elevii și studenții orfani, cu cerințe educaționale speciale
  • Am avut luări de cuvânt în cadrul dezbaterilor privind Bugetul județului Constanța, solicitând amendamente, alături de colegii mei liberali, fără ca acestea să fie introduse pe ordinea de zi sau pe lista de investiții.
  • Am protestat public, în ședințele Consiliului Județean, față de unele investiții absolut aberante ale conducerii CJC, cum ar fi catargul de 80.000 de euro montat în fața Pavilionului Expozițional, catalogat de alianța PSD-PMP drept un „monument” semnificativ pentru Constanța.
  • De asemenea, am combătut cu argumente ipocrizia „actului de promisiune civică”, semnat de conducerile PSD-iste ale Consiliului Județean Tulcea și Constanța, din cauza faptului că marea majoritate a acestora nu țin de activitatea noastră și sunt de fapt promisiuni (neonorate) ale Guvernului.

Solicitări, interpelări și proiecte depuse

Ca și în anii trecuți, mi se pare firesc sa va informez în legătură cu toată activitatea mea ca ales local (puteți accesa următorul link cu privire la raportul meu de activitate din perioada 2017 – 2018: https://www.ziuaconstanta.ro/stiri/administratie/consilierul-bogdan-bola-a-iesit-din-zona-de-confort-a-alesilor-ce-ridica-mana-din-reflex-din-pacate-propunerile-sale-sunt-ignorate-de-executivul-consiliului-663323.html

Astfel, în perioada 2018 – 2019 am efectuat vizite în județ, am participat la ședințe de consiliu local în diferite localități pentru a putea observa cât mai clar problemele cu care se confruntă aleșii locali, am organizat și am participat la dezbateri locale cu cetățenii județului Constanța,  în urma cărora au rezultat următoarele acțiuni:

 

LUNA ACȚIUNE DESTINATAR RĂSPUNS OBSERVAȚII
Nr. 16974 din 21.06.2018 Proiect de hotărâre privind aprobarea rectificării Bugetului de Venituri și Cheltuieli a CJC și a listei obiectivelor de investiții a Județului Constanta – studiu de fezabilitate pentru construirea unui nou teatru pentru copii Consiliul Județean Constanța Nu a fost pus pe ordinea de zi a ședinței ordinare a Consiliului Județean Actualul Teatru de Copii „Căluțul de Mare” se afla într-o stare avansata de degradare și având în vedere noile cerințe ale instituțiilor de cultura din ziua de azi, consideram ca este necesara ridicarea unui nou teatru, prima instituție de cultura construită exclusiv cu acest scop în peste 100 de ani.
Nr. 19892 din 25.07.2018 Depunere proiect de hotărâre privind acordarea facilitaților de transport pentru elevi și studenți Consiliul Județean Constanța A fost pus pe ordinea de zi a ședinței din 27.07.2018 În urma dezbaterilor din cadrul ședinței, proiectul a fost retras de pe ordinea de zi.

 

Nr. 1701 din 11.09.2018 Solicitare de informații cu caracter public în ceea ce privește repartizarea forței calificate de munca pe domenii de activitate și vârsta în județul Constanța. Direcția Județeana de Statistica Constanța Răspuns oficial primit – nr ieșire 1738/19.09 Răspuns parțial la întrebările mele, mai ales din cauza faptului ca multe dintre statisticile solicitate nu exista în cadrul Direcției.
 

Nr. 27835 din 23.10.2018

 

Am solicitat instituțiilor să nu taxeze suplimentar participanții la evenimentul „Zilele Dobrogei” pentru închirierea de spații sau standuri. Agenții economici s-au plâns de preturile mari solicitate și de presiunile făcute Consiliul Județean Constanța/

C.C.I.N.A/

Primăria Constanța

Am primit răspuns oficial – nr 28210 din 26.10.2018 Am fost asigurat de către conducerea CJC că totul va fi cu titlu gratuit și că au comunicat și celorlalte doua instituții care au colaborat la eveniment sa facă același lucru.
Nr. 28583 din 30.10.2018  

Interpelare privind situația miniporturilor turistice de pe Dunăre și a demersurilor făcute referitor la dezvoltarea unei strategii de turism pe termen mediu și lung

Consiliul Județean Constanța Răspuns oficial primit – nr 300566 din 19.11 Răspuns extrem de vag și pe lângă subiect, însă din o adresa internă (nr 30577/19.11) rezultă clar ca miniporturile turistice pe Dunăre nu se mai fac din cauza întârzierii depunerii documentației de către Consiliul Județean Constanța.
Nr 15468 din 13.11.2018 Interpelare privind stadiul în care se află Programul Național de Tratament pentru Boli Rare la Constanta și ce se face pentru pacienții care suferă de aceste maladii. Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Am primit răspuns oficial – 15468 din 27.11.2018 Răspunsul a fost unul halucinant: nu oferim asistență medicală adecvată deoarece nimeni din conducerea Spitalului Județean nu și-a bătut capul să întocmească și să depună actele necesare. Ba mai mult, în noiembrie 2018 s-a greșit chestionarul pentru tratamentul medicamentos pentru boli neurologice degenerative, solicitarea Spitalului Județean fiind respinsă de Minister
 

Nr. 39 din 16.01.2019

 

 

Solicitare informații privind numărul de cabinete medicale funcționale în școlile și grădinițele județului Constanța Inspectoratul Scolar Județean Am primit răspuns oficial – nr 39 din 31.01. Rezultă ca avem 142 de unități de învățământ care au cabinet medical și 14 care au și cabinet stomatologic. Nu există date din care sa rezulte în vreun fel nivelul de dotare al acestora și nici nu au fost vreodată solicitate detalii de ISJ în acest sens. Grav!
Nr 11634 din 18.01.2019 Depunere propuneri pentru PUZ-ul Peninsulei în cadrul dezbaterii publice inițiate de Primăria Constanța. Co-inițiator alături de Sava Cosmin, Barață Bogdan și consilier local Cristina Văsii Primăria Constanța Niciun răspuns Am depus un set de zece propuneri practice pentru ce credem noi că ar putea însemna revitalizarea zonei peninsulare a orașului și o viziune proprie pentru dezvoltarea integrată a turismului din Constanța
Nr. 2639 din 01.02.2019 Proiect de hotărâre privind acordarea de facilități pentru transportul în comun pentru elevi și studenți Consiliul Județean Constanța A fost pus pe ordinea de zi În ciuda insistențelor și argumentelor noastre, alianța PSD-PMP-ALDE a votat împotrivă iar proiectul a picat la vot. Toți consilierii liberali au votat pentru.
Nr. 3090 din 07.02.2019  

Am solicitat de urgență să se numească o comisie de anchetă privind neregulile și întârzierile de la Spitalul Județean Constanța în legătură cu tratarea bolilor rare. Mai mult, am dorit să aflu stadiul în care se afla înființarea compartimentului de neurologie pediatrică, amânat de mai bine de un an.

 

 

Consiliul Județean Constanța

 

Am primit răspuns oficial – 6906 din 18.03

Răspunsul ca de obicei vag – mi s-a comunicat că nu s-au înregistrat nereguli și totul este conform graficului și procedurilor. Dar a fost și o „victorie”, dacă ii pot spune așa: după ce un an de zile nimeni nu a făcut nimic pentru crearea compartimentului de neurologie pediatrică, în următoarea ședință a CJC s-a adoptat, cu unanimitate de voturi, înființarea acestuia. Desigur, nu la inițiativa mea, ci a președintelui CJC….
Nr. 29711 din 13.02.2019 Am analizat și elaborat, alături de colegii din PNL Constanta și reprezentanții USR Constanța, un proiect de hotărâre privind adoptarea Bugetului Participativ la nivelul municipiului Constanța  

Primăria Constanța

 

Nu am primit răspuns

Nu a fost pus pe ordinea de zi și nici nu s-a dorit dezbaterea acestui proiect în Consiliul Local Constanța de către primarul Decebal Făgădău.
Nr. 224 din 07.03.2019  

Am solicitat să se ia măsuri de urgență împotriva directoarei Liceului Tehnologic Ciobanu, în urma declarațiilor sale privind faptul că sala de sport a liceului este utilizată în alte scopuri decât cele prevăzute de lege.

Inspectoratul Scolar Județean Constanța Nu am primit răspuns oficial Cu toate că legea prevede clar că sala de sport trebuie administrată și utilizată de elevi, încălcarea acestui lucru se pare că nu deranjează pe nimeni. Directoarea a declarat că elevii fac sportul în clase atunci când este frig sau pe terenul exterior când este cald. Nici în acest moment, sala de sport nu a intrat în administrarea Liceului. Iar ISJ nu a luat nicio măsură…
Nr. 13780 din 26.05.2019 Am formulat amendamente la proiectul de hotărâre nr. 122 din 17.05.2019 al Consiliului Județean Constanta, referitor la implementarea unei strategii de conștientizare publică la nivelul județului privind sortarea selectivă a gunoiului. Co-inițiator consilier județean PNL, Lavinia Boldea Consiliul Județean Constanța Nu am primit răspuns și am ieșit din păcate din termen Am considerat ca prost gândite soluțiile oferite, de genul să producem aproape 100.000 de pliante și afișe (care nu le putem contoriza real în niciun fel) pentru a promova selectarea gunoaielor, în condițiile în care știm cu toții că acestea devin la rândul lor, rapid, deșeuri aruncate pe stradă. Am oferit multe alte soluții practice și la îndemână.
Nr. 15031 din 06.06.2019 Solicitare privind desemnarea unei comisii de anchetă referitor la neregulile semnalate la Spitalul Județean Constanța în legătură cu mesele oferite pacienților Consiliul Județean Constanța Nu am primit răspuns, suntem încă în termen Am solicitat de asemenea să fie făcute publice contractele de catering ale firmelor care livrează hrana la Spital și să fie făcut public Raportul Comisiei de Nutriție a Spitalului, arătând astfel transparența necesară în asemenea cazuri.
 

Nr. 16682 din 24.06.2019

 

Interpelare privind întârzierea nejustificată a primirii/implementării Strategiei Integrate de Dezvoltare Durabilă a Turismului în județul Constanta Consiliul Județean Constanța Nu am primit răspuns oficial, încă în termen De ce am plătit mai mult pe o strategie județeana decât a plătit statul roman pe o strategie naționala, făcută de aceeași firmă? Cum e posibil să nu primim la jumătatea anului 2019 o strategie care trebuia DEJA implementată la începutul acestui an? De ce nu a existat până acum nicio consultare publică pe acest domeniu, cu societăți de turism sau ONG-uri?

Alte activități în calitate de consilier județean

Totodată, în perioada iunie 2018 – iunie 2019, pe lângă întâlnirile cu primari, consilieri locali și simpli cetățeni, am participat în calitate de consilier județean la mai multe evenimente și festivități oficiale :

  • ca membru al Comisiei de Turism, am încercat sa promovez istoria și frumusețile Dobrogei, cu cetățile ei inegalabile și rezervațiile sale naturale, monumente și mănăstiri, atât în mediul online cât și în discuțiile pe care le-am purtat la diferitele întâlniri din țară cu mediul de afaceri și decidenți din domeniul turismului.
  • am luat parte la festivitățile de începere a anului școlar la Topalu și Ghindărești.
  • am lansat mai multe apeluri publice către autoritățile locale și centrale din județul nostru, informându-le despre oportunitățile oferite de către Uniunea Europeană privind dezvoltarea comunităților pe care le păstoresc. De la fonduri pentru dezvoltarea infrastructurii, special acordate județelor riverane Dunării pană la programul „WiFi4EU”, de la subvențiile acordate tinerilor fermieri până la posibilitatea de a primi despăgubiri pentru fermierii afectați de pesta porcină, toate aceste instrumente le-am făcut publice, atât în spațiul online și prin intermediul presei locale (căreia ii mulțumesc) cât și prin adrese pe mailurile primăriilor.
  • am organizat un eveniment național pentru administrația publică la Constanța: Forumul Antreprenorilor în Administrația Inteligentă, unde am invitat primari, consilieri locali și județeni, parlamentari și antreprenori, în scopul identificării de soluții „smart” pentru a fi implementate în administrația constănțeană.
  • ca reprezentant al Consiliului Județean Constanța în cadrul FLAG Dobrogea Nord (un parteneriat public-privat legal constituit, alcătuit din reprezentanți ai sectoarelor public, privat și ai societății civile), am lansat la finalul anului trecut un apel public privind posibilitatea accesării de fonduri europene prin Strategia de Dezvoltare Locală Integrată “DOBROGEA NORD – Pământul Sălbatic între Dunăre și mare”, proiect depus de Asociația Grup Local Dobrogea Nord. Valoarea totala este de 1.6 milioane de euro, disponibili pentru activități de turism/pescuit în localitățile de la malul Mării Negre.
  • am participat la depuneri de coroane în zilele de sărbătoare națională.
  • am participat la cursuri de perfecționare în administrația publică locală, organizate de către societatea civilă sau de către instituții ale statului, în Constanța sau în țară.
  • am demarat o strângere de semnături în comuna Horia în scopul prevenirii accidentelor pe drumul județean în zona grădiniței și a locului de joacă din localitate. De asemenea, am militat pentru interzicerea accesului autovehiculelor de mare tonaj pe drumul județean, din cauza pagubelor produse caselor din comună. Cu aceste semnături, vom merge la autoritățile responsabile să solicităm rezolvarea problemelor oamenilor, chestiuni care nu țin de altfel de politică. Acțiunile de acest gen vor continua în perioada următoare și în alte comunități.
  • am lucrat împreună cu colegii mei din PNL Constanța și cu conducerea USR Constanta la un proiect comun denumit „Buget Participativ”. În momentul de față, singurul proces prin care se alege o platformă politică este votul (o dată la patru ani), prin care majoritatea aleasă își implementează platforma politică. Noi credem că acest proces poate fi schimbat și hotărât prin implementarea unui proces anual de bugetare participativă.
  • am inițiat întâlniri cu mai mulți primari și consilieri locali în zona de nord a județului pentru a putea elabora strategii comune de dezvoltare dar și pentru a întări relațiile dintre comunitățile locale. Una dintre întrevederile la care am fost invitat s-a axat pe crearea unei asociații intracomunitare intre comunele Horia, Saraiu, Topalu, Gârliciu și Ghindărești, care din păcate pana acum nu a avut niciun proiect concret. Fără sprijinul și coordonarea conducerii județene, este foarte greu sa demarezi astfel de proiecte europene.
  • am avut numeroase întâlniri cu primari și consilieri locali în zona de sud a județului pentru a discuta posibilitatea promovării turismului în această zonă dar și pentru a discuta problemele cu care se confruntă localitățile lor. Lipsa unei infrastructuri moderne și interconectate și lipsa unei strategii pe turism afectează grav în continuare această zonă a județului, care are unele dintre cele mai sărace comunități din Constanța.

Încheiere

În perioada raportată am încercat să aduc la cunoștința cetățenilor județului Constanța toate faptele și actele administrative care interesează colectivitatea locală prin informare transparentă și dialog constant și consider că atribuțiile care îmi revin, specifice legislației și statutului de ales local, au fost și sunt duse la îndeplinire cu cinste și corectitudine.

P.s. Dacă doriți să vedeți și activitatea mea din primul an de mandat ca și consilier județean, anul 2016 – 2017, puteți accesa următorul link: https://bogdanbola.ro/asteptari-si-impliniri-la-un-de-mandat-consiliul-judetean-constanta-raport-de-activitate/117

„Ajunge! Guvernul Dragnea – Dăncilă, rușinea României!” – moțiune de cenzură

„Ajunge! Guvernul Dragnea – Dăncilă, rușinea României!” – moțiune de cenzură

Vă prezint mai jos textul moțiunii de cenzură „Ajunge! Guvernul Dragnea – Dăncilă, rușinea României”, inițiată de parlamentarii Partidului Național Liberal și semnată de peste 160 de parlamentari din cadrul PNL, USR, PMP dar și din grupul neafiliaților. Aceasta reprezintă un bilanț al celor doi ani de guvernare PSD, nocivă atât pentru români cât și pentru toți partenerii strategici ai țării noastre. Joia aceasta, cel mai probabil, ea va fi supusă votului în cadrul unei ședințe ale celor două Camere ale Parlamentului și va necesita un număr de 230 de voturi pentru ca ea să treacă, ducând la căderea Guvernului.

„Guvernul marionetă al penalului Liviu Dragnea trebuie să plece azi! Această moțiune de cenzură nu este o cerere a opoziției, ci o urgență națională! Grupul infracțional organizat, condus de Liviu Dragnea, care s-a instalat la conducerea României a slăbit statul, ca să și-l supună, într-un moment în care avem nevoie de fim puternici, azi mai mult ca oricând. Afirmăm cu putere și cu toată responsabilitate că este periculos pentru interesele naționale ca țara să rămână pe mâna acestui grup infracțional organizat, care distruge statul de drept și dinamitează stabilitatea politică și economică a României, într-un moment de instabilitate internațională. Cei care vor încerca să-l salveze, din nou, pe Liviu Dragnea, împotriva României, vor purta pe umeri o răspundere istorică. Pentru că alegerea pe care o veți face azi, doamnelor și domnilor din PSD, ALDE și UDMR, este între Liviu Dragnea și România.

Doamnă prim-ministru,

„Programul de guvernare este lege, dacă nu o respecţi te consideri demisionat! … Eu nu pot să-mi permit să vin cu un program de guvernare pe care românii să îl voteze şi după aia să mai am curaj să merg pe stradă. Eu aşa ceva nu fac!”. Asta spunea în urmă cu doi ani, un personaj sinistru pentru România, care astăzi stă ascuns în propriul stat paralel şi care pregăteşte zi de zi atacuri la adresa statului de drept şi la independenţa instituţiilor statului român.

Atunci când aţi fost învestită, documentul aprobat de Parlament se numea ”Programul de Guvernare 2018-2020”. Toate acţiunile Guvernului condus de dumneavoastră au transformat acest document, cu caracter de lege, în ”Programul de Guvernare după anul 2021 …”, deoarece toate angajamentele au fost amânate după această dată! Salariile cresc după anul 2021, pensiile cresc după anul 2022, autostrăzi şi căi ferate NU se construiesc decât după anul 2021, construcţia spitalelor regionale va începe tot după anul 2021. În acest context, de dispreţ total faţă de programul cu care aţi fost învestită, putem să considerăm că, în temeiul art. 103 din Constituţia României, sunteţi demisă de drept şi puteţi să vă încercaţi norocul după anul 2021.

Faţă de o astfel de realitate, câţi dintre cei care au fost sau sunt astăzi miniştri în Guvernul Dăncilă sau câţi dintre cei care au votat pentru învestitura celui de-al treilea guvern de paie PSD-ALDE, mai au curajul să iasă pe stradă, însoţiţi sau nu de liderul lor spiritual, singurul cunoscător al Programului de guvernare? Din păcate, unii dintre actualii miniştri sau lideri ai coaliţiei de guvernare nu mai îndrăznesc să meargă nepăziţi nici măcar pe coridoarele Parlamentului.

Dar cel mai mare protest din istoria acestei țări nu este în stradă. E unul tăcut și permanent. Sunt cei 4 milioane de români nevoiți să plece.

Remanierile succesive nu au făcut decât să ne demonstreze că pentru un incompetent dovedit, PSD-ALDE are cel puţin alte 3-4 rezerve şi mai slab pregătite, cu care sunt umiliţi tinerii care au crezut în zicala „cine are carte, are parte”. Și tinerii pleacă! 23% dintre tineri spun că au de gând să plece din țară în următorul an, iar aproape jumătate în următorii cinci ani. Sărăciți prin politicile voastre incompetente nu doar românii, ci chiar România, de viitorul ei!

Deşi prin Guvernele PSD-ALDE s-au perindat peste 70 de miniştri, în mai puţin de 2 ani, calitatea actului de guvernare a scăzut constant, de la un guvern la altul, efectele văzându-se în economie, în educaţie, în sănătate sau în modernizarea ţării, care s-ar fi putut face cu miliardele de euro din fondurile europene gratuite. Aţi utilizat remanierile guvernamentale pentru a păcăli populaţia că lucrurile se vor schimba în bine, de mâine, de poimâine sau din 2021.

În fapt, împărţeala de scaune guvernamentale nu a fost decât rezultatul răfuielilor şi împărţelilor, în stil mafiot, între găşti infracţionale în interiorul principalului partid de guvernare. Aţi girat o ultimă remaniere de guvern, însă constatăm că cei mai neperformanţi miniştri stau în continuare bine ţintuiţi în scaunele lor.

Pentru Liviu Dragnea, ați aruncat România într-o stare de instabilitate politică fără precedent după 1989!

Moţiunea depusă de opoziţia parlamentară nu este numai împotriva unui prim-ministru extrem de slab, cu grave carenţe de pregătire profesională, total inadecvat unei asemenea funcţii, ales pentru că ar fi, chipurile, ”neconflictual”. Moţiunea de cenzură este depusă împotrivaîntregului Guvern, care arată de la o zi la alta tot mai obez, cu 27 de ministere, peste 150 de secretari de stat şi peste 90 de subsecretari de stat,cu toţii plătiţi regeşte pentru lipsa totală de performanţe. Guvernul arată ca o agenţie de ocupare a forţei de muncă pentru şomeri greu de integrat în economia privată, pe care nu i-ar angaja nimeni, nici măcar din milă. Cine nu se pricepe la nimic, are şanse să fie unul dintre miniştri în guvernele PSD-ALDE.

Carmen Dan, ministrul care a dirijat în miez de noapte tunurile cu apă, bastoanele şi lacrimogenele împotriva cetăţenilor români paşnici, împotriva copiilor şi mamelor, pe care poliţia şi jandarmeria ar fi trebuit să-i apere, nu să-i gazeze și brutalizeze, este în opinia dumneavostră un ministru de apreciat. Petre Daea, groparul zootehniei româneşti, care se plimbă prin târguri şi degustă pastramă şi must, în vreme ce sute de mii de porci sunt eutanasiaţi, iar mii de familii au rămas fără porc de Crăciun este expresia competenţei marca PSD. „Iexcelenţa” sa, Tudorel Toader,această icoană la care se închină toţi condamnaţii din penitenciare şi recidiviştii eliberaţi prin planul de golire a puşcăriilor, este un alt mare sinistru, considerat ministru, pe care toţi infractorii din România îl apreciază, iar oamenii oneşti se simt umiliţi numai la auzul vocii domniei sale. Eugen Teodorovici, ministrul care încă mai confundă ministerul cu discotecile, vă este util ca trompetă anti-europeană, atunci când vreţi să-i sancţionaţi pe românii plecaţi la muncă în străinătate. Pentru că au îndrăznit să protesteze împotriva Guvernului, l-aţi trimis să propună guvernelor partenere restricţii de neimaginat în calea libertăţii de circulaţie a lucrătorilor europeni. Dispreţuiţi şi detestaţi românii care-şi câştigă singuri existenţa, în străinătate sau acasă, şi sunt independenţi de pomenile Guvernului.

Liviu Dragnea a condamnat România să fie condusă de cei mai incompetenți miniștri de la ministrul ”Am fost un dobitoc” -Tudor Postelnicu încoace!

Aţi acuzat constant că nu vă lasă opoziţia să guvernaţi, că state paralele sau duşmani închipuiţi vă împiedică să faceţi bine României! Noi nu v-am oprit decât zecile de legi neconstituţionale, care ar fi făcut din statul român un stat de mâna a treia. Cât despre state paralele, cred că ar fi bine să vă întrebaţi şefii de partid, că ei erau aceia care pregăteau jumări, urechi fripte şi şorici de Crăciun pentru statul-paralel sau dădeau chefuri împreună cu acesta.

Propaganda pe care v-o construiesc consultanţii străini plătiţi din banii românilor, poate să păcălească până la un moment dat, însă nu poate să îi păcălească pe români la infinit. Ar trebui să recunoaşteţi că nu aţi demarat, în doi ani, niciun proiect consistent pentru ţară, ci aţi făcut tot posibilul să schingiuiţi sistemul de justiţie, care dă mari dureri de cap liderilor dumneavoastră de partid.

În ce fel de ţară din lume, populaţia stă de aproape 2 ani cu sufletul la gură şi cu ochii pe clădirea Guvernului, de spaima că, într-o zi sau într-o noapte, Guvernul va goli puşcările de infractori printr-o simplă ordonanţă de graţiere şi aministie? În ce stat european guvernul se luptă cu îndârjire să dea tunuri financiare, să dea liber la furat din banii publici şi să scoată cu totul din legile penale pedepsele pentru asemenea fapte?

În doi ani de zile ați legiferat pentru salvarea de la închisoare a unui singur om, Liviu Dragnea, fără să vă pese de vieților românilor cinstiți. Ați eliberat anul trecut 10 000 de infractori din pușcării și ați făcut ca românii să se teamă în casele lor să nu fie tâlhăriți și omorâți! De ce? Ca să vă mutați câțiva prieteni politici, condamnați pentru corupție, de la răcoare înapoi în vilele lor de lux, la căldură.  Acum vă pregătiți de o amnistie și grațiere. Ca să-l faceți pe Liviu Dragnea prezidențiabil, îl curățați de cazier și de dosare, fără să vă gândiți că de această măsură vor beneficia alți criminali, violatori, tâlhari, traficanți de arme, droguri sau carne vie! România va deveni oficial un rai al infractorilor și aceasta va fi reputația ei peste tot în lume.

Pentru Liviu Dragnea puneți în pericol viața românilor cinstiți!

Doamnă prim-ministru,

Dacă în faţa Parlamentului European, în faţa foştilor dumneavoastră colegi, aţi spulberat până şi mitul că aţi fi paşnică şi neconflictuală, declarând cu aroganţă către prietenii europeni: ”N-am venit aici să dau socoteală!”, să ştiţi că, potrivit Constituţiei României, în faţa Parlamentului României chiar trebuie să daţi socoteală, pentru că aici vorbiţi în faţa tuturor românilor. E păcat că după atâta vreme petrecută în Parlamentul European, încă nu aţi înţeles ce înseamnă apartenenţa noastră la Uniune şi cum ar fi arătat România fără să fie membru UE şi NATO. Ar fi bine dacă aţi fi aflat care sunt statele membre ale UE, căci majoritatea vizitelor externe le întreprindeţi prin alte părţi ale lumii.

Doamnă Prim-ministru,

Zi de zi, românii se trezesc dimineaţa, merg la muncă şi plătesc taxe, impozite, accize şi supraccize. Chiar dacă unele venituri par a fi crescut scriptic, Guvernul îi lasă cu tot mai puţini bani în buzunar. Puterea de cumpărare a scăzut simţitor în ultimii doi ani, din cauza creşterii preţurilor la produsele de bază, la facturile pentru utilităţi şi din cauza creşterii ratelor bancare. Ați promis românilor prosperitate, dar 52% spun că trăiesc mai prost decât anul trecut, scumpirile și inflația le-au golit buzunarele pe care voi pretindeți, cu cinism, că le-ați umplut cu bani. 66% declară că au dificultăţi în a face faţă necesităţilor cu venitul pe care îl câștigă, iar 4.6 milioane de români pot fi considerați săraci, o treime dintre copiii și tinerii în vârstă de până la 18 ani trăind sub pragul sărăciei.

Ați luat o țară care avea 0% inflație și ați dus-o la 5%. Aţi făcut din ROBOR o adevărată sperietoare naţională, deşi aceasta este una dintre oglinzile incompetenţei Guvernului condus de dumneavoastră. Oul, untul, brânza şi covrigul au devenit bunuri de lux în România!

Avem astăzi cea mai dezechilibrată balanţă comercială din ultimul deceniu – importăm tot mai mult mâncare şi produse de bază. Ne veți spune probabil că exporturile au crescut cu 10% față de aceeași perioadă a anului trecut. Da, dar importurile au crescut cu 16%. Și deficitul s-a adâncit. Iar cine spune deficit, spune datorie.

Aţi transformat „grânarul Europei” într-o ţară care importă până şi pâine! Producţia de porumb şi floarea soarelui din acest an este rezultatul exclusiv al Milei lui Dumnezeu şi al ploilor dese, căci investiţiile din agricultură nici măcar nu s-au demarat! S-a văzut lipsa totală a irigaţiilor chiar în această toamnă, atunci când seceta pedologică a împiedicat fermierii să are, să discuie şi să pună cerealele în pământ. Mai puţin de 20% din suprafeţe au răsărit, iar anul următor vom cumpăra, mai mult ca sigur, toată pâinea şi legumele din import. Ce speranţe să mai ai de la anul 2019, când jumătate de milion de porci au fost deja omorâţi, culturile nu au fost puse în pământ la timp, oile şi caprele sunt ameninţate de alte epidemii scăpate de sub control, iar efectivele de vaci sunt mai mici de la un an la altul?

Modelul economic nociv impus de PSD-ALDE se caracterizează printr-un fals naţionalism economic, pentru că, în această perioadă, aproape tot ce a produs economia românească în plus s-a cheltuit pe bunuri şi servicii aduse din import. Antreprenorii români sunt în continuare tratați ca un duşman care nu trebuie lăsat să crească şi să se dezvolte.

Doamnă Prim-ministru,

Un lider al actualei coaliţii de guvernare avea o zicală în urmă cu 10 ani: „Economia duduie!”. A duduit aşa de tare, până a crăpat! Guvernul condus de dumneavoastră a accentuat dezechilibrele interne şi externe, astfel încât aproape toată lumea ne spune că suntem pe marginea prăpastiei şi ar trebui să luăm măsuri ca să frânăm prăbuşirea, nu să apăsăm pe acceleraţie către zid!

Credibilitatea Guvernului se vede în primul rând în ratele dobânzilor la care se împrumută România, numai anul acesta plătindu-se peste 14 miliarde de lei, în creştere cu peste 4 miliarde faţă de momentul când aţi preluat guvernarea! Stocul de datorie publice creşte de la o lună la alta, fără să vă pese că aţi ajuns să împrumutaţi şi copiii încă nenăscuţi. Ne apropiem cu viteză de o datorie de 400 de miliarde de lei, care poate să însemne mai mult decât poate duce România într-un context nefavorabil.

Aţi venit la guvernare găsind o visterie plină, pe care aţi golit-o şi chiar aţi cheltuit şi bani în avans, pe anul următor. I-aţi împrumutat pe români cu zeci de miliarde şi nu aţi construit nimic! Ce aţi făcut cu toţi banii pe care i-a creat economia sau i-aţi împrumutat, este greu de spus! Nimeni nu vede creşterea economică nicăieri! Salariile au crescut doar pe hârtie, iar pentru cei mai mulţi angajaţi ceea ce au câştigat a fost anulat de inflaţie. Majorările de pensii au fost spulberate de creşterile de preţuri, iar copiii aproape că nici nu există pentru politicile guvernamentale. Alocaţia de stat pentru copii nu asigură nici 3 covrigi cu susan pe zi!

Ați împrumutat bani de la organismele financiare internaţionale, chiar dacă dobânzile au crescut considerabil. Ați împrumutat bani de la băncile din România lăsând mediul privat fără surse financiare de dezvoltare. Ce bancă mai creditează astăzi un IMM sau un plan de business îndrăzneţ, atunci când Guvernul vine şi aspiră toate resursele disponibile în piaţă?

V-aţi împrumutat şi de la populaţie, pentru că nimeni nu mai are încredere să împrumute acest Guvern. Aţi ajuns să confiscaţi până şi banii companiilor de stat profitabile, care, în loc să investească în tehnologii,  sunt condamnate să fie vândute la preţ de fier vechi sau pe un dolar.

Să ne ferească bunul Dumnezeu de o frânare bruscă a economiei, căci voi aţi tăiat centurile de siguranţă şi le-aţi aruncat pe geam. Aţi spart până şi puşculiţa copiilor şi aţi consumat banii din ea!

V-aţi bătut joc şi de peste 3.000 de primari, indiferent de culoarea lor politică, cărora le-aţi furat peste 13 miliarde de lei din excedente, adică agoniseala pentru investiţii realizată în anii trecuţi, şi i-aţi trimis pe aceştia să se împrumute la dobânzi uriaşe ca să plătească facturile la utilităţi. I-aţi păcălit pe aleşii şi funcţionarii din administraţia locală cu majorări de salarii, fără să le daţi şi banii necesari, iar apoi le-aţi spus să se descurce, fiecare după cum poate. Aţi ştiut, încă de anul trecut, că banii alocaţi din impozitul pe venit vor scădea de la 20,5 miliarde lei în anul 2017, la numai 15,7 miliarde lei în anul 2018, deşi aceste resurse ar fi trebuit să crească, pentru că Guvernul le-a crescut cheltuielile şi preţul facturilor de bază. I-aţi înşelat pe reprezentaţii comunităţilor locale că le acordaţi 100% din impozitul pe venit, însă, la numai câteva zile de la această promisiune, doamna Dăncilă a dat un punct de vedere negativ pe proiectul PNL care ar fi rezolvat încă din primăvară această problemă.

Doamnă Prim-ministru,

O vorbă cinică pe care noi am refuzat să o credem suna aşa: „educaţia n-are rost … Guvernul te vrea prost!”. Văd că dumneavoastră aţi îmbăţişat-o şi acţionaţi în consecinţă. Stau mărturie chiar actele şi faptele Guvernului pe care îl conduceţi. De pildă, Guvernul tot semnează acorduri peste acorduri cu sindicatele din învăţământ, participă la ceremonii şi promite că va curge ”lapte şi miere” în toate şcolile. Dincolo de această faţadă, adevărul este cu totul altul: în şcoli nu mai vine nici măcar ”Cornul şi Laptele”, iar profesorii şi părinţii nu mai cred în promisiuni.

Aţi promis 2.500 de creşe şi grădiniţe – şi s-au construit doar două școli! Aţi promis generalizarea programului After-School, dar îl tot blocaţi la vot în Parlament! Aţi promis ”Masă la Şcoală”, dar respingeţi orice iniţiativă legislativă pe acest domeniu! Aţi promis programe de formare pentru viitorii profesori, dar aţi blocat Masteratul Didactic, de fiecare dată când aţi tăiat bani de la educaţie. Vă împodobiţi cu angajamentede hârtie, în timp ce sute de mii de copiii învaţă în şcoli dărăpănate, iar profesorii scot bani din buzunar pentru navetă sau materiale didactice.

Tinerii nu văd în şcoală o rampă de ajutor pentru viitor! În acest moment, unul din patru tineri cu vârsta între 15 şi 24 ani este în afara pieţei muncii. 43% dintre tinerii cu vârsta cuprinsă 15-29 de ani trăiesc în risc de sărăcie. Rata de părăsire timpurie a şcolii este de 26,6% în zonele rurale şi de 17,4% în oraşe mici şi suburbii. Când ai 1 din 3 dintre elevii de clasa a VIII-a care nu reuşesc să treacă de examenul de evaluare şi o jumătate de generaţie care nu poate să obţină o diplomă de bacalaureat, devine tot mai clar de ce tinerii aleg să plece din ţară.

Prin tot ceea ce faceţi, nu faceţi decât să forţaţi tinerii să abandoneze şcoala şi ţara! Ar fi fost bine ca astăzi, şcolile să fi fost renovate şi să discutăm despre construirea de laboratoare, biblioteci, reînfiinţare a cabinetelor medicale sau înfiinţarea centrelor de performanţă. Din păcate, noi ne punem întrebări dacă sunt suficienţi bani pentru plata salariilor!

Toate acţiunile Guvernului PSD-ALDE s-au circumscris acţiunilor de imagine ale miniştrilor, şi nicidecum îmbunătăţirii activităţilor didactice şi stimulării performanţei. Astfel:

Aţi virat, fără licitaţii şi cu încălcarea legii, peste 24 de milioane de lei direct în conturile Editurii Didactice şi Pedagogice, pentru a edita manuale pline de greşeli şi care au ajuns cu mare întârziere pe băncile şcolilor. 

Aţi amânat plata contribuţiilor sociale pentru angajaţii din învăţământ, atunci când aţi constatat că nu mai sunt suficienţi bani pentru plata salariilor profesorilor. Când aţi văzut că sacul bugetar s-a golit, v-aţi gândit să puneţi gând rău şcolilor din comunităţile mici şi defavorizate, prin comasarea de clase, închiderea de şcoli şi disponibilizarea profesorilor;

Aţi sancţionat financiar universităţile cu tradiţie, punându-le în situaţia de a renunţa la unele programe de masterat sau doctorat. Practic, universităţile au fost avertizate că dacă vor critica deciziile ministerului vor suferi consecinţele.Aţi pus la cale şi o amnistie pentru plagiatori, deşi toată societatea românească vă cere să faceţi curăţenie în mediul academic.

Aţi încercat să faceţi economii la buget pe seama educaţiei, în această toamnă, prin concedierea a peste 4.300 de profesori dintr-o singură semnătură. Aţi dat înapoi cu această măsură, numai după ce PNL a reacţionat public faţă de intenţiile Guvernului.

Aşa arată învăţământul românesc în anul Centenarului Marii Uniri, sub o guvernare PSD-ALDE: fără direcţie, fără bani, fără viziune şi soluţii, cu tot mai puţini profesori, dar cu 5 miniştri în 2 ani şi cu 1 din 5 copii care nu merge la şcoală niciodată. Ați pus în funcții cei mai incompetenți miniștri ai educației și ne-ați condamnat copiii la migrație! Toate proiectele legate de educaţie au rămas doar pe hârtie.

Doamnă Prim-ministru,

Am înţeles foarte bine de ce nu vă pasă de starea sistemului de sănătate din România, atât timp cât majoritatea şefilor şi colegilor dumneavoastră de partid, atunci când strănută mai tare, dau repede fuguţa în străinătate ca să se trateze.

Miniştrii PSD-ALDE nici măcar nu au curajul să treacă pragul unui spital din România, pentru că ştiu foarte clar că, de la uşă, există riscul să se îmbolnăvească, din cauza bacteriilor care mişună nestingherite prin spitale! Spitalele românești sunt un teren de luptă, un teatru de război între microbi, nesimțire, neglijență și oameni fragili. Dinspre minister nu există niciun plan de acțiune pentru scăderea ratei de infecții intraspitalicești, deși din lumea medicală, mai multe voci cu experiență și autoritate în domeniu, indică cu subiect și predicat măsurile care ar trebui luate pentru a stopa acest flagel național. În acest caz nu vorbim doar de incompetență și lipsa fondurilor. Vorbim, pur și simplu, de rea-voință și nepăsare.

Moartea pândește în spitalele româneşti, de la prunci abia născuţi, până la vârstnici. 23 de bebeluși au fost infectați cu stafilococ auriu multirezistent la antibiotice în maternitatea Giulești, închisă acum temporar pentru renovare. Renovările provizorii nu sunt o soluție pentru infecțiile nosocomiale din spitalele noastre. Situație este foarte dramatică, o știm și de la medicii din străinătate care s-au îngrijit de victimele incendiului din Colectiv.

La trei ani de la Colectiv, după mari promisiuni electorale, avem doar 11 paturi pentru arși și niciunul dintre acestea nu este conform standardelor europene moderne. Avem promisiuni electorale pentru alte șase centre de arși în țară, care au și cadrul legal și banii de la Banca Mondială pentru a fi construite. Azi avem două clădiri finalizate la Iași și la Timișoara, dar complet nefuncționale, din cauza achizițiilor întârziate. Celelalte patru există doar pe hârtie.

Deşi aveţi bani cu nemiluita în bugetul Uniunii Europene tocmai pentru modernizarea spitalelor existente, pentru construirea de spitale regionale de mare capacitate sau pentru dotări corespunzătoare, nu aţi reuşit nici măcar să întocmiţi nişte proiecte pentru a cere finanţare!

În ciuda promisiunilor electorale, guvernul PSD-ALDE, prin cei doi miniștri, Florian Bodog și Sorina Pintea, a mai ratat o țintă din programul de guvernare: construirea celor 3 spitale regionale de la Iași, Craiova și Cluj. Pe 1 august, la 6 luni de mandat, doamna Pintea afirma că a depus cererea de finanțare la Bruxelles, anunțând totodată că a reușit deblocarea finanțării celor trei spitale regionale. În luna imediat următoare, cele trei ministere implicate în proiect, MFE, MDRAP și MS sunt informate de DG Regio că finanțarea din exercițiul financiar 2014 – 2020 a celor trei spitale regionale nu mai este posibilă, urmând ca procesul să fie reluat abia în exercițiul bugetar 2021 – 2027. În mod cert, nu vom avea niciun fel de spital regional mulți ani de acum încolo, iar Sorina Pintea minte cu bună-știință, întreținând cu cinism speranța românilor din aceste regiuni.

Doamnă Prim-ministru,

Sub guvernarea PSD-ALDE, România înregistrează cel mai mare deficit de infrastructură din Uniunea Europeană, fie că vorbim despre autostrăzi, fie că vorbim despre calea ferată. În continuare stau nefolosiţi peste 6,8 mld de euro banii europeni din POIM 2014-2020, aflaţi la dispoziţia României. În continuare daţi vina pentru eşecul major de la acest capitol pe birocraţia de la Bruxelles sau pe “lenea constructorilor”.

Faptul că Autostrada Sibiu-Piteşti, singurul segment lipsă din coridorul IV Pan-european, este la acelaşi stadiu – adică zero – sau faptul că Autostrada Unirii, Târgu Mureş-Iaşi-Ungheni, a fost abandonată şi trecută pe Parteneriat Public-Privat, doar ca să mimaţi preocuparea, este tot vina celor de la Bruxelles? Nu, stimaţi guvernanţi, este doar expresia ticăloşiei voastre care pare să fie nemărginită! Şi asta pentru că nu aveţi niciun interes să implementaţi proiecte majore de infrastructură care să scoată din izolare comunităţi întregi şi care să conecteze regiunile istorice între ele şi, mai departe, întreaga ţară la reţeaua europeană de transport.

La capitolul transporturi pe calea ferată, suntem la ani lumină distanţă de ceea ce vedem în spaţiul comunitar, iar degradarea continuă a infrastructurii feroviare şi învechirea materialului rulant, adică locomotive şi vagoane, reprezintă constanta acestor ultimi 2 ani. CFR Călători se laudă cu modernizarea a două vagoane, din totalul de 400 previzionat pentru modernizare, în condiţiile în care Autoritatea pentru Reformă Feroviară are la dispoziţie 252 de milioane de euro din POIM 2014-2020, pe care se chinuie să îi atragă, dar cu rezultate zero!

Pentru tot dezastrul de la transporturi, pentru prăbuşirea acestui sector care este speranţa relansării unor regiuni întregi, cum este regiunea Moldovei, încercaţi să pasaţi responsabilitatea la Bruxelles. Aţi început un război cu partenerii europeni, în care, conform retoricii mincinoase a celui dintâi consilier dintre consilierii Prim-ministrului, Darius Vâlcov, duşmanii sunt străinii cei care nu lasă Guvernul să dezvolte infrastructura. Aţi deschis un front de luptă cu lumea occidentală care se va întoarce ca un boomerang împotriva guvernării pe care o patronaţi. Dar aici este vorba despre România, despre românii ale căror speranţe le-aţi îngropat odată cu promovarea acestei politici falimentare. Acest delir anti-european este oglinda guvernării Dăncilă! Modelele de guvernare ale acestui Guvern sunt la Est de România, pentru că acolo sunt prietenii acestui Guvern. Satisfacerea interesului lui Dragnea sau al lui Vâlcov este mai presus pentru acest Guvern, decât interesul legitim al românilor de a avea acces la o infrastructură modernă şi dezvoltată!

Dați cu piciorul la banii europeni gratuiţi pentru infrastructură, pentru că nu puteți cheltui cinstit şi legal aceste sume. De aceea, ați impus un întreg portofoliu de proiecte de investiţii care să se facă, prin PPP, în mod netransparent şi discreţionar. Incompetenţa acestui Guvern a fost confirmată recent de rectificarea bugetară negativă, prin care Ministerul Transporturilor a pierdut 1,6 miliarde de lei – cea mai mare sumă, un miliard de lei fiind tăiat de la capitolul Proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar 2014-2020.

Doamnă Prim -ministru,

Furaţi bani de la pensionari, pentru a doua oară într-un singur an! Mai întâi, atunci când aţi încălcat grosolan legea şi aţi amânat indexarea cu 6 luni, de la 1 ianuarie 2018 la 1 iulie 2018. Tot prin nerespectarea legii, Guvernul taie pentru a doua oară pensiile a peste 5 milioane de români prin amânarea aplicării legii, în anul 2019.

Începând 1 ianuarie 2019, PSD-ALDE taie în medie cca. 102 lei pe lună din pensia fiecărui român, drept pe care pensionarii îl aveau prin Legea pensiilor care este încă în vigoare, adică prin indexarea cu 100% creşterea preţurilor şi cu 50% din creşterea salariului mediu brut.

Guvernaţi numai prin încălcarea legii! Batjocoriţi românii şi pensionarii dând legi după cum aveţi nevoie sau interese personale. Oare cum le veţi explica, stimaţi parlamentari din PSD şi ALDE, pensionarilor din județele dumneavoastră că le-aţi promis în doi ani pensii mai mari, însă, în realitate, le tăiaţi din drepturile cuvenite astăzi şi amânaţi promisiunile peste 4 ani?

La momentul adoptării Legii 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, am spus că PSD-ALDE va face exact pe invers faţă de cum promite. A promis salarii mai mari, iar cea mai mare parte a angajaţilor s-a trezit cu veniturile diminuate. Unii dintre angajați s-au trezit că trebuie să aducă bani de acasă după o lună de muncă! Astăzi, după doi ani de minciună, aţi ajuns să spuneţi o parte din adevăr – s-au terminat banii şi îngheţaţi salariile şi pensiile la 1 ianuarie 2019. Pe ale cui salarii le îngheţaţi? Pe ale celor mulţi, care nu au crescut la maximum grilei de salarizare! Pe ale cui pensii le îngheţaţi? Tot pe ale celor mulţi, căci pensiile speciale, ale şmecherilor cresc chiar de la 1 ianuarie!

Doamnă prim-ministru,

NU ar trebui să fiţi tristă că doamna Olguţa Vasilescu a rămas fără scaun de ministru. Nu este şomer, ci deputat! După ce a garantat o lege inechitabilă a salarizării şi a băgat pe gâtul majorităţii parlamentare o lege a pensiilor foarte injustă, fără analize de impact, fără surse de finanţare, fără dreptate pentru cei care au contribuit o viaţă întreagă, doamna Vasilescu ar trebui să stea mult timp în afara Guvernului şi a politicii. Aţi făcut praf cel mai important principiu care stă la baza sistemului public de pensii – principiul contributivităţii. Aţi creat un val uriaş de aşteptare în rândul pensionarilor, fără să le spuneţi că legea propusă de PSD-ALDE urcă cheltuielile cu pensiile de la 6% din PIB în 2018, la 11% din PIB în 2022.

Exact atunci când mediul privat cere simplificare şi dereglementare, Guvernul a crescut birocrația şi supra-reglementarea. Deşi economia privată suferă de lipsa forţei de muncă, răspunsul Guvernului rămâne acelaşi – creşteţi salariile din pix! Reducerea inegalităţilor sociale se realizează numai prin creşterea numărului de locuri de muncă, prin investiţii de capital şi prin investiţii publice. Majoraţi salariul minim fără nicio logică economică, deoarece aţi desfiinţat practic dialogul cu partenerii sociali.

De bine ce se trăieşte în România sute de mii de oameni pleacă anual, ca dintr-o țară măcinată de război, astfel că în 2022 vom fi mai puţini cu aproape un milion de persoane. Cine va mai plăti pensiile peste 3-4 ani? Pentru a îngropa cu totul sistemul de pensii, aţi redus şi contribuţiile la Pilonul II de pensii, iar în proiectul de lege a pensiilor este prevăzută o nouă reducere. Guvernul PSD-ALDE propune o Lege a pensiilor pe care nu o poate pune în aplicare, din motive tehnice, dar mai ales financiare.

Guvernul dumneavoastră a confirmat, totodată, bătaia de joc la adresa unor categorii de pensionari, cărora, încă din anul 2015, li s-a promis recalcularea pensiei, iar nici până astăzi aceasta nu s-a realizat. În această categorie intră pensionarii cu grupe de muncă sau condiții speciale sau deosebite, cărora li s-a promis că începând cu 1 ianuarie 2016 vor avea pensiile recalculate. La mai bine de 3 ani distanţă şi cu încă două amânări succesive, din cei circa 100 de mii de români care aşteptau recalcularea, doar circa 37 de mii de pensii au fost recalculate şi numai 6 mii de pensii crescute. Ori, în aceste condiţii vreţi să ne convingeţi că puteţi recalcula drepturile a 5 milioane de pensionari? Dacă în trei ani Guvernul a reuşit să recalculeze 37 de mii de pensii, vă imaginați de câți ani este nevoie pentru 5 milioane de pensii!

Doamnă Prim-ministru,

Justiţia NU este nici despre Dragnea şi nici despre Tudorel! Justiţia este despre o societate matură şi dezvoltată, care funcţionează după reguli şi după valori. Fără o justiţie independentă şi funcţională, nu vom putea spera la nimic bun! Domnia voastră NU aţi respectat niciuna dintre obligaţiile asumate în faţa Parlamentului, în temeiul art.103 din Constituţie! Aţi promis ,,Justiţie în slujba cetăţeanului!” şi negaţi prin ceea ce aţi făcut independenţa Justiţiei – pe care luptaţi din toate puterile să v-o aserviţi.

Pentru a recâştiga încrederea  populaţiei în sistemul de drept –  v-aţi obligat să asanaţi legislaţia,  v-aţi obligat să faceţi evaluarea legislaţiei României şi reaşezarea ei pe alte baze, începând de la studiile de impact până la cunoaşterea legii de către cetăţeni şi aplicarea de către autorităţile publice, să restrângeţi numărul de acte normative, să codificaţi pe domenii de activitate şi să eliminaţi normele metodologice din legi.

Ce aţi făcut în locul acestor măsuri? Aţi adus sute de modificări CPP, CP, legilor justiţiei, şi aţi adoptat OUG în dispreţ faţă de Parlament şi Constituţie. Aţi generat zeci de sesizări de neconstituţionalitate admise de către CCR. Normele metodologice nu numai că nu au dispărut, dar nici măcar nu le mai adoptaţi la timp, făcând ineficient procesul legislativ! Nu a existat niciun demers de asanare normativă şi, mai mult decât atât, participarea Ministerului de justiţie la legiferarea prin delegare legislativă a generat o sporire a neîncrederii cetăţenilor în sistemul de drept pozitiv, în stabilitatea şi coerenţa sa.

Instanţele de judecată sunt în continuare supraîncărcate cu cauze de soluţionat, supraîncărcare se datorează şi lipsei de calitate a actelor normative, dar reprezentanţii sistemului judiciar nu au fost şi nu sunt consultaţi, dialogul este deficitar din cauza felului în care îşi desfăşoară activitatea ministrul de justiţie. Practica unitară este un ţel care este atins cu întârziere şi arareori, numai datorită exercitării competenţelor legale de către ICCJ. Adoptarea unor texte neclare, ambigue are drept cauză şi activitatea desfăşurată de către ministrul de Justiţie şi secretarii de stat, activitate caracterizată prin neparticipare la procesul legislativ, superficialitate şi/sau obedienţă faţă de conducerea PSD.

Aţi alocat doar 60 % din fondurile necesare pentru continuarea proiectului de investiţii în penitenciare şi de modernizare şi extindere, acolo unde locaţiile permit. Sunteţi în conflict deschis cu personalul din închisori din cauza neplăţii drepturilor salariale şi neasigurarea condiţiilor materiale pentru desfăşurarea activităţilor specifice. Sistemul de probaţiunea funcţionează la cote de avarie, numărul foarte mare de dosare aflate în gestiunea fiecărui consilier de probaţiune face imposibilă atingerea  scopului urmărit de către legiuitor, cel de a reduce recidiva şi a mări gradul de reinserţie socială a celor condamnaţi şi eliberaţi. Strategia de reintegrare socială nu are un corespondent în activităţile organizate de către ministerul de justiţie şi instituţiile publice implicate, ca urmare gradul de recidivă nu a scăzut.

Nu aţi consolidat Inspecţia Judiciară, instituţie cu rol important în respectarea independenţei sistemului judiciar, dar şi în menţinerea integrităţii, profesionalismului, imparţialităţii şi responsabilităţii magistraţilor. Dimpotrivă, prin adoptarea OUG nr.77/2018, aţi vulnerabilizat instituţia, aţi făcut-o să pară dependentă de Guvern şi să-şi piardă astfel credibilitatea.

V-aţi obligat să extindeţi numărul de instanţe specializate în materie comercială de la 3 (Cluj, Piteşti şi Târgu Mureş) la 15, respectiv în Bucureşti şi în reşedinţele de judeţ în care funcţionează curţi de apel, instanţe unde îşi vor desfăşura activitatea judecători specializaţi. V-aţi obligat să înfiinţaţi o instanţă pilot în materie de contencios administrativ şi fiscal, care să funcţioneze în capitala ţării.  Aţi renunţat public la aceste obligaţii!

V-aţi propus, luând în calcul progresele României şi atingerea anterioară a benchmarkurilor, reperele iniţiale ale MCV, să cooperaţi cu CE pentru ridicarea MCV în mandatul actualei Comisii. Ce aţi reuşit?  Un dezastru pentru România!

Doamnă prim-ministru,

Aţi afirmat în Program: ,,La 10 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, România are capacitatea de a contribui la crearea unui spaţiu juridic european bazat pe încredere reciprocă şi eficientă în faţa provocărilor viitorului”. Ce aţi reuşit să faceţi? Aţi afectat imaginea României ca  stat de drept! Aţi pus în discuţie dacă drepturile şi interesele legitime ale omului sunt respectate în România! Aţi pus în discuţie independenţa justiţiei şi aţi determinat ridicarea unor semne de întrebare dacă actul de justiţie în România mai îndeplineşte condiţiile esenţiale de calitate.

Aţi vulnerabilizat poziţia României, la nivel internațional, prin măsurile luate în domeniul justiţiei, prin legile de modificare a legilor justiţiei, prin încercările de a vă înstăpâni pe Justiţie, de a controla numiri şi revocări ale procurorilor de rang înalt, de a-i controla pe magistraţi. De asemenea, prin modificările pe care le aduceţi legislaţiei penale şi procedural penale – toate aducând atingere luptei împotriva fenomenul infracţional, în mod deosebit luptei împotriva fenomenului crimei organizate şi a corupţiei.

În ceea ce priveşte GRECO – i-aţi tratat cu dispreţ pe partenerii noştrii internaţionali şi, nerespectând un tratat international, cel privitor la aderarea României la GRECO, aţi încălcat Constituţia României. Urmarea este că România este supusă unei proceduri speciale, care a mai fost activată doar în cazul Poloniei, organismul european semnalând abateri serioase de la lupta împotriva corupţiei.

Comisia de la Veneţia, organ consultativ al  Consiliului Europei, critică sever legile de modificare a legilor justiţiei. Avizele lor negative din acest an au influenţat substanţial Raportul MCV al CE, însă aţi tratat aceste avize în mod iresponsabil, cu multă superficialitate şi suficienţă – afectând astfel relaţiile noastre de cooperare internaţională. Mai mult decât atât, aţi încercat într-un mod lipsit de onoare şi de minte să îi induceţi în eroare pe membrii Comisiei, v-aţi făcut de râs şi ne-aţi decredibilizat şi mai mult…

În ceea ce priveşte Raportul MCV – sunteţi autorii unui dezastru fără precedent! Nu doar că nu aţi îndeplinit  vreun obiectiv de referinţă din Mecanismul de Cooperare şi Verificare, ci aţi determinat un regres regretabil – dacă mai erau doar 8, acum mai sunt doar 20 obiective de referinţă de îndeplinit!

Prin întreaga activitate desfăşurată de-a lungul ultimilor 2 de ani, prin încercările repetate de a controla Justiţia, prin modificările legislative care tind să facă mai puţin eficientă lupta împotriva fenomenului infracţional, prin afectarea calităţii actului de justiţie, prin încălcarea unor drepturi şi libertăţi ale cetăţeanului, aşa cum este dreptul la un proces echitabil, prin încălcarea obligaţiilor asumate prin Tratatele internaţionale adoptate – aţi constrâns Parlamentul European să adopte Rezoluţia din 13 noiembrie 2018, cu efecte negative şi asupra poziţiei României în Uniunea Europeană.  Conduita acestui Guvern este una antieuropeană, principii şi valori europene fundamentale sunt nesocotite, atragând, drept consecinţă,  izolarea şi, dacă ea continuă, pot atrage o viitoare şi nedorită sancţionare a ţării noastre.

Problemele cronice ale sistemului judiciar au rămas nerezolvate, niciuna dintre obligaţiile asumate prin Programul de guvernare nu au fost îndeplinite! Actul de guvernare a fost deturnat, urmărindu-se doar crearea unor mijloace prin care, în dauna intereselor cetăţenilor oneşti, să se asigure protecţia unor lideri politici şi a acoliţilor acestora faţă de urmările încălcării legilor ţării. Egalitatea cetăţenilor în faţa legii este un principiu lipsit de sens pentru acest Guvern. Guvernul PSD-ALDE a demonstrat că nu îl preocupă câtuşi de puţin interesele oamenilor cinstiţi ai acestei ţări! Nu există niciun singur amendament adoptat, aşa cum nu există o singură măsură luată care să tindă să protejeze interesele cetăţeanului onest, interesele cetăţeanului victimă. Toate modificările normative sunt adoptate, toate măsurile sunt luate doar pentru a proteja interesele infractorilor, și toate au în centru doar interesele de grup ale lui Dragnea şi asociaţii.

Doamna Viorica Dăncilă trebuie demisă fiind responsabilă pentru mutilarea legilor justiţiei în scopul subjugării justiţiei de către PSD. Dragnea şi ciracii nu vor nimic mai puţin decât să controleze Justiţia din România numind şi revocând procurori şi judecători de rang înalt, controlând cariera fiecărui magistrat, controlând pe fiecare prin Inspecţia judiciară, prin Secţia specială de investigare a infracţiunilor din justiţie.

Aţi politizat Justiţia prin nesocotirea rolului constituțional al CSM şi prin nesocotirea rolului Constituţional al Preşedintelui ţării în ceea ce priveşte revocarea şi numirea procurorilor de rang înalt. Trebuie să plecaţi pentru că, în arhitectura constituţională actuală din România, este inadmisibil ca ministrul de justiţie să numească procurorii de rang înalt fără să mai ţină cont de avizul CSM – autoritate garant a independenţei justiţiei – şi fără ca Preşedintele ţării să mai participe la această decizie! Guvernul şi-a pierdut legitimitatea deoarece independenţa justiţiei este sub permanent asediu! Guvernul trebuie să plece pentru că a susținut modificarea legislaţiei penale pentru a proteja infractorii şi a pus astfel în pericol toţi cetăţenii oneşti, întreaga ordine de drept din România! Scopul legii penale este grosolan încălcat, drepturile şi interesele noastre legitime sunt puse în pericol!


Doamnă Prim -Ministru,

Ar fi fost bine ca măcar unul dintre capitolele programului de guvernare să fi fost citit şi respectat de Guvern. Spre exemplu, programul dumneavoastră de guvernare pe domeniul cultură.

Nu aţi înţeles şi nu v-a interesat să faceţi din domeniul culturii o prioritate atât la guvernare, prin politici publice specifice, cât şi în Parlament, prin legiferare. Societatea românească are nevoie de artă, alături de educaţie, pentru a-şi dezvolta spiritul critic cetăţenesc, pentru a se bucura de libertatea individuală şi colectivă. Această transformare este necesară deoarece, la 100 de ani de la Marea Unire, este nevoie ca acest act să nu mai fie înţeles exclusiv în componenta sa istorică. Marea Unire a avut consecinţe în politica europeană, în legislaţia internaţională a drepturilor minorităţilor, în economia şi finanţele regiunii, şi a reconfigurat decisiv întregul spaţiu al Europei Centrale şi de Est.

Legat de sărbătorirea cum s-ar fi cuvenit a Centenarului, aţi avut şansa să conturaţi un proiect real şi măreţ – proiectul dedicat Marii Uniri, dar v-aţi limitat la a organiza manifestări lipsite de vlagă, de substanţă şi coerenţă. Aniversarea Marii Uniri ar fi trebuit să fie o preocupare majoră a coaliţiei aflată la putere, aşa cum este evidenţiată şi în programul dumneavoastră de guvernare. Aţi ratat toate măsurile cuprinse în program. Este revoltător că, din cauza unor politici culturale deficitare, România ratează un moment politic de o importanţă extremă, acela de integrare a propriei istorii în marea istorie europeană.

Doamnă prim-ministru,

Ne apropiem cu paşi repezi de finalul anului 2018 şi ar fi trebuit să avem deja aprobat un buget pentru anul viitor. Nu-l avem încă, deşi nimeni nu a împiedicat Guvernul să respecte termenele din Legea nr. 500/2002 a finanţelor publice. Atunci când se va dezbate în Parlament, PNL va susţine numai un buget care să garanteze îndeplinirea obiectivului nostru naţional – acela de a adera la zona euro – aceasta însemnând respectarea tuturor criteriilor de convergenţă asumate, precum şi creşterea convergenţei reale, adică eliminarea decalajelor de dezvoltare dintre România şi celelalte state membre ale UE. Acest lucru nu se poate realiza decât prin finanţarea reală a investiţiilor publice şi prin stimularea agresivă a investiţiilor private din România.

Vă asigurăm că vom debloca toate proiectele de investiţii blocate! Vom propune alocări de minimum 7,5% din PIB pentru investiţii publice, în special pentru investiţii majore, de tipul: autostrăzi, căi ferate, infrastructură şcolară şi de sănătate. De unde bani? Toate energiile guvernamentale vor fi concentrate pentru atingerea unui grad de absorbţie al fondurilor europene de 100%!  Fonduri europene există, ele pot fi atrase dacă sunt elaborate proiecte solide şi mature cu care să fie convinşi partenerii de la Bruxelles că avem capacitatea administrativă şi expertiza necesară să le cheltuim.

Guvernul Dăncilă va fi demis, iar în locul acestuia vom propune un guvern suplu, european, cu maximum 15 ministere şi maximum 45 de secretari de stat. Vom demara un amplu proces de eliminare a risipei de bani publici, care va începe cu restructurarea administraţiei publice centrale, prin reducerea numărului de agenţii guvernamentale şi prin restructurarea cheltuielilor pentru bunuri şi servicii din administraţia publică centrală. Administraţia publică pusă în slujba clienţilor, nepoţilor şi cumetrilor va fi eliminată! Administraţia publică locală va trebui să primească o finanţare corespunzătoare, prin alocarea a 100% din impozitul pe venit şi 80% din redevenţele miniere, dar şi prin cotele defalcate din TVA.

Credem cu tărie că fără educaţie nu putem să aşteptăm un viitor pentru România. De aceea, vom creşte de la 2,9% din PIB cât este în prezent, la 5% din PIB, în anul 2019, şi la 6% din PIB, în anul 2020, alocările pentru sistemul naţional de educaţie şi de cercetare. Prin operaţionalizarea programelor PNL – masă la şcoală, after school, masteratul didactic, investiţii în reţeaua şcolară – ne asumăm ca obiectiv central ”Toţi copiii merg la şcoală!”, indiferent de mediul de rezidenţă sau de situaţia economică a familiei.

Vom implementa majorarea punctului de pensie, aşa cum scrie în lege, de la 1 ianuarie al fiecărui an. Salariile din sectorul public vor urma tranşele de creştere prevăzute de lege, pentru că legea se respectă! Ceea ce ne propunem suplimentar este eliminarea nedreptăţilor din Legea salarizării, care continuă să nemulţumeacă încă mii de angajaţi: biochimiştii, chimiştii etc. De asemenea, toate aceste măsuri vor fi implementate astfel încât să nu genereze inflaţie. Noi nu vom permite ca veniturile populaţiei să fie erodate de o avalanşă de creşteri de preţuri. Pentru cei care vor ieşi în curând la pensie, ne vom menţine angajamentul de a creşte contribuţiile la Pilonul 2 de pensii, de la 3,75% în prezent, la 5% în anul 2019 şi 6% în anul 2020.

Avem pregătit un pachet important de măsuri pentru agenţii economici din România. În primul rând, vom înlătura o parte dintre măsurile aberante implementate în ultimii doi ani: Split TVA, supra-acciza la carburanţi, supra-impozitarea contractelor de muncă part-time. Vom avea măsuri specifice pentru stimularea angajaţilor din sectorul privat, angajaţi uitaţi cu totul de actuala guvernare.

În ceea ce priveşte justiţia, ştiţi bine că noi am susţinut şi vom susţine o justiţie independentă şi o luptă anticorupţie puternică. Hoţii cu hoţii, iar oamenii cinstiţi cu oamenii cinstiţi. Din păcate, cu PSD la guvernare nu vom avea niciodată MCV-ul ridicat, iar şansa noastră de a intra în Schengen va fi mereu compromisă.

Stimaţi parlamentari. S-a ajuns în momentul în care noi, parlamentarii responsabili, trebuie să spunem cu toţii GATA! AJUNGE! România NU e Belina şi nu o poţi lua pe persoană fizică! România NU poate fi capturată de infractori dovediţi şi de condamnaţi definitiv şi supusă intereselor acestora. Votul FAVORABIL PENTRU MOŢIUNEA DE CENZURĂ nu este un vot pentru iniţiatori şi nici un vot pe culori politice! Este un vot pentru România, pentru SALVAREA ţării din ghearele hoţilor şi ale incompetenţilor, care o storc de resurse şi care sărăcesc populaţia. Daţi dovadă că vă doriţi ca minciuna şi impostura să nu mai aibă ce căuta în politica românească! Dovediţi că vreţi ca anul viitor România să fie reprezentată în Consiliul UE de un guvern şi de miniştri de care să nu ne ruşinăm, iar ţara să fie scăpată de o prăbuşire economică previzibilă!”

P.S. – Sursa fotografiilor – internet.

P.S. 2 – Da, #PNL chiar face opoziţie..şi o face inteligent. Si am mai spus asta de foarte multe ori: https://bogdanbola.ro/in-anul-centenarului-curtea-constitutionala-admite-sesizarea-pnl-si-da-o-lovitura-puternica-aliantei-psd-alde-udmr/556

P.S. 3 – Rezultatul acestui demers va conta, din păcate, din nou, pe felul în care va vota UDMR – https://www.mediafax.ro/politic/liderul-pnl-a-explicat-de-ce-i-s-ar-parea-normal-ca-udmr-sa-sustina-motiunea-de-cenzura-17788540

 

Finanțări europene prin strategia DOBROGEA NORD – Pământul Sălbatic între Dunăre și Mare”

Finanțări europene prin strategia DOBROGEA NORD – Pământul Sălbatic între Dunăre și Mare”

De la începutul mandatului meu de consilier județean, am fost votat de către colegii mei sa fiu reprezentantul Consiliului Județean Constanța în cadrul FLAG Dobrogea Nord, un parteneriat public-privat legal constituit, alcătuit din reprezentanți ai sectoarelor public, privat și ai societății civile, reprezentativi pentru teritoriul pescăresc Dobrogea Nord. Astfel, m-am putut implica în mod direct în Strategia de Dezvoltare Locală Integrată “DOBROGEA NORD – Pământul Sălbatic între Dunăre și mare”, proiect depus de Asociația Grup Local Dobrogea Nord în data de 11.09.2017, care a fost aprobat și selectat pentru finanțare la sfârșitul anului trecut (fapt menționat și în raportul meu de activitate https://bogdanbola.ro/raport-de-activitate-la-jumatatea-mandatului-de-consilier-judetean-perioada-2017-2018/616 ).

Astfel, valoarea totală alocată implementării acestui program menit sa dezvolte viabil și competitiv pescuitul comercial și acvacultura din zona pescărească a FLAG-ului Dobrogea Nord este de 14,254,211.93 lei din care 9,115,636.09 lei valoare alocată implementării proiectelor din POPAM (7,319,040.00 lei valoare alocată implementării proiectelor și 1,796,596.09 lei valoare alocată costurilor de funcționare și animare) și 5,138,575.84 lei cofinanțare beneficiari în cadrul măsurilor din strategie. Obiectivul general al proiectului “DOBROGEA NORD – Pământul Sălbatic între Dunăre și Mare” este sa răspundă corect nevoilor comunităților pescărești din zona de acțiune a Grupului Local, să contribuie la formarea profesională pentru dobândirea de noi competențe a celor care activează în acest domeniu și să promoveze activitățile de mediu, turism și educație în sectorul pescăresc și de acvacultura.

Dar tocmai pentru că multe dintre aceste informații nu ajung la public în timp util și în mod corect, am decis să vă fac o prezentare pe scurt a elementelor care v-ar putea ajuta sa obțineți o astfel de finanțare, în ideea de a dezvolta acest sector de care economia județului are foarte mare nevoie. Doar așa, vom putea atinge scopul prezentei strategii: asigurarea unei dezvoltări sustenabile a activității de pescuit din nordul județului Constanța, bazată pe activități durabile.

1. Zona de interes a Grupului Local Dobrogea Nord și a implementării Strategiei “DOBROGEA NORD – Pământul Sălbatic între Dunăre și Mare”

Consiliul Județean Constanța este membru fondator în cadrul Asociației Grup Local Dobrogea Nord și poate depune proiecte de dezvoltare a sectorului de pescuit și de acvacultura din teritoriul eligibil al FLAG Dobrogea Nord. Din zona aceasta fac parte două orașe – Năvodari și Ovidiu – și opt comune -Corbu, Lumina, Gradina, Mihail Kogălniceanu, Săcele, Târgușor, Mihai Viteazu și Istria. De asemenea, zona de acțiune a Grupului Local în domeniul pescuitului Dobrogei Nord include și comunitatea de pescari din zona costieră a municipiului Constanța (zona Pescărie, zona Port, Lacul Tăbăcărie și Siutghiol). Pentru mai multe informații sau date de contact, puteți accesa site-ul nostru http://www.flagnord.ro/

2. Care sunt beneficiarii Strategiei “DOBROGEA NORD – Pământul Sălbatic între Dunăre și Mare”

  • Persoane fizice autorizate (înființate în baza OUG nr. 44/2008, cu modificările și completările ulterioare);
  • Întreprinderi individuale (înființate în baza OUG nr. 44/2008, cu modificările și completările ulterioare);
  • Întreprinderi familiale (înființate în baza OUG nr. 44/2008, cu modificările și completările ulterioare);
  • IMM–uri înființate în baza Legii nr. 31/ 1990 republicată, cu modificările și completările ulterioare);
  • Unități administrativ teritoriale (UAT-uri) – consilii locale și consilii județene;
  • Organizații neguvernamentale; Regii Autonome;
  • Asociații de pescari, organizații de producători, asociații de organizații de producători sau organizații interprofesionale.

3. Cuantumul fondurilor alocate prin Strategia “DOBROGEA NORD – Pământul Sălbatic între Dunăre și Mare”

  • 30 % din cheltuielile eligibile totale pentru solicitanții care se încadrează în categoria întreprinderilor mari;
  • 50 % din cheltuielile eligibile totale pentru IMM-uri, PFA, ÎI, ÎF și ONG-uri;
  • 90% pentru solicitanții care asigură accesul publicului la rezultatele proiectului și care îndeplinesc unul dintre criteriile:

1. are un beneficiar colectiv;

2. este în interesul colectiv

3. are caracteristici inovatoare, după caz, la nivel local;

  • 100% pentru organisme de drept public, organizații de producători recunoscute din domeniul pescuitului comercial sau al acvaculturii și asociațiile profesionale de pescari din domeniul pescuitului comercial sau al acvaculturii, recunoscute. Dacă proiectul se adresează pescuitului costier la scară redusă: – maxim 80% din valoarea totală eligibilă rezultată din bugetul indicativ al proiectului pentru categoria pescarilor și IMM-urilor (Conform Art.95, Anexa I din regulamentului (UE) 508/2014 ).

ATENTIE: Valoarea maximă a proiectelor dumneavoastră nu trebuie să depășească suma de 400.000 euro! Data la care se deschide sesiunea de depunere a proiectelor în cadrul Strategiei “DOBROGEA NORD – Pământul Sălbatic între Dunăre și Mare”: 30 noiembrie 2018 !!! Ghidul solicitantului îl puteți accesa direct de pe pagina FLAG-ului, link-ul îl aveți mai sus!

4. Activitățile finanțate în cadrul Strategiei “DOBROGEA NORD – Pământul Sălbatic între Dunăre și Mare”

  • Creșterea capacității de furnizare a peștelui proaspăt, a peștelui procesat obținut din zona pescărească și valorificarea lui prin vânzarea în piețe de peste
  • Investiții inovative pentru zonă cu potențial de generare de venituri atât în domeniul pescuitului cât și în domeniul acvaculturii
  • Implementarea de noi tehnici de pescuit, îmbunătățirea proceselor și managementului prin inovare
  • Formarea și perfecționarea pentru crearea și menținerea locurilor de muncă în toate etapele activității de pescuit comercial, acvacultură și activități alternative și complementare
  • Realizarea de investiții în fermele de acvacultură pentru creșterea calității și a valorii produselor, dar și diversificarea activităților din fermă.
  • Dezvoltarea bazei de procesare, încurajarea vânzării în magazine proprii susținute de planul de marketing al produselor pentru producători
  • Dezvoltarea activității de pescuit comercial prin investiție în ambarcațiuni, motoare și echipamente de pescuit
  • Înființarea/îmbunătățirea infrastructurii specific activității de pescuit – puncte de debarcare, centre de primă vânzare, puncte de depozitare, adăposturi pescărești, toate în scopul îmbunătățirii condițiilor de muncă și viață a pescarilor și creșterii siguranței în activitățile realizate de aceștia.
  • Consolidarea infrastructurii și a serviciilor necesare pentru valorificarea patrimoniului natural a zonelor de coastă şi a zonelor din apropierea digurilor (ex. crearea de zone de recreere, amenajarea de plaje, îmbunătăţirea micii infrastructuri portuare legate de activităţi de turism, introducerea de energie electrică şi apă potabilă, drum de acces la obiectiv, precum şi activităţi conexe de monitorizare a mediului şi intervenţii conexe)
  • Diversificarea activităților economice în zona pescărească: transport de agrement; pensiuni–restaurante cu specific pescăresc; turism cu specific pescăresc, pescuit sportiv, observare, educațional; activități de mediu aferente pescuitului: colectare deșeuri, instruirea pescarilor sportivi, pescuit sustenabil
  • Înființarea/amenajarea și valorificarea spațiilor de agrement pentru turism și recreere
  • Investiții eligibile în cadrul schemei de ajutor de minimis „Sprijin pentru punerea în aplicare a strategiilor de dezvoltare locală plasate sub responsabilitatea comunității, aferentă POPAM 2014-2020
  • Protecția și conservarea resurselor piscicole și eliminarea poluării, prin elaborarea de studii și instituirea de programe de monitorizare și protecție a mediului
  • Dezvoltarea de servicii de protecție a mediului și  combaterea braconajului în zona pescărească
  • Realizarea de parteneriate și acțiuni pentru înțelegerea și combaterea riscului de inundații de către comunitățile din zona FLAG.

5. Scopul final al Strategiei “DOBROGEA NORD – Pământul Sălbatic între Dunăre și Mare”

  • Diversificarea activității de pescuit și de acvacultură prin dezvoltarea de activități turistice, inclusiv structuri de cazare cu specific pescăresc, activități care implică pescuitul recreativ, restaurante, etc. Având în vedere amplasarea favorabilă a FLAG Dobrogea Nord, cu ieșire la Marea Neagră, zonă cu potențial turistic ridicat, dezvoltarea unor astfel de activități prezintă viabilitate și sustenabilitate economică.
  • Achiziționarea de echipamente care îmbunătațesc selectivitatea uneltelor de pescuit în funcție de dimensiuni sau specii, având ca scop limitarea pescuitului asupra mediului marin și evitarea și reducerea capturilor nedorite
  • Construcția și/sau modernizarea de adăposturi pescărești, având ca scop îmbunătățirea condițiilor de siguranță și de muncă a pescarilor;
  • Modernizarea centrelor de primă vânzare, având ca scop comercializarea în condiții optime a capturii debarcată de pescari;
  • Investiiți în infrastructura de bază la scară mică având ca scop îmbunatățirea serviciilor oferite comunitățiilor pescărești;
  • Promovarea produselor și a consumului de pește, a patrimoniului cultural local cu impact direct asupra veniturilor pescarilor;
  • Crearea și menținerea de locuri de muncă.

 

Raport de activitate la jumătatea mandatului de consilier județean – perioada 2017-2018

Raport de activitate la jumătatea mandatului de consilier județean – perioada 2017-2018

În conformitate cu prevederile art.51 alin.4 din Legea nr.215/2001 cu modificările și completările ulterioare, vă prezint următorul raport de activitate pentru perioada iulie 2017 – iunie 2018, depus la registratura Consiliului Județean Constanța în data de 29.06.2018, având nr de înregistrare 17754.

1. Prezentare generală a activității mele de consilier județean

În intervalul menționat am participat la toate ședințele ordinare ale Consiliului Județean, precum și la două ședințe extraordinare. În calitate de consilier județean, în urma votului primit în cadrul ședințelor Consiliului Județean Constanța, fac parte din următoarele comisii de specialitate :

  1. Comisia pentru Educație, Sport, Turism și Tineret
  2. Comisia Juridică, Ordine publica și Situații de Urgență.

În cadrul lucrărilor comisiilor de specialitate și ședințelor Consiliului Județean am analizat fiecare solicitare sau proiect de hotărâre care s-a regăsit pe ordinea de zi și m-am implicat cu maximă seriozitate și responsabilitate, asumându-mi fiecare atribuție reglementată legal în calitate de consilier județean. Pe parcursul acestor activități am avut intervenții documentate, astfel încât prin amendamente proprii sau prin abordări colective am obținut clarificările necesare atât pentru avizarea proiectelor cât și corectarea conținutului acestora.

De asemenea, în calitate de reprezentant al CJC, am participat la ședințele Consiliului de Administrație ale Asociației Grup Local Dobrogea Nord , la care am fost convocat de trei ori. Împreună cu ceilalți membri din conducerea Asociației, am participat la Strategia de Dezvoltare Locală Integrată „Dobrogea Nord – Pământul Sălbatic între Dunăre și Mare” și am fost selectați pentru finanțare nerambursabilă în valoare de 1.796.596 lei de Direcția Generală de Pescuit – Autoritatea de Management pentru POPAM 2014-2020. Această sumă va fi folosită pentru proiecte de dezvoltare a sectorului de pescuit și de acvacultură, pe tot teritoriul eligibil al FLAG Dobrogea Nord.

In cadrul ședințelor ordinare și extraordinare ale Consiliului Județean Constanța, am avut luări de cuvânt pe diverse teme, printre care:

  • Situația Centrului Multifuncțional pentru Tineret, a cărui deschidere s-a tot amânat de la lună la lună, privând tinerii din Constanta de posibilitatea de a își desfășura activități specifice în acel spațiu. Din păcate, chiar și după deschiderea Centrului, acesta rămâne închis în majoritatea timpului, lipsindu-i personalul calificat și o strategie clara de funcționare.
  • M-am opus în mod public modalității prin care reprezentanții Centrului Cultural „Teodor Burada” au înțeles să cheltuie banul public în cadrul evenimentelor „Sărbătoarea Recoltei și Vinului” și „Festivalul Berii”. Chiar dacă mai avem școli cu grupurile sanitare în curte, consilierii PSD+ALDE+PMP au fost de acord să cheltuie suma de 250.000 de euro pe cele două evenimente. Din păcate, cu toată opoziția mea și a colegilor mei consilieri PNL, proiectul a trecut asa cum a fost propus inițial.
  • Am avut luări de poziție în privința Fundației Județene pentru Tineret Constanța (persoana juridică de drept privat și de utilitate publică, autonomă, neguvernamentală, apolitică și fără scop lucrativ, constituită în baza Decretului–Lege 150/1990 și reglementată ulterior prin Legea 146/2002 privind regimul juridic al fundațiilor județene pentru tineret) solicitând reprezentanților CJC să înainteze o adresă către Guvernul României și către Ministerul Tineretului și Sportului, prin care să solicite aprobarea cât mai urgentă a Regulamentului de punere în aplicare a Legii 146/200.
  • Am avut luări de cuvânt în cadrul dezbaterilor privind Bugetul Județului Constanța, solicitând amendamente și propunând proiecte, alături de colegii mei liberali, fără ca acestea să fie introduse pe ordinea de zi sau pe lista de investiții.

 

2. Raport de activitate – solicitări, interpelări, proiecte

În perioada raportată am efectuat vizite în judet, am participat la sedinte de consiliu local in diferite localitati pentru a putea observa cat mai clar greutatile cu care se confrunta alesii locali, am organizat si am participat la dezbateri locale cu cetatenii judetului Constanta,  în urma cărora au rezultat următoarele acțiuni:

LUNA ACȚIUNE DESTINATAR RĂSPUNS OBSERVAȚII
Nr. 19261 din 13.07.2017 Solicitare privind repartizarea sumei de 120.000 de lei pentru amenajarea a sase locuri de joaca in comuna Crucea Consiliul Județean Constanța Am primit raspuns verbal Suma a fost atribuita in urma solicitarii mele si a viceprimarului Iulian Tudorache
Nr. 3943 din 14.07.2017 Solicitare privind remedierea unor nereguli/probleme aparute la scolile din satele Baltagesti si Stupina – grupuri sanitare neconforme/insalubre/aflate in curte, fiind un pericol pentru sanatatea elevilor Primarul comunei Crucea Nu am primit niciun raspuns Chiar daca primarul a promis in sedinta din 29.11.2016 ca va rezolva in 2017 aceste probleme, nici acum grupurile sanitare nu au fost refacute pentru elevi.
Nr. 21764 din 08.08.2017 Informare privind apelurile de proiecte ale Ministerului Dezvoltarii Regionale adresate celor 12 judete riverane Dunarii Consiliul Județean Constanța Răspuns oficial primit – nr iesire 22353/16.08 Raspuns partial pe subiect, se indica practic proiectele in desfasurare ale CJC. Din cate stiu, nu s-a depus un proiect pe noile axe de dezvoltare
Nr. 22173 din 10.08.2017

 

Solicitare fonduri din sumele defalcate din TVA pentru finantarea de lucrari de plombare/reabilitare a drumului comunal DC67 spre Ghindaresti Consiliul Județean Constanța Nu am primit răspuns oficial Avand in vedere ca alte 15 localitati primisera in 2017 fonduri exact cu acea destinatie, am avut speranta ca vom reabilita singura cale de acces in comuna. M-am inselat….
Nr. 11299 din 11.08.2017 Solicitare sprijin pentru realizarea unor lucrari de plombare/reabilitare a drumului comunal DC67 spre Ghindaresti Regia Autonoma Judeteana de Drumuri si Poduri Răspuns oficial primit Ne asigura de sprijinul lor, in cazul in care vor exista fonduri disponibile si procedura de achizitie publica va fi finalizata cu ei castigatori.
 

Nr. 11298 din 11.08.2017

 

 

Interpelare privind probabilitatea inceperii lucrarilor la drumul judetean DJ 226B catre Pantelimon, daca este suficienta o reabilitare sau este nevoie de o consolidare suplimentara a acestuia Regia Autonoma Judeteana de Drumuri si Poduri Am primit raspuns oficial In pofida faptului ca in raspuns se arata clar ca NU este prevazut acel tronson si ca NU este suficienta o simpla reabilitare, exact asta se intampla in lunile urmatoare.
Nr. 23853 din 31.08.2017 Propunere privind organizarea unei conferinte de presa, a unui consult medical si a unui eveniment cu ocazia venirii in judet a inotatorului Avram Iancu, singurul om care a inotat de la izvoarele Dunarii pana la varsarea in Marea Neagra. Aceste evenimente ar fi promovat performanta lui emarcabila si turismul in judetul nostru si ar fi reprezentat un lucru normal in orice societate civilizata. Consiliul Județean Constanța Am primit raspuns oficial – nr 24288/06.09 Raspunsul halucinant, primit din partea administratorului public al judetului, spune ca nu se poate da curs solicitarii mele deoarece nu se incadreaza in prevederile Legii 350/2005. Nu avea nicio legatura cu ce solicitasem eu!
Nr. 4893 din 05.09.2017 Solicitare in baza art 22 din Legea 544/2001 privind liberul acces la informatii publice. Aceasta este semnata alaturi de toti consilierii locali PNL si solicitam informatii privind detaliile din contractul de asociere in participatiune pe care comuna il are cu societatea care administreaza cariera de piatra din localitate Primaria comunei Pantelimon Nu am primit raspuns oficial Dupa ce o serie de nereguli, acte lipsa si inadvertente ne-au fost semnalate de catre localnici, am formulat aceasta cerere, incercand sa aflam daca exista sau nu un adevar in toata aceasta poveste. Neprimind raspuns, am actionat in instanta Primaria.
25.09.2017 Solicitare informatii privind situatia foarte periculoasa din localitate. Impreuna cu intregul grup al consilierilor locali PNL, am solicitat primarului raspunsuri la numeroase intrebari: nr de asistati sociali, ce demersuri a facut sa scada infractionalitatea in comuna, alte abuzuri privind bunurile primariei. Primaria comunei Girliciu Nu am primit raspuns Primar la al saselea mandat, cunoscut pentru faptul ca nu raspunde pentru nimic si in fata nimanui, primarul ocoleste orice raspuns. Pentru o comuna mica, sa ai peste 200 de asistati sociali si niciun politist, este inacceptabil. In urma adresei noastre, a facut demersuri si a adus un politist in localitate.
Nr. 13306 din 17.10.2017 Solicitare privind desemnarea de urgenta a unui membru in Comisia de evaluare, supraveghere si control al Fundatiei Judetene pentru Tineret Constanta. De asemenea, am solicitat analizarea posibilitatii formularii in instanta a unei cereri de dizolvare a Fundatiei Institutia Prefectului – Prefectul Judetului Constanta

 

Nu am primit raspuns oficial . Institutia Prefectului este ultima institutie care refuza sa transmita un reprezentant pentru a ne putea constitui in mod legal, chiar daca am ajuns la a doilea prefect de cand incercam acest lucru.
Nr. 27335 din 03.10.2017 Solicitare privind intocmirea dispozitiilor de numire a membrilor grupului de lucru „DanuBio” pentru a incepe intocmirea unei strategii de turism pentru localitatile dunarene Consiliul Județean Constanța Am primit raspuns Dupa aproape 4 luni de la depunerea initiativei si dupa 3 solicitari in scris, s-a format grupul de lucru, format din 20 de persoane. Am avut o singura intalnire de 45 de minute, in care abia am apucat sa ne prezentam. De atunci, se tot amana o noua intalnire.
30.10.2017 – trimis prin posta Solicitare informatii privind documentatia transmisa de autoritatea locala pentru reabilitarea bisericii Sf. Nicolae din satul Nistoresti, comuna Pantelimon. Ministerul Culturii – Comisia Zonala a Monumentelor Istorice Am primit raspuns – nr 802/05.04.’18 Fostul primar a trimis o solicitare initiala pentru reabilitare, insa a abandonat pe parcurs sa trimita documentatia aferenta. Procesul va fi reluat de catre actualul primar.
Nr. 5321 din 27.10.2017

 

Sesizare privind situatia dezastruoasa a locului de joaca pentru copii din satul Pantelimonu de Jos Comisariatul Judetean pentru Protetia Consumatorilor Nu am primit raspuns oficial Chiar daca nu a existat niciun control din partea CJPC, noul primar al comunei a inchis locul de joaca si se cauta noi solutii tehnice si fonduri pentru a fi redeschis.
Nr. 236534 din 27.12.2017 Sesizare privind problemele aparute in localitatile judetului Constanta cu privire la fluctuatiile si intreruperile de curent electric, posturile de transformare electrica invechite, lipsa retelelor electrice moderne si izolate. Impreuna cu consilierul PNL Stelian Gima am solicitat si intalnire oficiala, dar nu s-a concretizat. ENEL Distributie Dobrogea Am primit raspuns oficial Ni s-a prezentat planul de reparatii si modernizare pe anul 2018. Din pacate, multe dintre problemele semnalate nu se aflau in planul celor de la ENEL, motiv pentru care vom reveni in aceasta toamna cu solicitari.
Nr. 36502 din 29.12.2017 Depunere proiect privind infiintarea Centrului pentru Servicii Integrate pentru Tineret Constanta si documentatia aferenta. Proiectul il depuneam pentru a doua oara, primul fiind ingropat intr-un sertat undeva. Consiliul Județean Constanța Nu am primit raspuns, nu a fost pus pe ordinea de zi Acest Centru ar fi fost practic o Directie in cadrul CJC si ar fi rezolvat demult criza de personal de la Centrul Multifunctional Jean Constantin. Dupa 9 luni de la prima depunere, nici acesta nu a fost pus pe ordinea de zi si nici macar astazi nu avem personal care sa administreze centrul Jean Constantin
Nr. 1313 din 19.01.2018 Impreuna cu viceprimarul comunei Crucea si consilierul judetean PNL Mariu Enescu, am solicitat sprijin de specialitate pentru „Infiintarea unui centru de ingrijire medicala de zi in cadrul comunei Crucea”. Directia de Sanatate Publica Constanta S-a primit raspuns oficial in termen legal Un astfel de centru ar veni in sprijinul spitalelor din orase, care sunt deja foarte aglomerate si in ajutorul cetatenilor din zona centrala a judetului, salvandu-le timp pretios. Din pacate, raspunsul a fost evaziv si fara o solutie concreta.
 

Nr. 3199 din 02.02.2018

 

 

Intrebari privind modul in care a fost creionat proiectul de buget pe anul 2018 a Consiliului Judetean Constanta. Raspunsurile imi erau necesare pentru depunerea de amendamente si pentru a vota in cunostinta de cauza. Consiliul Județean Constanța Am primit raspuns oficial – nr. 3519 din 07.02.2018 Unele dintre raspunsuri au fost concludente, altele evazive, iar la anumite intrebari nu mi s-a raspuns deloc.
 

Nr. 4016 din 12.02.2018

 

 

Propuneri de proiecte privind nevoile reale ale comunitatilor din judetul Constanta. Aceste propuneri au fost realizate la propunerea primarilor si consilierilor locali cu care am discutat. Consiliul Județean Constanța Nu am primit niciun raspuns, nu au fost trecute pe ordinea de zi sau in comisia economica Chiar daca toate aceste proiecte erau perfect realizabile, nu ar fi creat o povara pentru bugetul CJC si ar fi rezolvat niste probleme stringente, acestea au fost ignorate total. Le voi prezenta pe larg mai jos.
Nr. 4163 din 13.02.2018

 

Solicitare fonduri pentru sprijinrea echipei de robotica COTOVU-ROBOT din Harsova in vederea participarii la competitia nationala de robotica BRD First Tech Challenge Consiliul Județean Constanța Am primit raspuns – nr 5499 din 27.02.2018 CJC se afla in imposibilitatea de a acorda suma necesara. Dar macar s-a sesizat Primaria Harsova si a acordat sprijinul necesar.
Nr. 8257 din 26.03.2018

 

Informare privind lansarea programului WiFi4EU, prin care orice localitate din Uniunea Europeana poate beneficia de bonuri valorice in cuantum de 15.000 de euro pentru a institui puncte de acces WiFi in locurile publice. Consiliul Judetean Constanta – catre toti primarii din judet Nu am primit raspuns Rolul CJC ar trebui sa fie unul de coeziune intre toate localitatile judetului si un sprijin pentru primariile din judet. Prin departamentele de specialitate, am putea acorda sprijin edililor care nu dispun de resursa umana necesara. Dar se pare ca nu toti gandim asa….
Nr. 8792 din 29.03.2018 Interpelare privind balbele conducerii Consiliului Judetean Constanta in legatura cu deschiderea Centrului Multifunctional pentru Tineret Jean Constantin. Consiliul Judetean Constanta – in atentia domnului vicepresedinte Claudiu Palaz. Nu am primit raspuns. Dupa doar o saptamana de la depunere, se anunta deschiderea precipitata a Centrului – fara un program zilnic, fara personal calificat, fara o viziune pe termen mediu si lung
Nr. 9508 din 04.04.2018 Informare publica privind aplicarea prevederilor art. 33 din Legea 153/2017 in legatura cu obligarea autoritatilor si institutiilor publice la transparenta salarizarii Consiliul Judetean Constanta – tuturor primarilor din judet

 

Nu am primit raspuns de la CJC – am trimis personal tuturor primarilor din judet Chiar daca nu este obligatia CJC, consider ca necesara o informare din partea lor, pentru a fi mai eficienti si nimeni sa nu poata spuna apoi ca nu stia.
 

Nr. 9780 din 10.04.2018

 

 

Solicitare fonduri si asistenta de specialitate pentru reabilitarea si punerea in valoare a ansamblului „Cimitirul International Mircea cel Batran” din comuna Mircea Voda. Consiliul Judetean Constanta Am primit raspuns oficial Din pacate, niciuna dintre solicitarile mele nu au avut trecere pe la mai marii Consiliului Judetean, chiar daca vorbim despre un ansamblu unic in Europa si cel mai mare cimitir inchinat eroilor cazuti in Primul Razboi Mondial.
 

Nr. 9779 din 10.04.2018

 

 

Interpelare privind lista completa a obiectivelor turistice si istorice din judet, a circuitelor turistice existente si a metodelor de promovare, lista completa a proiectelor depuse la Departamentul de Identitate Nationala – Departamentul Centenar pentru obtinerea de fonduri guvernamentale. Consiliul Judetean Constanta – Directiei Generale de Proiecte si Directiei de Turism Am primit raspuns Chiar daca seful Departamentului Centenar declara ca TOATE judetele tarii au trimis liste cu proiecte, cei de la Constanta recunosc ca nu au NICIUN proiect depus pentru fonduri guvernamentale. De asemenea, nu exista nicio Strategie de dezvoltare a turismului in judet.
 

 

Nr. 10714 din 19.04.2018

 

 

Raspuns la adresa primita din partea CJC (nr iesire 8954-30.03.2018) privind solicitarea Federatiei Tinerilor din Constanta in care solicita sprijinul CJC pentru clarificara cadrului legislativ al patrimoniului Fundatiei Judetene pentru Tineret. Consiliul Judetean Constanta – Federatia Tinerilor din Constanta Am recomandat CJC sa inainteze o adresa Guvernului Romaniei si MTS prin care sa solicite urgentarea aprobarii Regulamentului de aplicare a Legii 146/2002. De asemenea, sa formuleze interventie accesorie alaturi de FJT la Curtea de Apel Bucuresti.
29.05.2018 Solicitare fonduri si asistenta de specialitate pentru reabilitarea si punerea in valoare a ansamblului „Cimitirul International Mircea cel Batran” din comuna Mircea Voda. Oficiul National pentru Cultul Eroilor – domnului colonel Alin Mihai Preda Trimis pe mail, fara raspuns pana acum Cultul Eroilor are o lista de proiecte pentru anul acesta de amenajare si intretinere a monumentelor istorice dedicate Centenarului Marii Uniri. Orice proiect sau parteneriat cu Primaria Mircea Voda ar fi benefic pentru Cimitirul Int.
Nr. 12335 din 14.06.2018 Solicitare privind un control in localitatea Girliciu, unde exista adevarate focare de infectie si munti de gunoaie de jur-imprejurul localitatii. Impreuna cu consilierul local Serban Iulian, am aratat faptul ca nu exista nicio groapa de gunoi si nici un serviciu de salubritate in comuna Directia de Sanatate Publica a judetului Constanta Am primit raspuns – nr. P 165/12335/ 22.06.2018 Avand in vedere gravitatea celor prezentate, DSP a trimis solicitari si catre Garda Nationala de Mediu – Comisariatul Judetean Constanta. In perioada urmatoare se va face un control in localitate.
Nr. 3458 din 14.06.2018 Solicitare control la locul de joaca pentru copii din localitatea Girliciu. Alaturi de consilierul local Serban Iulian am prezentat planse fotografice din care rezulta pericolele de accidentare/imbolnavire la adresa copiilor. Comisariatul Judetean pentru Protectia Consumatorilor Constanta Nu am primit inca un raspuns Locul de joaca este presarat cu sticle sparte, lemne rupte, plin de gunoaie si fecale de animale, fara cosuri de gunoi, delimitat cu un sant de aproximativ jumatate de metru adancime. Totul pentru „bucuria” copiilor….
Nr. 16974 din 21.06.2018 Proiect de hotarare, la initiativa colegului consilier Stelian Gima, privind aprobarea rectificarii Bugetului de Venituri si Cheltuieli a CJC si a listei obiectivelor de investitii a Judetului Constanta – studiu de fezabilitate pentru construirea unui nou teatru pentru copii. Consiliul Judetean Constanta Ar trebui pus pe ordinea de zi in urmatoarea sedinta ordinara a Consiliului Judetean Actualul Teatru de Copii „Calutul de Mare” se afla intr-o stare avansata de degradare si avand in vedere si noile cerinte ale institutiilor de cultura din ziua de azi, consideram ca este necesara ridicarea unui nou teatru, prima institutie de cultura construita exclusiv cu acest scop in peste 100 de ani.

 

3. Dezbatere și propuneri buget CJC – 2018

In luna februarie, am initiat mai multe intalniri si dezbateri cu primari, consilieri locali si simpli cetateni privind bugetul Consiliului Judetean Constanta si felul in care ar trebui cheltuit mai eficient banul public, pentru binele comunitatii. In urma acestor discutii, am depus mai multe propuneri de proiecte, alaturi de reprezentantii comunitatilor din judet:

  1. Comuna Ghindărești

  • Reabilitare/modernizare grădinița – suma necesară – 350.000 lei.
  • Modernizare/reabilitare infrastructură drumuri comunale și stradale, proiect estimat la suma de 385.600 lei. Cei aproape 12 km de drumuri nu au fost reabilitați complet din anii 1970.
  • Reabilitarea singurei șosele care asigură accesul în comună, drumul comunal DC 67
  1. Comuna Ciobanu

  • Satul Miorița, nu beneficiază nici până în ziua de astăzi de o sursă de apă constantă și potabilă pentru locuitorii săi. Din aceste considerente, am solicitat introducerea în programul de investiții al Consiliului Județean Constanța suma de 300.000 lei, cu destinația expresă pentru achiziționarea serviciilor de forare și realizare a unui puț de apă pentru comunitatea in cauza
  1. Comuna Topalu

  • Acoperișul unui corp de școală necesita urgent reparații, întrucât infiltrațiile de apă deteriorasera semnificativ pereții, provocand igrasie și un miros neplăcut. Fonduri pentru reparația lui mai solicitasem și în anul 2016, însă fără succes, astfel încât am solicitat să se aloce suma de 400.000 lei pentru reparația acestuia.
  1. Comuna Mihai Viteazu

  • reparații și întreținere drumuri comunale – 600.000 lei
  • întreținere și reparații sediu primărie – 200.000 lei
  • extindere liceu în localitatea Mihai Viteazu unde există un proiect în valoare de 600.000 de euro
  • investiții rețea de iluminat public – 700.000 lei
  1. Comuna Horia

  • dotarea cu 20 de calculatoare și construirea unui cabinet medical pentru școala din localitate – 250.000 lei
  • fonduri pentru realizarea unui studiu de fezabilitate a proiectului de investiții pentru decolmatarea și dalarea canalului colector din satul Horia – 50.000 lei
  1. Comuna Costinești

  • in vederea demarării lucrărilor de ”Modernizare Faleză Pietonală Costinesti”, tronson cuprins între Terasa 10 Steaguri și Radio Vacanța și finalizării acestora pană la 01.05.2018 este necesară suma de 500.000 lei. Această sumă constă în proiectare, execuție și dotare cu mobilier urban (lampadare, băncute, coșuri de gunoi și pavaj ).
  1. Comuna Corbu

  • Finanțarea cheltuielilor privind reabilitarea drumului comunal Corbu-Vadu. Drumul are o lungime de 7.5 km, o reabilitare completă nu s-a mai făcut de aproximativ 15 ani. Suma necesară – 3.2 milioane lei.
  1. Comuna Pantelimon

  • Sistem de supraveghere, dotat cu un program de recunoaștere și memorare a numerelor de înmatriculare a mașinilor, pentru a contabiliza traficul greu care trece prin comună și care a fost, în mare parte, răspunzător de distrugerea drumurilor comunale – 250.000 lei
  • Suma de 15.000 lei pentru achiziționarea și montarea unei central termice în școala gimnazială din localitate. În perioada iernii, elevii din localitate suferă din cauza condițiilor neprielnice din școală.
  • Suma de 15.000 lei pentru achiziționarea unei cositoare pentru tractorul din localitate. Dorim să începem igienizarea comunei și să curățăm drumul care duce la cetatea Ulmetum, care poate deveni un obiectiv turistic important.
  • Suma de 15.000 lei pentru achiziționarea unui număr de 100 de coșuri de gunoi pentru toate satele din comuna noastră.

     9. Comuna Albești

  • proiectul ” Lucrări întreținere covor bituminos drum comunal D.C.11, comuna Albești”, aflat in stadiul de proiectare executată – 701.878 lei. Lungimea drumului este de aproximativ 2 km, fiind reabilitat ultima oară în 2007
  • proiectul ”Lucrări de pietruire strada Salcâmului și strada Liliecilor, sat Cotu-Văii, comună Albesti”aflat în stadiul de proiectare executată -920.643 lei cu T.V.A. Drumurile, de aproape doi km, sunt de pămant și nu au fost asfaltate sau pietruite niciodată.
  • proiectul ” Înființare rețea alimentare cu apă potabilă cartier A,B,C localitatea Albesti”, aflat în stadiul de  aproximativ 50% din lucrare executată -264.698 lei
  • proiectul ” Înființare grădinită cu program prelungit sat Cotu-Văii, comuna Albesti”, aflat în stadiul de proiectare executată și în curs de licitație execuție lucrări – 446.419,73 lei.
  1. Comuna Aliman

  • Cofinanțare de 4.016.950,54 lei pentru obiectivul de investiții „Asfaltare străzi în comuna Aliman”, proiect derulat prin Programul Național de Dezvoltare Locală.
  1. Comuna Cuza Vodă

  • Extindere sistem de canalizare ape uzate menajere în localitatea Cuza Vodă, comuna Cuza Vodă – 392.578 lei
  • Construcție grădiniță cu orar prelungit în localitatea Cuza Vodă – 43.620 lei
  • Modernizare străzi și drumuri comunale ADI Valea Dropiei, lider comuna Tortoman, județul Constanța ( comuna Cuza Vodă, Tortoman și Nicolae Bălcescu ) – 351.063 lei
  • Dotare centru de zi pentru copii proveniți din populația rroma și alte categorii defavorizate – 57.055 lei
  • Achiziție buldoescavator – 6.046 lei
  • Extindere Camin Cultural – 200.000 lei
  • Construcție Sala Sport Școala Gimnaziala nr. 1 Cuza Vodă – 250.000 lei
  • Măsuri integrate pentru comunitate cod SMIS + 103133
  • Reabilitare/modernizare drumuri intravilanul localității – 400.000 lei
  • Extindere rețea electrică cartier nou lotizat – 200.000 lei
  • Extindere primărie – 300.000 lei

Din păcate, niciuna dintre aceste solicitări, gândite împreună cu echipele de consilieri liberali dar și cu simpli cetățeni, pentru a aduce un plus nivelului de trai al constănțenilor, nu a fost trecută pe ordinea de zi sau măcar discutată în comisiile de specialitate. Mai mult, toți consilierii PSD+ALDE+PMP au votat bugetul fără să aibă măcar idee despre faptul că am putea aduce anumite ajustări acestuia de care ar beneficia în mod direct locuitorii din județ.

4. Activități generale în calitate de consilier județean

Totodată, în perioada iunie 2017 – iunie 2018 am participat la mai multe evenimente și festivități oficiale :

  • „Scoala de Bune Practici în Turism” în noiembrie, la Centrul de Excelența în Turism și Servicii „Tomis”.
  • deschiderea Centrului Multifuncțional pentru Tineret „Jean Constantin”.
  • am luat parte la festivitățile de începere a anului școlar la Topalu și Ghindărești.
  • am participat la depuneri de coroane în zilele de sărbătoare națională.
  • am participat la cursuri de perfecționare în administrația publică locală, organizate de către societatea civilă sau la Parlament.
  • am beneficiat din partea unui om de afaceri de o sponsorizare de 15.000 de lei, cu care am putut utila școlile și grădinițele din comuna Independenta, având sprijinul primarului și a cadrelor didactice din localitate.
  • am participat la Strasbourg la lucrările conferinței internaționale „World Forum for Democracy”, destinate tinerilor lideri politici din Europa și Africa. Temele principale de discuție au fost demagogia în discursul liderilor politici și problema tot mai mare a populismului în rândul politicienilor.
  • am inițiat întâlniri cu mai mulți primari și consilieri locali în zona de nord a județului pentru a putea elabora strategii comune de dezvoltare dar și pentru a întări relațiile dintre comunitățile locale.
  • am avut numeroase întâlniri cu primari și consilieri locali în zona de sud a județului pentru a discuta posibilitatea promovării turismului în această zonă dar și pentru a discuta problemele cu care se confruntă localitățile lor.

În perioada raportată am încercat să aduc la cunoștința cetățenilor județului Constanța toate faptele și actele administrative care interesează colectivitatea locală prin informare transparentă și dialog constant și consider că atribuțiile care îmi revin, specifice legislației și statutului de ales local, au fost și sunt duse la îndeplinire cu cinste și corectitudine.

28.06.2018

Bogdan Alexandru Bola

Consilier Judetean

 

P.S. Anul trecut, am depus raport de activitate pentru primul an de mandat. Dacă doriți să recapitulați activitatea mea de atunci, puteți citi aici: https://bogdanbola.ro/asteptari-si-impliniri-la-un-de-mandat-consiliul-judetean-constanta-raport-de-activitate/117

Monumentul Tineretului de la Straja, Îngerul Căzut al unei generații pierdute

Monumentul Tineretului de la Straja, Îngerul Căzut al unei generații pierdute

Monumentul Tineretului de la Straja ar trebui sa fie unul dintre cele mai importante obiective turistice din județ, însă din păcate foarte puțini îi cunosc povestea sau au ajuns vreodată acolo. În activitatea mea de doi ani de consilier județean, i-am învățat trecutul și am înțeles problemele cu care se confruntă, însă din păcate, încă mai caut o rezolvare pentru a asigura supraviețuirea și punerea în valoare a acestui simbol al tinerilor. Monumentul, cândva  pe locul 2 în lume ca înălțime după Statuia Libertății (în prezent, pe locul 35 în inventarul celor mai înalte statui din lume), denumit și Făclia Tinereții, Statuia Victoriei sau Îngerul Căzut, se distruge tot mai mult pe zi ce trece….

Povestea Făcliei Tinereții

Monumentul Tineretului a fost inaugurat în primăvara anului 1988, are înălțimea de 50m și este lucrat aproape în totalitate din oțel inoxidabil. Inițial, în machetă, îngerul avea aripi, dar acestea au fost eliminate deoarece constructorii au considerat că structura de rezistență nu le poate susține. Creatorul său, renumitul artist plastic Pavel Bucur rămăsese după ’89, printre puținii care îi mai știau importanța: „Este un înger alb, un înger al libertății, în sensul în care omul, când îl vede, să se simtă și el legat de natură, de cer, să simtă că zboară, pentru că toți dorim să ajungem în cer“.

Oamenii din zonă încă mai spun cu mândrie că „..era monumentul nostru, al celor din Dobrogea, pentru noi era făcut, muncitorii care am lucrat la canal..”. Ideea de a construi acolo un monument a fost a conducerii Uniunii Tineretului Comunist din vremea aceea, aceasta plătind din fondurile sale proprii Monumentul Tineretului și 10 kilometri din lucrările la Canal. Selecția machetelor, aprobarea proiectului, construcția bucată cu bucată, au durat mai mult de trei ani. Proiectul inițial cuprindea grupuri sanitare, generator de lumină, balize pentru avioane și elicoptere, loc de aterizare pentru elicopter, rondo pentru coloanele oficiale, dar și un amfiteatru în care urmau să se susțină spectacole în aer liber.

 

Monumentul Tineretului….nimănui

Până aici, toate bune și frumoase…dar din 1990 începe o nebuloasă totală care a permis unor oameni de nimic să își bată joc de toată munca unei generații. După Revoluția din 1989, Monumentul Tineretului a intrat în uitare. Abia în anul 2000, a revenit în atenția publicului când o bandă de hoți s-a înarmat cu utilaje și au demontat bucată cu bucată cele trei basoreliefuri. Fiecare dintre plăcile de bronz cântărea între 14-19 tone, conform artistului plastic. Cu toate acestea în raportul Poliției s-a consemnat că plăcile cântăreau doar 5 tone (doar o parte dintre acestea au fost recuperate). Între timp, hoții au mai devalizat ce au putut: plăcile de inox de la baza monumentului, dar și literele din bronz de pe soclu, care adresau următorul mesaj: „Generațiile viitoare să știe că ne-am sacrificat pentru înălțarea Patriei“. Cu toate că toată lumea știe ca acestea au dispărut, nimeni nu mi-a putut spune cine este vinovatul sau când s-a întâmplat acest lucru….

Demersuri au mai existat de-a lungul timpului pentru a punerea în valoare a Monumentului Tineretului. Fostul prefect al județului Constanța, Claudiu Palaz a avut în intenție să mute acest monument lângă Autostrada Soarelui, pentru ca toată lumea să-l poată vedea. Artistul însă nu a fost de acord, iar pretențiile sale materiale pentru drepturile de autor au fost mari. De asemenea, directorul Muzeului de Artă din Constanța, Doina Păuleanu considera că această operă impresionantă trebuie conservată și mutată, mai apoi, într-un loc sigur, în care turiștii de pretutindeni să o poată admira, poate chiar în municipiul Constanța.

Cu tot respectul, nu pot fi cu totul de acord cu propunerile acestora, dintr-un simplu motiv: locul amplasării acestui monument a fost ales cu grijă și cu un scop anume, acela de a lăsa generațiilor viitoare un simbol al întregului Canal, a jertfei celor care au murit construindu-l dar si în memoria satului Straja, ras de comuniști de pe fata pământului pentru finalizarea Canalului Dunăre-Marea Neagră.

Primăria, pe raza căreia se află Monumentul Tineretului, ar trebui să fie cea care să se ocupe de protejarea lui, însă nici urmă de acte care să demonstreze că monumentul s-ar afla în grija Primăriei Bărăganu. Era posibil ca obeliscul să fi fost amplasat pe terenul administrat de Administrația Canalelor Navigabile, dar nici această instituție nu a descoperit acte prin care i s-ar fi încredințat soarta monumentului. Si ușor ușor, am mers pe firul evenimentelor și am ajuns la cei care administrează TOATE bunurile fostului UTC – Fundația Județeană pentru Tineret Constanța!

O Fundație cu o activitate dubioasă

Despre Fundația Județeană pentru Tineret Constanța și activitatea sa înconjurată în mister am mai scris (puteți vedea un link cu informații complete legate de activitatea lor aici: https://bogdanbola.ro/fundatia-judeteana-pentru-tineret-constanta/429 ). Ea este o persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, autonomă, neguvernamentală, apolitică și fără scop lucrativ, constituită în baza Decretului–Lege 150/1990 și reglementată ulterior prin Legea 146/2002 “ privind regimul juridic al fundațiilor județene pentru tineret și are ca scop elaborarea, organizarea și finanțarea de programe specifice și instruirea, educarea și formarea tineretului în spiritul tradițiilor umaniste, al valorilor democrației și aspirațiilor societății românești. Această fundație nu se supune niciunui control din partea Consiliului Județean Constanța sau oricărei alte instituții a statului…deoarece nu exista un Regulament de aplicare a Legii.

Chiar dacă am făcut numeroase demersuri prin care am încercat sa aflăm ce bunuri administrează de fapt fundația, ne-am lovit de o lipsă totală de cooperare din partea administratorului acesteia. Mai mult, doamna Carmen Drăghici, administratorul Fundației, apare într-un dosar penal ca fiind trimisă în judecată pentru infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată și de participație improprie la infracțiunea de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete care a avut ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene. Prejudiciul de 18.644 euro nu a fost recuperat deoarece nu au fost identificate bunuri în proprietatea inculpatei Carmen Drăghici (pe atunci Carmen Mîtîcă)procesul încheindu-se în anul 2012 cu condamnarea președintei FJTC la 3 ani de închisoare cu suspendare de către magistrații Curții de Apel Constanța.

În pofida faptului că am încercat pe cale amiabilă, în discuții normale sau prin corespondență oficială, să aflu mai multe detalii despre Monumentul Tineretului, aceasta a refuzat orice răspuns oficial, rezumându-se la a lansa atacuri furibunde pe internet. Numai că, până și aici, nu a dorit să spună adevărul, lăsând doar să se înțeleagă frânturi din activitatea ei ca administrator, neasumându-și în niciun moment faptul ca este un prost administrator al bunurilor statului. Vă prezint mai jos răspunsul ei la întrebarea mea, dacă Monumentul Tineretului este sau nu în administrarea Fundației:

Din păcate pentru doamna administrator, care vrea să sugereze că nu ar avea o legătura directă cu administrarea și protejarea acestui obelisc, aveam deja un răspuns oficial la această întrebare. Cu sprijinul domnului deputat Bogdan Huțucă, căruia îi mulțumesc pentru demersul său, am primit un răspuns oficial din partea Ministerului Culturii, în care se arăta clar în grija cui este Monumentul Tineretului:

 

Căutând soluții pentru Monumentul Tineretului

Însă chiar dacă minciuna are picioare scurte, problema noastră rămâne neschimbată: nu există un cadru legal pentru a face ceva să salvăm acest monument, iar bătaia de joc continuă. Pană când aceste Fundații de Tineret, care căpușează bunurile statului, nu vor fi dizolvate sau până când va exista un Regulament de punere în aplicare a Legii 146/2002, suntem legați la mâini și la picioare în legătură cu acest subiect. Până și creatorul acestui obelisc declara după Revoluție: „Este o rușine ce se întâmplă. La vremea lui a fost considerat al doilea ca mărime din lume şi cel mai mare de pe continent după clasificarea sa ca operă simbolică…A costat cât un pod! Am făcut toate demersurile posibile și nu am să mă las până când nu am să spăl această rușine“. Din păcate, el nu a mai reușit asta…..

Si ca ultim aspect, pentru a înțelege toată lumea cel mai bine de ce exista aceasta „întârziere” de neiertat și de ce unii se zbat din toate puterile să nu existe acest Regulament, analizați art. 31 din Legea 146/2002, care ar rezolva și închide definitiv această problemă (și cu siguranță și anumite persoane apoi…):

„Fundațiile județene pentru tineret sau a municipiului București se dizolva de drept în următoarele cazuri:

a) administrarea defectuoasă a patrimoniului;

b) neîndeplinirea scopului pentru care au fost constituite sau urmărirea unui alt scop decât cel pentru care au fost constituite;

Constatarea dizolvării de drept se realizează prin hotărâre a comisiei prevăzute la art. 29 alin. (1), la cererea oricărei persoane interesate.”

Din aceste considerente, am recomandat președintelui Consiliului Județean Constanța să formuleze o solicitare către Guvernul României și către Ministerul Tineretului și Sportului, prin care să solicite aprobarea cât mai urgentă a Regulamentului de punere în aplicare a Legii 146/2002. La nivel ministerial, există deja un grup de lucru format care se ocupă cu acest aspect, însă au trecut multe luni fără niciun rezultat. De asemenea, am îndemnat să se formuleze la Curtea de Apel București o intervenție accesorie în cadrul dosarului depus de către Fundația Tinerilor din Constanța, în care să se solicite ca acest Regulament să fie adoptat de urgență, dacă dorim să nu se piardă în neant toate bunurile din patrimoniul acestor Fundații Județene.

Curtea Constituțională admite sesizarea PNL și dă o lovitură puternică alianței PSD-ALDE-UDMR

Curtea Constituțională admite sesizarea PNL și dă o lovitură puternică alianței PSD-ALDE-UDMR

În Anul Centenarului, când sute de școli și grădinițe din România se „comasează” (se închid practic) și nici după trei luni nu se știe exact ce fonduri sunt alocate sărbătoririi Marii Uniri, Partidul Național Liberal obține o mare victorie la Curtea Constituțională a României și spală rușinea provocată de înțelegerea mizerabila a coaliției PSD-ALDE cu UDMR: înființarea Liceului Teologic Romano-Catolic din Târgu Mureș cu predare exclusiv în limba maghiară.

 

Povestea Liceului Romano-Catolic din Târgu-Mureş

Proiectul de înființare a Liceului Teologic Romano-Catolic din Târgu Mureș cu predare în limba maghiară are la baza o promisiune făcută anul trecut de Liviu Dragnea executivului de la Budapesta, când a izbucnit un scandal între cele două guverne, după ce Ungaria a amenințat că nu va susține candidatura României la OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică). Chiar dacă în luna noiembrie 2016, procurorii DNA au început urmărirea penală împotriva fostului șef al Inspectoratului Școlar Județean (ISJ) Mureș, Ștefan Someșan, și a fostului director al Liceului Teologic Romano-Catolic din Târgu Mureș, Zsolt-Jozsef Tamasi, pentru modul în care a fost înființată unitatea de învățământ, în 2017, ambasadorul României la Budapesta, Marius-Gabriel Lazurca, a fost convocat de MAE ungar în urma suspendării activității Liceului Teologic Romano-Catolic din Târgu Mureș.

Înfiinţarea Liceului Teologic Romano-Catolic din Târgu Mureş cu predare în limba maghiară a fost votată anul acesta de Senat, în calitate de for decizional. S-au înregistrat 71 voturi „pentru”, 20 voturi „împotrivă” şi o abţinere. Proiectul UDMR a trecut cu ajutorul coaliţiei de guvernare, dar şi al celor din USR (da, chiar tinerii aceia nepătați au votat acest proiect regretabil). Senatorii PNL și PMP au contestat de la bun început proiectul, afirmând că se încalcă Constituția și legile prin înființarea acestui liceu. În ceea ce privește modul în care au votat cei de la USR, aceștia au explicat anul trecut că, dincolo de „trocul politic”, se află dreptul copiilor la educaţie…

Pentru mai multe detalii, puteti accesa acest link: http://m.romanialibera.ro/social/targu-mures-senatul-a-adoptat-infiintarea-liceului-teologic-romano-catolic-709070

 

PNL atacă legea de înfiinţare a liceului cu predare exclusiv în limba maghiară

Curtea Constituțională a României (CCR) a admis, luni, sesizarea depusă de un grup de 50 de parlamentari PNL şi 16 parlamentari PMP privind legea de înfiinţare a Liceului Romano-Catolic din Târgu-Mureş, cu predare exclusiv în limba maghiară. Potrivit proiectului, liceul dobândea personalitate juridică, prin derogare de la prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea Educaţiei Naţionale 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare. Şcoala cuprindea clase de învăţământ primar, gimnazial şi liceal, filiera teoretică fiind organizată pe profilurile umanist şi real, iar cea vocaţională pe profilul teologic, specializarea cultul romano-catolic.

Preşedintele PNL, Ludovic Orban, a declarat luni că a fost atacat de preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, şi a fost avertizat că, dacă liberalii vor ataca la CCR legea privind înfiinţarea Liceului Romano-Catolic din Târgu-Mureş, nu se ştie ce se va întâmpla: „După cum bine ştiţi, am fost atacat de preşedintele UDMR, ba chiar am fost avertizat că, dacă depunem sesizare la CCR, nu ştiu ce o să se întâmple şi cum o să fie relaţiile dintre PNL şi UDMR. Eu am spus că noi nu atacăm la CCR din motive de natură etnică, ci atacăm din motive de natură constituţională şi legală. Iată că astăzi CCR ne dă dreptate”.

Deputatul PNL Florin Roman a susţinut că legea este „profund neconstituţională”, aceasta deschizând „o cutie a Pandorei”. Roman a afirmat că acest liceu este un „tain” pe care majoritatea PSD-ALDE l-a plătit UDMR pentru a susţine deciziile lor. „Avem de-a face cu o lege profund neconstituţională. Nu trebuie să fi mers prea mult la şcoală, ca e maghiară, că e română, să înţelegi că nu poţi trece peste Legea educaţiei naţionale, să înfiinţezi o unitate distinctă printr-o lege separată. Se deschide o cutie a Pandorei extrem, extrem de periculoasă. Se trece cu buldozerul peste autonomia locală, peste separaţia puterilor în stat şi, practic, discutăm deschis despre tain pe care PSD-ALDE îl plăteşte liderilor UDMR pentru susţinerea unui Guvern anti-economic şi anti-naţional”, a spus deputatul PNL.

Curtea Constituțională este foarte clară în motivarea ei

Juridic vorbind, Curtea Constituțională a reţinut că dreptul de a dispune cu privire la înfiinţarea, desfiinţarea, fuziunea sau divizarea unităţilor de învăţământ de stat, confesional şi particular, preuniversitare, aparţine autorităţilor administraţiei publice locale, cu avizul conform al inspectoratelor şcolare. Curtea nu a analizat legea criticată prin raportare la dreptul cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa în limba lor maternă şi nici oportunitatea înfiinţării unităţii de învăţământ, ci, constatând că legea criticată dispune cu privire la înfiinţarea unei persoane juridice, deci având caracter individual, Curtea a reţinut încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, prevăzut de art.1 alin.(4) din Constituţie, a principiului egalităţii în drepturi, prevăzut de art.4 alin.(2) şi art.16 alin.(1) şi (2) din Constituţie, şi a rolului Parlamentului, prevăzut de art.61 alin.(1) din Constituţie. Mai mult, autoritatea legiuitoare a încălcat sfera de competenţă a autorităţii executive locale, care se bucură de protecţia constituţională a principiului autonomiei locale, prevăzut de art.120 alin.(1) şi art.121 alin.(1) şi (2) din Constituţie.

UDMR susţine că decizia primita de la Curtea Constituțională este revoltătoare. „Suntem dezamăgiţi, comunitatea noastră este dezamăgită. Nu putem vorbi despre un stat de drept democratic în momentul în care Parlamentul nu poate aplica drepturile minorităţilor garantate de Constituţie. Singura explicaţie pe care o găsesc partidele de opoziţie pentru eşecul lor este naţionalismul, care se dovedeşte a fi arma lor cea mai puternică. Iar PNL şi PMP acţionează cu atât de multă josnicie şi naturaleţe, încât foştii lideri ai PRM ar putea să înveţe de la ei, luând notiţe în prima bancă”, este citat Kelemen Hunor în comunicat.